Fortăreţe, medicamente şi alte lucruri făcute din corali

Foloasele aduse de ei omului le judecăm, adesea, gândindu-ne cel
mult la nişte bijuterii din coral. Unii, mai bine informaţi, merg
ceva mai departe, aducându-şi aminte că recifele sunt printre cele
mai bogate ecosisteme ale planetei, leagăne
ale biodiversităţii, unde prosperă şi evoluează mii de forme de
viaţă, dintre care multe ne hrănesc şi pe noi.

Merită coralii să fie asociaţi numai cu frumuseţea sau cu
bogăţia de viaţă? O privire mai atentă ne învaţă că foloasele pe
care le aduc sunt mult mai numeroase şi mai importante. Coralii
sunt o resursă, valoroasă şi tot mai preţuită, pe care omul a
descoperit-o de multă vreme, pe care a exploatat-o cu mai mult sau
mai puţin discernământ, dar pe care învaţă tot mai mult să o
aprecieze. Şi, pentru a exemplifica, iată câteva „produse” obţinute
din corali, mai puţin cunoscute decât bijuteriile de mărgean, dar
mult mai utile decât acestea.

Materiale de
construcţii

Coralii cu schelet calcaros au format, de-a lungul milioanelor de
ani, roci sedimentare care, odată cu ridicarea continentelor şi
restrângerea suprafeţei oceanului planetar, au ajuns pe uscat.
Printre aceste roci coraligene – de mai multe tipuri – se găsesc
unele despre care omul a descoperit că sunt tocmai bune pentru a
ridica din ele clădiri. Aceste roci calcaroase conţin,
adesea, nu numai rămăşiţe ale coralilor străvechi, ci şi ale altor
organisme cu exoschelet calcaros (scoici, forminifere),
formarea lor fiind legată de recife, de abundenţa de forme de viaţă
din aceste ecosisteme marine.

Aceste roci sunt, în general, destul de dure pentru a rezista
trecerii timpului şi eroziunii produse de intemperii dar, în
acelaşi timp, destul de moi pentru a putea fi cu uşurinţă
prelucrate, ceea ce a făcut din ele un material de construcţie
foarte apreciat.

Multe clădiri din întreaga lume sunt construite din roci
calcaroase ce-şi au originea în recife străvechi. Calcarul
coraligen e un material de construcţie larg folosit în estul
Africii, de pildă, dar şi în Caraibe, Antile şi zonele învecinate,
precum statul american Florida.

Aripa vestică (în partea stângă a fotografiei) a clădirii
Parlamentului din Bridgetown, capitala statului Barbados, e
construită dintr-o astfel de piatră.

În Florida există multe clădiri din calcar coraligen; una dintre
rocile cele mai „specializate” este aşa-numita coquina, o
rocă sedimentară incomplet consolidată, formată în mediul recifelor
de corali şi care s-a dovedit foarte bună pentru construirea
forturilor (mai ales de către spanioli, în vremea în care Spania
tot încerca să-şi aşeze nişte colonii în Florida, secolele
XVI-XVII-XVIII). De ce? Pentru că e suficient de solidă ca să faci
un zid din ea, dar, pe de altă parte, nu e foarte densă, astfel
încât ghiulele trase spre un fort clădit din
coquina nu sfărâmau zidurile, ci se înfigeau în ele şi
rămâneau acolo.

Castillo de San Marcos din St. Augustine, Florida, monument
naţional american, cel mai vechi fort zidit de pe teritoriul SUA
(construcţia a început în 1672), este construit din acest material,
parcă anume „fabricat” de natură pentru condiţiile în care se
desfăşurau asediile în urmă cu trei-patru veacuri.

Îngrăşăminte

Aceeaşi coquina (foto) este, uneori, extrasă din
cariere în scopul de a fi folosită pentru îmbunătăţirea
fertilităţii solului, deoarece conţine atât carbonat de
calciu, cât şi fosfaţi.

Grefe osoase

Scheletul calcaros al coralilor prezintă similarităţi de
structură cu ţesutul osos uman, motiv pentru coralii sunt
utilizaţi drept materie primă pentru obţinerea unor materiale
biocompatibile, necesare în grefele osoase.

O porţiune dintr-un coral este tratată cu un amestec special de
substanţe chimice, tratament în urma căruia scheletul calcaros al
coralului este transformat în hidroxiapatită, substanţă care intră
în componeneţa ţesutului osos uman. Odată grefat pe osul afectat,
structura poroasă a materialului astfel obţinut permite
creşterea ţesutului osos prin interiorul ei. Eficient,
foarte bine tolerat, un astfel de implant osos ajută la regenerarea
şi consolidarea rapidă a osului afectat. Dintr-o bucată de schelet
de coral cu greutatea de 100 kg se poate obţine material
biocompatibil pentru sute de grefe osoase.

Medicamente

Substanţe terapeutice extrase din organismele marine există cu
miile dar, dacă despre doctorii din alge şi cartilaj de rechin a
auzit multă lume, mai puţini ştiu că şi coralii sunt o sursă de
medicamente, şi încă una extrem de promiţătoare.

Compuşi chimici extraşi din corali sunt încorporaţi în
medicamente folosite în terapia cancerului, în tratamentul SIDA ori
ca analgezice.

Eleutherobin (extras din corali din genul
Eleutherobia), Sarcophytol A şi Sarcophytol B (extrase
dintr-o specie pacifică de coral „moale”, fără schelet calcaros,
Sarcopyhton glaucum) sunt două dintre medicamentele
utilizate în prezent în tratamentul tumorilor canceroase.

De la infecţii bacteriene şi virale, până la boli
neurodegenerative, numeroase afecţiuni sunt azi obiectul unor
studii ce investighează posibilitatea de a le trata cu diferite
substanţe extrase din corali, iar oamenii de ştiinţă îşi îndreaptă
tot mai mult atenţia spre aspectele încă neexplorate ale
mării ca sursă a medicamentelor viitorului.

Deci, coralii sunt mult mai mult decât o atracţie turistică, un
ornament pentru acvarii şi o materie primă pentru podoabe, mult mai
mult decât frumuseţe şi bogăţie de culori. Ar mai fi multe de spus
şi despre importanţa lor în studiile de paleontologie, în
cercetările asupra climei, ca şi despre
impactul nefast al civilizaţiei asupra lor, despre nevoia
stringentă de a apăra aceste extraordinare, dar fragile creaţii ale
naturii. Pentru că au mult, enorm de oferit, iar posibilităţile lor
sunt, în cea mai mare parte, încă nedescoperite.