Ştiinţa somnambulismului – viaţa pe care unii o trăiesc dormind

Chiar se
întâmplă

Există nenumărate poveşti cu somnambuli care s-au trezit, la
propriu, dezbrăcaţi în curţile caselor lor sau chiar în locuri mai
îndepărtate. Conform unor sondaje, se pare că între 1 şi 15% din
populaţie este predispusă somnambulismului, o disfuncţie a somnului
ce presupune angajarea unei persoane, fără a fi trează, în acţiuni
nefireşti. Somnambulismul frecvent poate duce la probleme de
sănătate, deoarece tulbură tiparele normale ale somnului. Dar ce
anume provoacă acest fenomen şi care sunt mijloacele prin care el
poate fi controlat?

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

Mersul în somn apare în stadiile cele mai profunde ale somnului,
atunci când undele cerebrale de frecvenţă joasă încep să se
manifeste. Face parte dintr-un grup de dereglări cunoscute sub
denumirea de parasomnii: comportamente neobişnuite sau activităţi
ce au loc în timp ce un individ doarme. Aceastea variază, de la
scrâşnitul dinţilor şi sindromul picioarelor neliniştite, până la
acte sexuale şi hrănire în timpul somnului.

Experţii sunt
depăşiţi

Dar atunci când vine vorba despre motive, despre ceea ce determină
somnambulismul şi purtarea ciudată care îl însoţeşte, ştiinţa
devine confuză. Această tulburare a fost considerată multă vreme o
dereglare relaţionată cu regiuni din creier responsabile de
controlarea excitabilităţii. Totuşi, căile specifice şi procesele
implicate sunt încă necunoscute. Organismele noastre funcţionează
conform unui ciclu de 24 de ore denumit ritm circadian, în cadrul
căruia activitatea undelor cerebrale şi hormonii fluctuează, în
parte sub influenţa factorilor externi precum lumina, dar şi
stimulate de mecanisme interne. Unii cercetători cred ca micile
variaţii ale acestui ciclu ar putea fi relaţionate cu
somnambulismul.

Sue Wilson, cercetătoare în cadrul departamentului de
Psihofarmacologie al Universităţii din Bristol, Marea Britanie,
conduce o clinică de somnambuli şi investighează cauzele acestei
dereglări. Cercetarea ei s-a concentrat asupra legăturii dintre
hormonii stresului şi parasomnii. „Este posibil ca somnambulii să
aibă ritmuri circadiene de stres diferite 7 sunt mai stresaţi după
un somn nocturn decât oamenii normali”, declară cercetătoarea.
Nivelurile de stres ale unui somnambul pot chiar creşte atunci când
acesta devine îngrijorat cu privire la tulburarea sa. „Este un cerc
vicios, îşi fac probleme pentru că sunt somnambuli şi astfel dau în
insomnie. Şi, desigur, dacă te privezi de somn, atunci când
inevitabil adormi, o vei face mult mai profund şi cresc şansele de
a avea manifestări de somnambulism”, mai adaugă Wilson.

Mitul

Conform unor zvonuri, trezirea artificială a unui somnambul ar
fipericuloasa, doarece acest lucru îi poate provoca un atac
cerebral sau o altfel de avarie la nivelul creierului. Dar este
adevărat? Stephen Julan, antropolog la Universităţii din Sydney
dezaprobă. El pretinde că adevăratul motiv pentru care un somnambul
nu ar trebui trezit este acela că el se poate răni singur sau pe
cel care încearcă să îl trezească. Din punctul de vedere al unui
somnambul, poate cel mai înfricoşător aspect al tulburării sale
este acela că nu îşi poate aminti nimic din ce a făcut în acel
răstimp, sau măcar faptul că a mers în somn. O trezire bruscă
într-o ipostază total nefirească poate stârni, deci, justificat, un
comportament ostil al individului. Aparent, creierul este capabil
să mascheze acele comportamente ciudate şi periculoase. Părerile
despre cum ar trebui gestionată situaţia unui somnambul în plină
manifestare a problemei sale sunt împărţite. Unii experţi susţin că
ei trebuie ghidaţi cu blândeţe şi grijă înapoi spre culcuş fără a
fi treziţi. Alţii contrează această idee şi susţin că trezirea unui
somnambul poate rezultă în dezorientarea sa, fără a-i fi totuşi
nocivă.

Cazuri
extreme

Violuri şi chiar crime au fost comise în timpul unor episoade de
somnambulism. Este un caz atestat cel al femeii care a fost
vindecată de o rară tulburare a somnului ce o determină să facă sex
în mod inconştient, cu străini, în timp ce dormea.

