Mirajul si tragedia drogurilor: de la placere la durere

Toate drogurile din
lume
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, sunt substante
psihoactive toate cele care, atunci cand sunt consumate, sunt
capabile sa modifice echilibrul psiho-fizic al unui
individ. Aceste substante actioneaza in creier asupra
mecanismelor care in mod normal regleaza comportamentul, gandirea
si motivatia. „Sunt cinci substante naturale mari si late din care
provin toate celelalte:

1. alcoolul,
2. cocaina,
3. morfina/heroina,
4. cannabisul
5. si nicotina” a explicat intr-un articol aparut in revista
   italiana Focus, profesorul Gian Luigi Gessa, specialist in
   neuro-psiho-farmacologie si profesor la Universitatea Cagliari.
   Prin urmare, toate celelalte droguri, numite si droguri de sinteza
   (sau de autor), se limiteaza la imitarea efectelor si
   caracteristicilor acestora. Asa sunt de exemplu benzodiazepinele,
   utilizate in anumite medicamente antidepresive: imita actiunea
   alcoolului asupra creierului fara a produce si efectele pe care
   abuzul de alcool le exercita asupra ficatului.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Drogati si
satisfacuti
„Toate substantele psihoactive actioneaza la nivel cerebral
servindu-se de complicatul mecanism al placerii, care regleaza
activitati precum aceea de a manca sau a face sex. Numai
ca placerea, atunci cand devine un scop in sine, obsesiva, nu face
bine, si de aceea natura a ales s-o regleze printr-un circuit de
control”, a precizat specialistul. Cand comportamentul care
provoaca placere este repetat, nivelurile de satisfactie se
diminueaza: dupa patru portii, chiar si mancarea noastra favorita
devine indigesta; ceea ce nu se intampla insa si cu substantele
psihotrope, pentru care dorinta (o stiu bine alcoolicii si
fumatorii) nu se diminueaza niciodata. Si sfarseste prin a deveni obsesie si
dependenta.

Un drog ca oricare
altul
Creierul nostru produce „droguri” indispensabile functionarii lui:
cand ii furnizam altele diferite de cele naturale, il
scurt-circuitam. „Dependenta de substante psihoactive este o boala
neurologica in toata puterea cuvantului, la fel ca Parkinson sau
Alzheimer, care afecteaza sistemul motivational al creierului”,
considera Gessa. Drogurile reusesc sa se substituie anumitor
substante chimice produse in mod natural de organismul uman,
asa-numitele substante endogene, indispensabile pentru reglarea
mecanismelor de supravietuire precum alimentatia sau reproducerea;
intr-un creier sanatos, perceptia obiectului dorintei – fie ca
acesta este o farfurie de mancare sau un potential partener de sex
-, activeaza o secventa specifica, reglata tocmai de aceste
substante endogene.

Mai vreau
odata!
Drogurile exogene, adica cele introduse artificial in organism, fac
acest proces sa se blocheze: placerea derivata din consumul lor
este mult mai intensa fata de cea produsa de in mod normal de
organism, astfel incat aceasta din urma este perceputa drept
neglijabila. De exemplu, se spune ca senzatiile produse de heroina
pot sa fie mult mai intense decat un orgasm, nu-i astfel de mirare
ca reusesc sa se substituie dorintei sexuale. Nici ceilalti stimuli
fiziologici precum foamea sau setea nu mai sunt receptionati,
singura necesitate devenind drogul. Iar creierul invata rapid sa
aprecieze – si sa prefere -, acest soi de „scurtaturi” pe traseul
obtinerii placerii.

