Nutrigenomica: genele hotărăsc ce trebuie să mâncăm

Nutrigenomica, un domeniu nou care studiază modul în care produsele alimentare afectează modul de funcţionare a genelor, urmăreşte combaterea unor boli precum diabetul, bolile de inima şi cancerul. Ea se deosebeşte de nutriţionism prin faptul că analizează efectul alimentelor asupra fiecărui individ în parte.

Această disciplină studiază modul în care ADN-ul nostru este transcris în ARN mesager (molecula ce are rolul de a copia informaţia genetică a unei catene de ADN, proces numit transcripţie) şi modul în care informaţia genetică este apoi utilizată pentru sinteza de proteine, oferind, totodată, o bază pentru înţelegerea activităţii biologice a componentelor alimentare.

De-a lungul secolului XX, ştiinţele nutriţiei s-au concentrat pe identificarea de vitamine şi minerale care previn anumite boli, iar importanţa acestor ştiinţe a crescut odată cu apariţia şi dezvoltarea accentuată a bolilor legate de nutriţie.

În scopul de a preveni creşterea incidenţei acestor boli legate de hrană, rolul alimentaţiei a fost şi continuă să fie intens studiat. Pentru a preveni dezvoltarea bolilor, nutriţioniştii investigheaza modul în care pot optimiza şi menţine homeostazia celulelor, a ţesuturilor, organelor şi a întregului corp.

Dar până să poată stabili exact cum va funcţiona această optimizare, ei trebuie să înţeleagă felul în care nutrienţii acţionează la nivel molecular. Acesată abordare are în vedere, la nivelul genelor, al proteinelor, al reacţiilor din cadrul metabolismului, o multitudine de interacţiuni în care sunt implicaţi nutrienţi. Tocmai de aceea, cercetarea nutriţiei a trecut de la epidemiologie şi fiziologie la biologie moleculară şi genetică, dând naştere nutrigenomicii.

Apariţia şi dezvoltarea nutrigenomicii a fost posibilă datorită evoluţiilor din cercetarea genetică. Diferenţele genetice dintre indivizi, care au efect asupra metabolismului, au fost recunoscute de la începuturile acestei discipline. Progresele geneticii au dezvăluit că tulburarile biochimice cu o importanţă nutritivă ridicată sunt în strânsă legătură cu originea genetică.

Astfel au putut fi descrise defecte genetice care provoacă efecte patologice; un exemplu îl constituie polimorfismul la nivelul genei care codifică sinteza hormonului leptină, defect care duce la obezitate.

Cu toate acestea, s-a constatat că este posibil să existe mii de alte tipuri de polimorfism genetic care pot avea ca efect dereglări minore ale biochimiei nutriţionale, caz în care apar numai efecte uşoare.

Însă metode performante de studiu nu au fost disponibile încă de la apariţia disciplinei, ele fiind stabilite recent.

În nutrigenomică, nutrienţii sunt văzuţi ca semnale care informează o anumită celulă din organism cu privire la dieta persoanei respective. Nutrienţii sunt detectaţi printr-un sistem de „senzori” din celulă. Un astfel de sistem permite celulei să obţină informaţii, prin intermediul „semnalului” (un anumit nutrient), despre contextul general – dieta persoanei.

În viitor, cunoştinţele legate de relaţia dintre ADN şi alimentaţie ar putea avansa la un nivel care să permită folosirea dietei drept medicament pentru diminuarea efectelor unei boli sau chiar împiedicarea apariţiei acesteia.

Specialiştii spun că anumite alimente influenţează modul în care funcţionează genele noastre.

Genele nu dau naştere, neapărat, unui anumit destin. Unii oameni se nasc cu gene cunoscute ca favorizând apariţia ale cancerului sau bolilor de inima. Cu toate acestea, situaţia poate fi, în mare măsură, influenţată de dietă şi de stilul de viaţă.

În prezent, singurele sfaturi pe care le dau specialiştii se referă la consumul moderat de alimente şi la avantajele cărnii slabe, ale fructelor şi legumelor. Dar, în câţiva ani, nutrigenomica va permite fiecărui individ să cunoască exact alimentele care îl avantajează şi care îl pot ajuta să evite anumite boli.

Universităţile din întreaga lume au dezvoltat studii pentru a descoperi proprietăţile „vindecare” ale anumitor alimente. Chiar dacă acest subiect este dezbătut de mulţi ani, identificarea efectelor pe care un produs alimentar le are asupra fiecărui individ în parte este un concept relativ nou.

De exemplu, cercetătorii de la Universitatea Vanderbilt au descoperit că femeile cu un anumit profil genetic care consumă cantităţi mari de legume crucifere (varză, broccoli, conopidă, varză de Bruxelles) au un risc cu 50 % mai scăzut să dezvolte cancer de sân. Legumele crucifere conţin substanţe chimice, numite izotiocianaţi, care ar putea ajuta la distrugerea celulelor canceroase.

Multe dintre aceste studii sunt în stadii incipiente, fiind nevoie de cercetări amănunţite care să le verifice. Totuşi, oamenii de ştiinţă spun că astăzi există o platformă solidă de cercetare cu privire la alimentele care provoacă sau previn anumite boli. Ei susţin că oamenii pot beneficia acum de consultanţa nutriţioniştilor referitor la ce trebuie sau nu trebuie să consume, în funcţie de starea de sănătate şi de istoricul familiei.

De exemplu, diabetul de tip 2 apare atunci când corpul nu poate folosi insulina produsă. Mai multe studii au arătat că grăsimile saturate (conţinute în alimente precum carnea grasă) determină, la nivel celular, modificări care au ca urmare rezistenţa la insulină.

Trecând la una dintre cele mai răspândite probleme de sănătate din Occident – obezitatea -, nutriţioniştii susţin că ne pot ajuta să slăbim, prin aceeaşi metodă, bazată pe cercetări nutrigenomice. Un studiu recent realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Stanford, SUA, a dezvăluit motivul pentru care o anumită dietă poate avea rezultate total diferite de la un individ la altul.

Cercetatorii au descoperit ca anumite diete – cum ar fi cele care presupun un consumu redus de grăsimi şi carbohidraţi şi încurajează alegerea alimentelor bogate în proteine – funcţionează doar pentru anumite persoane, în funcţie de structura genetică. Tocmai de aceea este nevoie de crearea unui sistem care se permită fiecărui individ să afle exact efectul fiecărui aliment asupra organismului său.

Obezitatea favorizează, de asemenea, apariţia diabetul zaharat, a bolilor de inima şi a hipertensiunii arteriale. Reducerea incidenţei obezităţii ar avea un impact imens asupra sănăţii. Ashley Porter, un dietetician de la Minnie Pearl Cancer Foundation, crede că o treime dintre cazurile de cancer din tipurile cele mai comune ar putea fi prevenite printr-o dieta sănătoasa, activitate fizică regulată şi menţinerea unei greutăţi normale. Porter spune că ceea ce este interesant la nutrigenomică este că aceasta ar permite oamenilor să devină atenţi la controlul greutăţii lor şi la starea generală de sănătate.

În viitorul nu prea îndepărtat, controlul medical ar putea include, aşadar, şi un „set de analize” genetice. Pe baza profilului genetic astfel cunoscut, medicul ne va putea prescrie nu numai medicamente, ci şi alimente, iar celebra „reţetă de la doctor” ar putea cuprinde o listă de fructe, legume şi condimente.