Suntem o lume de deprimati: Cautam remediu!
Depresie fara leac
Tot potrivit datelor OMS, in clipa de fata, in lume exista peste
450 milioane de persoane afectate de aceasta dereglare
psihica, mai ales in tarile in curs de dezvoltare, iar
aceasta cifra este destinata sa creasca dramatic in urmatorii 20 de
ani. O problema serioasa de sanatate publica, in opinia expertilor
OMS, avand in vedere ca „epidemia silentioasa” de depresie provoaca
in fiecare an circa 800.000 de sinucideri, mai ales in tarile
Europei orientale, si in principal in randul populatiei tinere (cu
varsta cuprinsa intre 15 si 44 de ani).
In acelasi timp insa, cu ceva timp in urma, un cercetator
american a reusit sa puna mana pe documentele secrete ale unor
companii care produc antidepresive si a descoperit ca ele
nu sunt deloc mai eficiente decat
efectul placebo.
Ba dimpotriva.
Din 2002 incoace, Irving Kirsch, profesor la Departamentul de
Psihologie al Universitatii Hull, din Marea Britanie si profesor
emerit al Universitatii Connecticut, Statele Unite a publicat mai
multe studii care demonstreaza ca toate acele pastile care
se presupune ca ar trata depresiile nu au in realitate niciun
efect. Pentru a-si verifica banuielile si a „constrange”
FDA-ul (Food and Drugs Administration) sa scoata de „sub cheie”
ceea ce altminteri nu ar fi ajuns niciodata la urechile omului
obisnuit, adica toate acele date in baza carora au fost aprobate
sase dintre antidepresivele cele mai vandute in Statele Unite:
citalopram (elopram), fluoxetina (prozac), nefazodone (reseril,
retras de pe piata din cauza unor daune hepatice), paroxetina
(seroxat), sertralina (zoloft), venlafaxina (efexor), Kirsch a fost
nevoit sa faca apel Freedom of Information Act, legea americana
care tuteleaza dreptul de acces la informatiile de interes
public.
Profesorul Kirsch, cercetatorul care s-a luat la tranta cu
Prozacul
Astfel Kirsch a aflat ca in 47 de studii clinice
controlate, majoritatea sponsorizate de companiile producatoare,
doar la 10-20% dintre pacienti s-a inregistrat un
beneficiu datorat efectiv actiunii farmacologice a
moleculei respective, in timp ce la 80-90% dintre persoanele
afectate de depresie, remisia bolii a survenit doar gratie
efectului placebo.
Anul acesta, mitul antidepresivelor a fost zdruncinat
serios sub greutatea unui studiu de anvergura publicat in luna
ianuarie in „Jama”‘ (Journal of American medical
Association). Cercetarea s-a bazat pe datele obtinute in cadrul
Women’s Health Initiative, la care au participat 160.000 de femei,
si dincolo de faptul ca sustine fara putinta de tagada inutilitatea
acestor pilule in tratamentul depresiilor, mai da ceva la iveala:
faptul ca adminstrate la femeile aflate la menopauza,
antidepresivele cresc riscul de accident vascular cerebral si
deces (date publicate in Archives of Internal Medicine). O
lovitura dura, care vine dupa ani de polemici pe tema riscurilor
asociate utilizarii acestor medicamente.
Hainele noi ale imparatului
Intr-un interviu acordat publicatiei italiene
L’espresso, profesorul Kirsch – care este si autorul unui
articol de rasunet pe aceasta tema, intitulat sugestiv
„Medicamentele noi ale imparatului: dezintegrarea mitului
antidepresivelor” -, explica: „Ne miscam pe un teren
alunecos. Aceste medicamente functioneaza nu gratie mecanismului
lor de actiune, ci datorita efectului placebo, dar acest adevar a
fost tinut ascuns ani de zile. In practica clinica, pe de alta
parte, daca un pacient suferind de depresie se simte mai bine,
medicul nu are cum sa stabileasca de ce se intampla acest lucru.
Astfel ca de multe ori crede ca este efect al medicamentului si-l
prescrie in continuare”.
“Dirty little secret”
Un sondaj recent realizat in Marea Britanie a aratat ca
44% dintre specialisti incep sa ia in calcul alternative la
aceste medicamente, pe masura ce sunt publicate noi
rezultate; cu toate acestea, consumul de antidepresive
este inca in crestere, si multi medici le prescriu fara sa stea pe
ganduri, ca prima abordare chiar si in cazul celor mai minore
depresii, desi in majoritatea cazurilor ar trebuie sa se apeleze la
ele in ultima instanta, si doar dupa ce toate celelalte tratamente
au dat gres.