Intre drogurile exogene si cele endogene exista o corespondenta
precisa:

• marijuana se substituie anandamidei, un neurotransmitator
  implicat in mecanismele de reglare a apetitului, a memorie,
  reproducerii si proliferarii celulare (aflata la baza dezvoltarii
  tumorelor).
• cocaina se substituie dopaminei, neurotransmitator implicat in
  procesele de geneza si adminsitrare a miscarii si dispozitiei.
• heroina se susbtituie enodorfinelor, implicate in
  procese de administrare a durerii (ii ridica pragul),
  comportamentului, invatarii, emotiilor si somnului
• alcoolul se substituie acidului gamaaminobutiric, principalul
  acid inhibitor al sistemului nervos centra;, care detine un rol
  cheie in transmisia stimulilor la neuroni si este direct
  responsabil de reglarea tonusului muscular.
• ecstasy-ul „pompeaza” serotonina si blocheaza dopamina; efectul
  combinat duce de la o senzatie de forta fara margini la o prabusire
  cerebrala, cu stari de anxietate, depresie si incapacitatea de a
  mai procesa informatii senzoriale.

Marijuana
De la euforie la panica, de la o stare de bine la anxietate: abuzul
de cannabis produce mai multe daune decat cred unii. Si cu
siguranta mai multe decat tutunul. Principiul activ continut de
cannabis poate induce o senzatie de relaxare si de amplificare a
perceptiei.

• Efecte pe termen scurt: utilizarea ocazionala
  a unor doze mici produce dereglari de atentie si coordonare
  motorie, si modifica modul in care creierul elaboreaza
  informatiile.
• Efecte pe termen lung: abuzul duce la dereglari fizice (infectii
  respiratorii frecvente, accelerarea bataii cardiace) si psihice
  (dereglari de memorie, dificultati de invatare, anxietate, atacuri
  de panica).
• Marijuana este un amestec de frunze, seminte, radacini si flori
  de cannabis sativa: este drogul cel mai utilizat in Europa si
  Statele Unite. Din rasina acestei plante se extrage hasisul.
  Principiul activ al marijuanei si hasisului este THC: fumat, trece
  rapid din plamani in restul organismului, ajungand inclusiv la
  creier, prin fluxul sanguin.
• THC-ul se leaga de neuroni specifici numiti canabinoizi, care
  regleaza miscarea, coordonarea motorie, memoria si functiile
  cognitive complexe.

La fel ca majoritatea drogurilor, atunci cand intra „in
circuit”, produce o stare de euforie si de bine intrucat stimuleaza
o descarcare de dopamina. Trecuta starea de euforie, se pot
manifesta stari de anxietate, frica, neincredere fata de cei din
jur si panica. De asemenea, THC-ul se leaga si de alti receptori
care regleaza coordonarea motorie, echilibrul, postura si
miscarea.

Nu-mi aduc
aminte
Utilizarea regulata de hasis sau marijuana accelereaza distrugerea
neuronilor din hipocamp, aria cerebrala responsabila cu memoria pe
termen scurt, accelerand ceea ce survine in procesul normal de
imbatranire (la fel ca persoanele in varsta, drogatii ajung sa-si
aminteasca numai ceea ce s-a intamplat cu mult timp inainte, dar nu
si ce-au mancat ieri).

Mai rau ca
tutunul
Efectele unui asa-numit „joint” dureaza intre 2 si 3
ore: imediat dupa inhalarea fumului, inima isi accelereaza
bataile de cele 70/80 normale la 100/130 si chiar mai mult, ochii
se inrosesc din cauza dilatarii vaselor sanguine, iar caile
respiratorii se relaxeaza. Pe langa efectele neurologice, fumatul
marijuanei provoaca organismului mult mai multe daune decat
consumul de tutun: clasicelor simptome corelate inhalarii fumului
in general (iritarea gatului, tusea, sensibilitatea la boli
respiratorii si infectii pulmonare), li se asociaza si o crestere a
riscului de cancer la plamani, intrucat fumul de marijuana contine
cu intre 50 si 70% mai multe hidrocarburi cancerigene decat cel de
tutun.

Cocaina
Cocaina este unul dintre cele mai vechi droguri cunoscute de om.
Este extrasa din planta de coca (Erythroxylon) incepand de
la mijlocul secolului XIX, dar consumul ei este mult mai stravechi:
se stie ca amerindienii din Perù si Bolivia mestecau frunze de coca
pentru a uita de foame si de oboseala deja in urma cu 1.000 de ani.

