Sapte mituri false din lumea stiintei

La varsta adulta,
neuronii nu se mai dezvolta

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Mare parte din dezvoltarea esentiala a creierului
are loc in copilarie, e drept. Totusi, spre deosebire de
conceptiile vehiculate pana in urma cu cativa ani, creierul
adult nu sta pe loc, nu devine static, pierzandu-si
plasticitatea care i-a permis sa se modeleze atat de spectaculos in
cursul primilor ani de viata… Studiile mai noi au aratat ca, si
la varsta matura, neuronii cresc si se transforma, ca raspuns la
stimulii oferiti de experientele noi din viata. Cercetari
efectuate pe soareci adulti, de catre specialisti
neurologi de la Massachusetts Institute of Technology
(MIT), au demonstrat ca dendritele (prelungirile arborescente ale
neuronilor, prin care acestia transmit impulsurile nervoase de la o
celula la alta a creierului) isi pot modifica dimensiunile. In
unele cazuri, dendritele chiar si-au dublat
lungimea.
Nu toti neuronii din creierul adult sunt capabili de astfel de
performante,. Dar unii o pot face, astfel incat, pe masura ce
cercetarile asupra creierului avanseaza, vor fi descoperite,
probabil, tot mai multe tipuri de neuroni in stare de modificari
structurale de care nimeni, pana in urma cu cativa ani,
nu-i credea capabili.

Oamenii utilizeaza doar 10%
din creier

Desi a tot fost auzita timp de vreun secol, aceasta
afirmatie nu este edevarata – din fericire. Odata cu
progresul reprezentat de tehnologia numita imagistica prin
rezonanta magnetica, s-a putut demonstra clar ca oamenii isi
folosesc cortexul cam la intrega capacitate. In starea de veghe,
creierul utilizeaza substante chimice (neurotrasmitatori) si
impulsuri electrice pentru a asigura comunicarea
intre toate regiunile sale, printr-un flux practic continuu de
informatii. Abia in starea de somn profund, comunicarea intre
diversele regiuni ale scoartei cerebrale se reduce, iar zonele
ramase active apar, pe imaginile RMN, ca niste insulite mai
luminoase intr-un ocean intunecat. Dar, de oprit,
creierul nu se opreste niciodata, in cursul vietii; nu are
zone inactive care raman asa cu anii si care sa reprezinte
90% din structura lui, asa cum spune mitul. Chiar daca,
rand pe rand, diferitele zone mai iau cate o pauza, ca sa-si refaca
rezervele de energie, functionarea scoartei cerebrale, in ansamblu,
este continua si extinsa pe toata suprafata
ei.

In spatiu nu exista
gravitatie

Aceasta conceptie gresita se datoreaza, pesemne, expresiei
„gravitatie zero” prin care e descris mediul din
interiorul navelor spatiale. E adevarat, gravitatia scade
cu patratul distantei fata de Pamant, dar nu devine
niciodata nula. Gravitatie exista peste tot, chiar si in spatiu.
Astronautii par sa pluteasca pentru ca, in
realitate, ei sa afla in cadere libera continua spre Pamant,
miscarea „in jos” e completata de o miscare continua pe
orbita terestra, o miscare laterala, sa zicem. Ei cad dar,
fiindca sunt purtati mereu lateral, nu ajung niciodata sa dea cu
fundul de podea.

Marele zid chinezesc e
singura constructie vizibila din spatiu

Foarte populara legenda urbana (am invatat asta si la geografie, in
clasa a cincea), povestea are diverse variante,
care insa au fost puse in discutie in aceste vremuri in care multa
lume s-a perindat pe acolo pe sus si a putut constata ce se vede si
ce nu se vede din spatiu. Prin urmare, ideile trebuie actualizate,
fiinca lucrurile nu stau chiar asa cum am invatat noi in clasa a
cincea. Marele zid chinezesc poate fi vazut de pe orbita
terestra joasa, aflata la cca. 215 km inaltime deasupra
Pamantului, de unde pot fi zarite, de asemenea, si alte
cateva constructii de mari dimensiuni, precum autostrazi
sau pistele unor aeroporturi mari. Chiar de pe Statia
Spatiala Internationala (ISS), care orbiteaza la
aproximativ 400 km deasupra planetei, se pot distinge marile
aglomerari urbane, care se detaseaza clar de fundalul reprezentat
de terenul din jur. Stim din sursa sigura ca si piramidele de la
Giza sunt vizibile de pe ISS, cu ajutorul unui
binoclu; asa afirma astronautul Ed Lu, care le-a
vazut cu ochii lui. In schimb, varianta care zice ca Marele Zid
Chinezesc ar fi singura constructie terestra care e
vizibila de pe Luna… ne pare rau, oamenii de stiinta zic
ca nu, nu e vizibila de acolo.