Si daca de o eventuala rea-credinta a medicilor nu poate fi
vorba, cui ii apartine atunci responsabilitatea?
„Informatiile cele mai relevante au fost tinute ascunse timp de
doua decenii, in pofida faptului ca toti specialistii erau la
curent cu ceea ce un coleg de-al meu, implicat in studiile de
inregistrare a medicamentelor, a definit public drept
„, crede Kirsh.
Ca atare, adevarata critica a acestuia se indreapta impotriva
mecanismelor de aprobare a medicamentelor si, mai ales, a
posibilitatii pe care o au si in prezent companiile farmaceutice de
a tine ascunse datele nefavorabile reiesite in urma studiilor
clinice. „Guvernele si agentiile de reglementare din domeniu ar
trebui pe de-o parte sa le oblige sa dea publicitatii toate
rezultatele studiilor, fie ele pozitive sau negative, si pe de alta
parte, sa comande propriile studii, independente, nu numai pentru a
verifica afirmatiile, ci mai ales pentru a cauta alte
tratamente”.
Suspectii de serviciu
Monoaminele (dopamina, serotonina) sunt neurotramitatorii
favoriti ai psihiatrilor si ca atare sunt si foarte populare
printre producatorii de medicamente. In mod deosebit, de 20 de ani
incoace, se considera ca serotonina (cel mai putin cunoscut
neurotransmitator, in pofida a 50 de ani de cercetare) este
„molecula fericirii” si ca asa-numita „depresie clinica” ar fi
cauzata tocmai de un nivel scazut al acesteia (pe care
antidepresivele l-ar normaliza).
Datele genetice si de laborator demonstreaza insa ca lucrurile
nu stau asa, spune Irving Kirsh. „O demonstreaza de altfel si
faptul ca exista antidepresive care cresc productia de serotonina
(precum fluoxetina), altele care o diminueaza (tianeptina) si
altele care n-o influenteaza in niciun fel, iar efectele tuturor
sunt identice. Asta pentru ca serotonina nu are nicio legatura: cel
care functioneaza este doar
efectul placebo„.
Facts
-
Un grup de psihiatri de la Universitatea Chicago a demonstrat,
potrivit unui articol publicat in „Archives of General Psychiatry”,
ca in creierul soarecilor deprimati sunt prezente mai multe
modificari genetice, dar genele implicate nu
au nicio legatura nici cu cele ale serotoninei si nici cu cele ale
altor neurotransmitatori. -
Un alt grup de psihiatri (de la Centre for Addiction and Mental
Health din SUA) a publicat in aceeasi revista date care
demonstreaza ca enzimele corelate serotoninei nu sunt deloc
crescute la
persoanele deprimate, cum ar fi fost de
asteptat daca ele ar fi fost cauza. -
Exista numeroase gene implicate in depresie. In mod deosebit, un
studiu pe soareci a aratat caalterand
o anumita gena se obtin modificari profunde ale starii de
spirit; in urma unor autopsii, specialistii au mai
demonstrat si ca aceeasi gena, foarte bine reprezentata in creier,
este exprimata in cantitati inferioare normei la persoane care
sufera de dereglare bipolara. -
Alte gene implicate, potrivit concluziilor unui studiu realizat
pe un esantion format din 1.500 gemeni monitorizati pe o perioada
de 15 ani, ar putea fi cele asociate anxietatii si
insomniei la copii. -
Nivelul de cortizol, hormonul stresului, este mai ridicat la
persoanele cu depresie, iar recent, un studiu prezentat in cadrul
unui congres de specialitate in Statele Unite, a demonstrat ca o
alterare a nivelurilor de cortizol este prezenta si la copiii
obezi (acelasi hormopn intervine si in
metabolismul grasimilor). -
Sinucleinele sunt
mici proteine suspectate de multa vreme ca
joaca un rol important in depresie, intrucat functia lor este aceea
de a regla nivelul anumitor neurotransmitatori. Noi date confirma
ca atat animalele, cat si oamenii afectati de depresie au niveluri
ridicate de sinucleine si la ora actuala sunt in curs cateva studii
menite sa verifice daca vreo modulatie a acestora poate avea un
efect terapeutic.