• Cocaina ajunge in strada in diferite mix-uri cu alte substante
  mai mult sau mai putin toxice. Probleme cardiace, halucinatii,
  accident vascular cerebral, sunt doar cateva dintre problemele pe
  care le risca un cocainoman.
• Efecte pe termen scurt: neliniste,
  iritabilitate, anxietate, constrictia vaselor sanguine, cresterea
  temperaturii corporale, a tensiunii arteriale si a ritmului
  cardiac.
• Efecte pe termen lung: paranoia, agresivitate;
  ulceratii ale mucoaselor nazale; depresie cronica.

Cocaina este consumata sub doua forme chimice: de clorhidrat,
clasica pulbere alba de inhalat sau injectat in vena dupa ce a fost
dizolvata in apa, si asa-numita „freebase”, mai cunoscuta sub
numele de „crack”, care este fumata. Cocaina actioneaza in mod
direct asupra nucleului accumbens, una dintre zonele creierului
asociate mecanismelor placerii. Sex, mancare, bautura, si de altfel
orice poate crea o senzatie de bine amplifica activitatea in
aceasta zona si declanseaza o super productie de dopamina. Drogul
face sa se produca o acumulare de dopamina in sinapse, care se
traduce printr-o stimulare continua a neuronilor targetati si
succesiva euforie manifestata de consumatorii acestei
substante.

Adio
foame!
Abuzul, si in unele cazuri, chiar si o singura utilizare,
produce dependenta si toleranta; pentru a obtine acelasi nivel al
placerii resimtite anterior trebuie marita doza. Imediat
dupa administrarea dozei, consumatorul se simte plin de energie,
atent, vigilent. Senzatiile vizuale, auditive si tactile sunt
amplificate, foamea, somnul si oboseala dispar. In functie de
modalitatile administrarii, efectele dureaza pana la 30 minute:
daca este fumata produce efecte mai intense, dar de o durata mai
scurta fata de cele generate de inhalare. Cand consumul de cocaina
este combinat cu cel de alcool, substanta se transforma, devenind
si mai neurotoxica.

Aud
voci…
Foarte rapid, „trasul pe nas” provoaca vasoconstrictie, cresterea
tensiunii arteriale si a ritmului cardiac, febra. Acestor simptome
li se pot asocia stari de vertij, spasme musculare si halucinatii
auditive. Toate acestea, pe termen lung, le provoaca cocainomanilor
serioase probleme cardiace, care pot culmina cu un infarct sau un
accident vascular cerebral. Si chiar si-atunci cand
drogatul supravietuieste, tot va ramane cu daune ireversibile ale
mucoaselor nazale, hemoragii continue si pierderea completa a
mirosului. Ingerarea drogului sfarseste prin a deteriora
serios si aparatul gastro-intestinal, provocand dureri abdominale,
greata si in cazurile cele mai grave, cangrena (descompunerea
tesuturilor) intestinului. Pentru a reduce preturile si a mentine
profiturile ridicate, solutia cea mai eficienta pentru cartelurile
drogurilor este aceea de a „boteza” cocaina. Aceasta operatiune
permite maximixarea profiturilor oferind sub aceeasi „marca” o
tipologie de produse pentru toate buzunarele. Evident ca dozele
vandute la preturi „populare” contin un procent de cocaina foarte
scazut (uneori chiar mai mic de 10 %).

Cum sa te faci pulbere

Contrafacerea, botezul substantei are loc chiar la sursa. Potrivit
DEA, agentia americana de combatere a traficului de stupefiante,
producatorii columbieni amesteca cocaina pura cu procente variabile
dintr-un medicament utilizat in tratamentul cancerului de colon sau
ca antiparazitar veterinar: levamizolul. Unele capturi de droguri
au evidentiat un raport de 1/5: din 100 grame de produs engros,
asadar doar 80 de grame sunt cocaina.