Comportamentul femeii i-a afectat atât viaţa personală, cât şi pe
cea a partenerului său. Noaptea, în timp ce dormea, somnambula
aflată între două vârste şi care trăieşte în Australia, îşi părăsea
locuinţa şi întreţinea relaţii sexuale cu persoane străine. Acest
lucru a continuat pe parcursul mai multor luni de zile, fără ca
femeia să aibă vreo amintire despre activităţile ei nocturne.
Dovezi precum prezervative aruncate prin casă au alertat însă
cuplul. La un moment dat, partenerul femeii s-a trezit, a văzut că
aceasta lipseşte, a plecat să o caute şi a descoperit-o într-un
plin act sexual. Desigur, iniţial bărbatul a fost sceptic cu
privire la resorturile fenomenului, dar o combinaţie de factori l-a
convinsă că era martor al unui caz de somnambulism. În timpul unei
evaluări clinice a femeii, pacienta a fost testată de psihiatri şi
verificată de probleme neurologice precum tumori cerebrale, care ar
fi putut cauza comportamentul neobişnuit. Niciuna dintre aceste
examinări nu a putut indentifică o cauză. Totuşi, s-a descoperit că
persoana vorbea în somn în timpul adolescenţei, iar atunci când
activitatea creierului i-a fost cercetată în laborator, s-a
constatat un număr mai mare de excitări în timpul somnului profund
decât este normal. Aceste lucruri ar fi putut explica
situaţia.

Dar mai există şi cazuri extraordinare de somnambuli care şi-au
părăsit locuinţele şi şi-au condus maşinile ori s-au angajat în
comportamente care altfel nu i-ar caracteriza. În 1987, Ken Parks a
condus pe o distanţă de 23 de kilometri, de la el de acasă până la
casa socrilor, unde, odată ajuns, şi-a strangulat socrul şi şi-a
înjunghiat soacra până i-a omorât. A fost achitat de acuzaţia de
omor deoarece s-a constatat că era pur şi simplu somnambul în acele
momente, iar oamenii în starea de automatism nu au acces la
întreaga lor gamă de convingeri şi dorinţe, ceea ce face
justificată scuzarea lor. În acelaşi fel, un bărbat care a săvârşit
trei violuri a fost absolvit de orice acuzaţii pe motiv că acel
comportament s-a datorat tulburării sale somnambulice. Dar este
greu de dedus dacă acţiunile desfăşurate în timpul somnului au vreo
legătură de orice fel cu gândurile conştiente, mai ales atunci când
alţi factori, precum medicamentele şi alcoolul, intră în joc.
Derulând un studiu pe baza crimelor săvârşite în somn şi
relaţionate cu administrarea de substanţe halucinogene, expertul în
astfel de probleme Mark Pressman i-a îndemnat pe medicii legişti sa
cântărească atent situaţiile înainte de a se grăbi la concluzii. El
pretinde că doctorii prescriu milioane de medicamente cu efect
hipnotic în fiecare an, care se potrivesc prea puţin cu numărul
relativ scăzut de cazuri diagnosticate cu somnambulism indus de
medicaţie.

Medicamente sau stil de
viaţă

Mulţi somnambuli devin, pur şi simplu, astfel la un moment dat.
Cazurile sunt mult mai numeroase în rândul copiilor, 30% dintre
aceştia experimentând un episod de somnambulism sau o „noapte de
teroare”. Pentru adulţii care suferă de somnambulism sever, sunt
disponibile tratamente medicamentoase. Totuşi, din experienţa lui
Wilson, mulţi somnambuli nu iau medicamentele prescrise în fiecare
zi. Unii pacienţi îşi administrează medicamente precum peroxitina,
benzodiazepamul, antidepresive triciclice şi clonazepam doar
ocazional, atunci cad vor să evite mersul în somn. Schimbările de
mediu se dovedesc a fi o reală problemă, aşa că somnambulii vor lua
aceste medicamente numai când pleacă în vacanţă. Dar, exceptând
această medicaţie, există şi simple schimbări la nivelul modului de
viaţă care pot ameliora starea unui somnambul. Adoptarea unui tipar
regulat de somn este vital iar schimbările dietei, precum reducerea
dozei de cofeină, se crede că aduc mari beneficii. Cofeina
acţionează ca stimulent şi contribuie la insomnie, care foarte des
merge mână în mână cu somnambulismul. Asemenea altor tipuri de
dereglări legate de somn, şi aceasta afectează cantitatea de somn
neîntrerupt a unei persoane. Un studiu condus în 2002 de Fundaţia
Naţională a Somnului a descoperit că 74% dintre americani sufereau
de probleme de somn de cel puţin câteva ori pe săptămână. Pentru
somnambuli, somnul întrerupt poate conduce la o întreagă serie de
probleme. Aşadar, deşi somnambulismul este perceput ca ceva comic –
cei mai ulţi oameni tind să vadă aceste cazuri ca pe nişte
personaje de tip zombie care circulă cu braţele intainse înaine –
pentru somnambuli situaţia nu este deloc amuzantă.