Meteoritii se incalzesc
datorita frecarii cu aerul, atunci cand intra in
atmosfera

Ei bine, nu. Nu se incalzesc din cauza asta. de incins, se
incing ei, dar datorita unei alte forte. Strabatand
atmosfera cu mare viteza, ei imping aerul din fata lor,
comprimandu-l. Comprimarea unui gaz duce la cresterea
temperaturii lui. Or, in cazul fenomenului despre care
vorbim, avem de-a face cu o compresie foarte violenta,
deoarece meteoritii „merg” cu viteze foarte mari
(care pot atinge 15 km/secunda.) Asadar, compresia este cea care
determina cresterea temperaturii aerului din imediata
apropiere a meteoritului, iar aerul fierbinte incalzeste,
la randul sau, bucata de material cosmic care cade din cer.

Distanta Pamantului fata de
Soare, variabila in cursul unui an, determina existenta
anotimpurilor

Evident, cand stai aproape de un foc, te incalzesti mai mult
decat atunci cand stai mai departe de el. Apoi, orbita
Pamantului are forma unei elipse, deci planeta nu se afla
mereu la distanta egala fata de Soare. Si, uite asa, s-a
ajuns la concluzia ca departarea la care se afla Pamantului fata de
Soare e cea care determina instalarea unui anume anotimp.
Pare destul de logic, dar e gresit. Daca am face calculele (ma rog,
o sa ne bazam pe cele facute de oameni de stiinta care se pricep
mai bine la mate decat noi) am constata ca, atunci cand se
afla la periheliu (cel mai aproape de Soare, in decursul
unui an), Pamantul ar fi doar cu cateva grade mai cald
decat atunci cand se afla la afeliu (la distanta cea mai
mare fata de Soare). Insa diferenta intre iarna si vara, in ceea ce
priveste temperaturile, e de obicei, mai mare de cateva grade. Iar
cand in emisfera nordica e iarna, in cea sudica e vara, si atunci,
cum explicam acest fenomen?

Pai, exista o explicatie: nu distanta fata de Soare, ci inclinarea
axei Pamantului fata de planul orbitei determina existenta
anotimpurilor. Axa de rotatie a Pamantului (linia
imaginara care „inteapa” planeta, trecand prin Polul Nord si Polul
Sud) nu este perpendiculara pe planul orbitei Pamantului in jurul
Soarelui, ci este inclinata intr-un unghi de circa 23,5 grade. Cand
in emisfera nordica e vara, axa Pamantului e inclinata catre Soare;
planeta primeste mai multa radiatie solara, care
incalzeste solul si determina cresterea temperaturii. Cand in
emisfera nordica e iarna, axa Pamantului e inclinata in
directia opusa Soarelui; razele acestuia, cazand oblic pe
suprafata Terrei, incalzesc mai putin eficient suprafata lui, asa
ca temperaturile scad. Iar cand aici, in emisfera
nordica, e iarna, in cea sudica e vara, caci partea de planeta
respectiva e indreptata spre Soare.

Guma de mestecat se digera
in 7 ani

Ei, nici chiar asa! E drept, guma de mestecat din ziua de azi nu e
chiar mancare, ci mai degraba o dracie sintetica,
asa ca s-ar putea sa fie ceva mai greu de digerat decat un cartof
sau un snitel. Dar sistemul digestiv, cu acizii sai tari si
enzimele lui puternice, ii vine de hac gumei in
cateve zile. (Asta nu inseamna ca ar trebui s-a o inghitim fara
grija. Cum spuneam, n-are mai nimic natural in
ea.) De unde pana unde a aparut povestea asta? Probabil –
asa cred doctorii – a fost doar o sperietoare, o „minciuna” cu care
mamele incercau sa-i descurajeze pe copiii sa inghita preparatul
acela dubios. Copiii, care timp de ani de zile fusesera invatati sa
inghita mancarea dupa ce o mestecau, aveau clar
nevoie de o motivatie ca sa nu inghita si guma, dupa ce o
mestecasera constiincios. Necazuri apar numai daca o
persoana inghite cantitati mai mari de guma – un pumn de
bucati de substanta cauciucoasa e clar ca nu face bine
nimanui… Un cocolos mare de guma mestecata si inghitita
ar putea bloca tubul digestiv, creand probleme care sa impuna
o interventie medicala de urgenta. (Ar fi, deci, o
chestiune de ore – nici vorba de sapte ani.)

CITESTE SI:

• Miracol medical: nascut a doua
  oara
• Corpul – materia gandirii
• Supraoamenii viitorului
• Ce s-ar fi intamplat…
  daca?