Ingerarea de cocaina botezata cu levamizol poate produce
agranulocitoza, o boala a sangelui, reducand dramatic globulele
albe pana la inhibarea capacitatii organismului de a lupta cu
infectiile. Apoi, cocaina vanduta de traficanti la colt de strada
este adeseori ulterior diluata cu substante precum amidonul de
porumb, zahar, si mai rar cu bicarbonat, talc sau cafeina. In
cocaina de strada mai pot fi prezente procaina, lidocaina sau alte
anestezice locale, care simuleaza anumite caracteristici ale
cocainei precum efectul de anestezie asupra limbii. De asemenea,
cocaina poate fi amestecata si cu alte droguri, heroina sau
amfetaminele.

Heroina
Unicul gand al heroinomanului este pentru doza, de cand se trezeste
si pana cand o obtine, abandonandu-se apoi unei stari de abrutizare
catatonica. Intre primul si al doilea moment, heroinomanul nu se va
opri de la nimic pentru a obtine obiectul dorintei.

• Heroina este un derivat al morfinei, principal component al
  opiului.
• Efecte pe termen scurt: dificultati
  respiratorii, confuzie, greata si stare de voma, tolerabilitate a
  durerii, avort spontan.
• Efecte pe termen lung: dependenta,
  sensibilitate la infectii (SIDA, hepatite), infectii bacteriene,
  abcese, probleme cardiace.

Nici heroina din comertul stradal nu este
pura, ci „botezata” cu cele mai variate substante:
zahar, lapte praf, amidon, si chiar stricnina si alte otravuri.
Acesta este de altfel si primul risc corelat utilizarii ei:
cumparatorii nu au de unde sa stie gradul de puritate si deci
efectiva „putere” a drogului, ba nici continutul real al
substantelor cu care este indoita. Heroina poate fi injectata,
inhalata, aspirata sau fumata, iar dependenta si toleranta survine
atat de rapid incat heroinomanul trebuie sa-si procure o noua doza
si de 4 ori pe zi.

Efectele cele mai intense si rapide survin prin injectarea in vena:
ajung 7-8 secunde pentru ca substanta sa ajunga la creier, unde se
transforma in morfina si se leaga de receptorii pentru opiozi
concentrati in zonele nucleului accumbens si cortex (circuitul
recompensei). Opiaceele, si in mod deosebit heroina, altereaza
rapid functionarea sistemului limbic, care controleaza emotiile,
intensificand senzatiile de placere: imediat dupa administrarea
dozei, vine si asa-numitul „rush”, valul de senzatii placute,
insotit apoi de cele de ingreunare a extremitatilor, uscaciunea
gurii, greata, voma si mancarimi. Rush-ul este urmat de ore de
toropeala, somnolenta: functiile mentale se incetinesc si bataia
cardiaca si respiratia se accelereaza, putand uneori sa provoace
chiar decesul.

Heroina a fost sintetizata ca si calmant pentru tuse in 897 de
chimistul german Felix Hoffmann de la Bayer, la doar 11 zile dupa
ce inventase aspirina. Timp de o perioada scurta, proprietatile
sedative asupra centrului respiratiei (aceleasi care provoaca si
moartea in urma unei overdose) au fost in mod eronat considerate o
consecinta pozitiva a compusului, si astfel s-au raspandit pe piata
diferite preparate farmaceutice pa baza de heroina. Heroinomania a
devenit rapid o urgenta sanitara: pe la 1905, orasul New York
consuma circa 2 tone de heroina pe an. Autoritatile din Europa si
Statele Unite au interzis producerea, importul si consumul de
heroina in 1925.

Abstinenta
ad-hoc
Caracteristica heroinei este faptul ca da dependenta chiar si dupa
doua sau trei utilizari: organismul, obisnuindu-se cu drogul, are
nevoie de tot mai mult. Daca adminstrarea este intrerupta brusc, in
doar cateva ore se manifesta simptomele sevrajului: neliniste,
dureri in oase si muschi, insomnie, diaree. Acestea isi au varful
dupa 24-28 de ore si incep sa se diminueze in intensitate dupa o
saptamana. Unii toxico-depenedenti isi provoaca deliberat crize de
abstinenta pentru ca dupa aceea sa poata simti din nou euforia de
la inceput. Consumul cronic de heroina pe cale endovenoasa provoaca
distrugerea venelor, infectii bacteriene in vasele sanguine si
valvele inimii, abcese, boli hepatice si renale. Alte daune
serioase pot fi induse si de substantele cu care heroina este
indoita: nedizolvandu-se usor in organism, ele pot obstructiona
vasele sanguine care transporta sangele la ficat, rinichi si
creier. Apoi, exista si riscurile corelate utilizarii de siringi si
ace: HIV, hepatita B si C.

Alcoolul
Agresiv, violent, prada unor bruste schimbari ale starii de spirit
si crize de furie, alcoolicul este si el un adevarat dependent de
drog.

Bauturile alcoolice: unii nu vor sa le
considere droguri, dar abuzul are efecte similare, pornind de la
dependenta. Dependenta este dificila si greu de depasit, iar
alcoolismul este sursa de serioase afectiuni fizice.
Alcoolul in mod obisnuit prezent in bauturile alcoolice este
etanolul. Este o molecula usor solubila in apa si cu dimensiuni
reduse, ca atare penetreaza rapid in fluxul sanguin si din el in
tot organismul. Pana in urma cu cativa ani se credea ca poate
distruge neuronii. Un studiu din 2004, realizat de Roberta J.
Pentney, o cercetatoare de la Universitatea New York, a demostrat
ca etanolul, desi nu elimina fizic celulele cerebrale ale unui
adult, le poate compromite iremediabil functionalitatea mai ales in
zonele legate de invatare si coordonarea motorie. Alcoolul priin
urmare, imbatraneste creierul in toata puterea cuvantului.

20% din alcoolul ingerat este absorbit imediat, fara a fi nevoie de
digestie, de stomac si de primul tract al intestinului, si de aici
trece direct in sange: iata de ce pe stomacul gol efgectele
alcoolului se manifesta mai rapid si intr-un mod mai intens. Dupa
circa 10 minute, moleculele de etanol ajung in ficat, inima,
rinichi si creier, unde declanseaza efectele cele mai vizibile. In
creier, alcoolul actioneaza asupra neuronilor: dezagregand mambrana
plasmatica, reduce functia celulara.

Barbatilor le face rau,
femeilor si mai si
Capacitatea de a absorbi alcoolul variaza in functie de greutatea
corporala si de sex: femeile dispun de un numar mai mic de enzime
capabile sa metabolizeze bauturile alcoolice, care intra prin
urmare in circuit in cantitati mai mari. Ciclul hormonal
influenteaza si el capacitatea organismului de a metaboliza
alcoolul, iar lucrurile sunt si mai grave pe parcursul unei
sarcini: moleculele de alcool sunt de dimensiuni atat de reduse
incat reusesc sa treaca cu usurinta filtrul placentar si sa ajunga
la fat, putand provoca daune cerebrale copilului.

Sedativ pentru
…viata
In doze mici, etanolul actioneaza precum un sedativ: stimuleaza un
inhibitor al sistemului nervos central si induce o stare de buna
dispozitie. Daca bautorul nu se opreste la timp, impulsurile
nervoase se diminueaza prea tare, se pierde luciditatea, iar
miscarile devin dezordonate. In doze mari, poate de-a dreptul bloca
receptorii unui alt neurotransmitator a carui sarcina este aceea de
a favoriza comunicarea intre celule, iar cand aceasta comunicare
este intrerupta se declanseaza efectele tipice ale betiei: excesul
de alcool in circulatie provoaca o reducere a functionalitatii in
toate organele de simt, campul vizual se reduce, se diminueaza
capacitatea de a evalua sunetele si judecata si este compromis
echilibrul psihomotoriu.

Abuzul si obisnuimta pot duce la asa-numita dementa alcoolica,
caracterizata de fluctuatii ale dispozitiei, pierderea memoriei si
a capacitatilor cognitive normale; este „vina” intestinului, care
sub efectele alcoolului nu mai poate asimila vitamina B1, esentiala
pentru functionarea sistemului nervos. Apoi sunt si daunele produse
ficatului, al doilea organ cel mai afectat de abuzul de alcool: pe
parcursul digestiei, aceasta substanta se scindeaza in acid acetic
si acetilaldehida, care este toxica si distruge aparatul hepatic.
In cazurile cele mai grave se ajunge la ciroza: celulele ficatului,
distruse, se atrofiaza si organismul nu mai este capabil sa le
regenereze.

Ecstasy
Dereglarile de comportament si dezinteresul pentru sex sunt primele
efecte ale acestei substante, care pare special conceputa pentru a
devora toata energia celui care-o foloseste. Pana la a-l omori de
oboseala daca nu se opreste la timp.

Ecstasy-ul a cunoscut o perioada de glorie in anii ’70-’80 cand,

utilizat in psihiatrie, era considerat „penicilina
sufletului”, intrucat parea ca-i ajuta pe pacienti
sa-si inteleaga mai bine problemele. Studiul efectelor acestui drog
a infirmat insa rapid aceste virtuti, si in 1985 a fost interzis.
Astazi pastilele de ecstasy sunt consumate in principal in
discoteci si in cadrul asa-numitelor „rave party”, adeseori
combinate cu bauturi alcoolice, usurinta adminstrarii (fara siringi
si fara inhalare) reducand dramatic varsta potentialilor
consumatori (este considerata in prezent a fi in jurul a 11-12
ani).
Nu este inca clar daca aceasta substanta da dependenta, dar un
studiu a evidentiat la 43% din tinerii consumatori toate simptomele
„craving”-ului: pierderea poftei de mancare, oboseala, depresia si
dificultatea de concentrare, urmate de dorinta compulsiva cu
pierderea controlului si trecerea la actiune.

Ecstasy altereaza activitatea anumitor neurotransmitatori: in mod
deosebit potenteaza descarcarea de serotonina si reduce productia
de dopamina. Nivelul de serotonina este determinant in reglarea
dispozitiei si a comportamentului: iata de ce consumul de ecstasy
provoaca comportamente agresive, care pot dura timp de mai multe
zile. Primele efecte sunt insa fara doar si poate placute:
stimulare mentala, caldura, stare de bine, deschidere fata de
ceilalti si o diminuare a anxietatii. Este consecinta directa a
manipularii circuitului dopaminei si mecanismelor placerii.
Proprietatile sale stimulante de exemplu, ii permit consumatorului
sa danseze neintrerupt ore in sir fara sa simta nici urma de
oboseala, doar ca in cele din urma se va prabusi pe neasteptate.
Dupa care vine partea mai putin placuta: vertijul, anxietatea,
indiferenta si depresia, care se pot manifesta si la distanta de
cateva zile dupa consum. Asadar, chiar daca nu-ti „prajeste”
neuronii in adevaratul sens al cuvantului, pe termen lung, acest
drog iti compromite facultatile mentale.

Aparent indestructibil
Proprietatile stimulante ale ecstasy-ului il fac pe consumator sa
desfasoare o activitate fizica intensa pentru perioade lungi de
timp; oboseala nu este perceputa, si acest lucru face sa creasca
temperatura corporala, provoaca deschidratare si daune muschilor si
rinichilor, si in cazurile cele mai grave, infarct. Ecstasy intra
in fluxul sanguin foarte rapid, dar odata ajuns in corp,
interfereaza cu capacitatea organismului de a-i metaboliza
componentele toxice. De aceea dozele succesive pot provoca o
crestere mare a tensiunii sanguine, distrugand in ultima instanta
intreg aparatul cardiovascular.

*

CITESTE SI:

• 
  Mexic, armata noilor traficanti
• 
  Sute de gene asociate cu dependenta de
  droguri
• 
  Oamenii folosesc droguri de mii de ani