Moda viitorului: va fi hi-tech sau nu va fi deloc
La fel cum regele Midas transforma in aur tot ce atingea, omul
tehnologic pare ca si-ar dori si el sa transforme orice produs de
care se apropie intr-unul „inteligent”: Dupa casa digitala, unde
toate electrocasnicele „dialogheaza” intre ele, tehnologia a intrat
adanc in sifonier, astfel ca moda viitorului ar putea
deveni aceea a „wearable computers”; literalmente computere pe care
sa le… imbraci.
Prin urmare, mai devreme sau mai tarziu, tot va trebui sa facem
loc in sifonierul nostru pentru tricourile cu fibre optice,
dotate cu procesor si microfon pentru a ne tine mereu sub
control bataile inimii si tensiunea sanguina, sacourile
conectate la internet, camasile hi-tech studiate sa ne
imbunatateasca memoria, cravatele cu telefon satelitar
incorporat, paltoanele capabile sa faca traduceri in limbi straine,
ceasurile de mana care ne monitorizeaza starea de sanatate si
ochelarii speciali cu care sa vizionam dvd-uri fara televizor.
De altfel, primele astfel de experimente vestimentare au fost
facute de ceva vreme: de la rochia de mireasa din matase si fibra
optica, prezentata de Domo Adami in cadrul unui targ de profil la
Milano, la pantofii de gimnastica lansati de Adidas, creati pe
masura cu ajutorul unui scanner, de la sacoul antistress realizat
de Philips la jeans-ii de la Levi’s cu buzunare „blindate”, menite
a ne feri de radiatiile nocive ale telefoanelor mobile.
Hainele cele noi ale imparatului
Recent, designerul Manel Torres a inceput sa cocheteze cu ideea
de a realiza asa-numite „spray-on clothing”, din care a
lansat deja cu succes cateva prototipuri. Hainele netesute ale lui
Torres sunt create prin pulverizarea unor amestecuri de substante
chimice inofensive direct pe corp: mii de fibre sunt
distribuite de-a lungul si de-a latul pielii purtatorului, capabile
cum-necum sa se „angreneze”, luand forma unui vesmant de unica
folosinta.
Si pana cand a te imbraca va putea deveni o simpla chestiune de
„spray and go”, cercetarea in domeniul textil studiaza deja de o
buna bucata de vreme posibilitatea de a face materialele sa
„reactioneze” la stimuli: imagineaza-ti cum ar fi ca hainele pe
care le porti sa poata modifica ambientul unei incaperi in care
intri, potrivit preferintelor tale!
La o scara mai mica, acest lucru s-ar putea concretiza sub forma
unor hainute care se incalzesc sau se racesc in functie de
schimbarile de temperatura, interactionand si controland mediul in
care se afla: astfel de stofe sunt studiate de cercetatorii de la
University of Bath si London College of Fashion, fiind construite
pe baza unor sisteme inspirate din natura. De altfel, Phiten Store,
un lant japonez de „clever clothing” (haine inteligente pentru
sportivi) cu peste 150 de magazine in toata lumea, comercializeaza
de ani buni tricouri care absorb direct transpiratia, lasand pielea
curata, si combinezoane care relaxeaza musculatura si reduc
crampele musculare. Tot in tara Soarelui Rasare a fost
produsa si prima „adevarata” T-shirt a sanatatii: un tricou
care in contact cu pielea elibereaza vitamina C, cam
aceeasi cantitate furnizata de doua lamai! Secretul se afla in
fibra din care este confectionat, denumita V-up, care contine
substante chimice provitaminice, rezistente pana la 30 de
spalari.
Pe termen lung, nanotehnologia continuta de materialele textile
le-ar putea ea inlesni cladirilor sa devina „inteligente”,
permitand unei camere sa-si modifice mirosul, culoarea,
temperatura, textura, gustul si sunetele in functie de „hachitele”
locatarilor.
Sau, la nevoie, le-ar putea putea imbunati doritorilor chiar si
viata amoroasa. Pentru ca, daca tot oamenii de
stiinta si designerii studiaza vestminte dotate cu capacitatea de a
monitoriza sistemul respirator, bataile inimii si temperatura
corpului, si de a reactiona astfel incat sa influenteze pozitiv
starea de sanatate sau dispozitia, este doar o chestiune de timp
pana cand hainele vor putea detecta indicatorii fiziologici
ai atractiei fizice si declansa emisii de hormoni pentru a atrage
sexul opus.
Conectati la moda
Iar acesta nu este decat inceputul. In circa zece ani, ne-am
putea cumpara haine in masura sa ne transforme in adevarate
centrale electrice. Oamenii de stiinta studiaza modalitati
de a dezvolta materiale „energetice”, adica cele cu nanotehnologie
incorporata care sa utilizeze energia cinetica generata de
miscarile purtatorului convertind-o in electricitate pentru a
alimenta felurite device-uri electronice. De asemenea,
cercetatorii mai studiaza si moduri prin care astfel de materiale
ar putea converti in electricitate chiar vibratiile de frecventa
joasa; evident utilizand cabluri nano impletite cu fibrele
tesaturii pentru a evita ca aspectul vesmantului sa fie unul
„necomercial”.
Lasand la o parte toate avantajele conferite consumatorilor,
stiinta fashion-ului ar putea contribui de-a binelea la
salvarea planetei, sau – cel putin – furniza solutii la
unele probleme ecologice ale societatii actuale. „Exemplar”
in acest sens este proiectul de „bio-couture” al Suzannei Lee, in
care se experimenteaza utilizarea de celuloza bacteriana, cultivata
in laborator, pentru producerea de articole de imbracaminte: in loc
sa utilizeze fibre din plante sau pielea animalelor,
designerii si producatorii de confectii si-ar putea asadar
„cultiva” colectii intregi de haine fabuloase intr-o simpla cuva cu
lichid,
asa cum isi imagina in urma cu
zeci de ani scriitorul de anticipatie Frank Herbert.
Toate acestea par improbabile, dar in realitate nu este deloc
asa. Stiinta influenteaza de multa vreme felul in care ne imbracam,
de la imbunatatirea progresiva a firelor de lana si bumbac si pana
la introducerea fibrelor artificiale.
Cat despre tehnologia „wearable”, ea s-a dovedit deja capabila
sa starneasca pasiuni si mode (un exemplu este chiar iPod-ul),
precum cea pentru ceasurile cinetice sau pentru tricourile
sensibile la cadura (Global Hypercolor T-shirt).
Unele dintre aceste inovatii textile au ajuns chiar pe
catwalk-uri, lasand intreaga suflare de „fashion victims” cu gura
cascata. In 2008, la Tokio, Hussein Chalayan a imbracat un
manechin intr-o rochie cu 15.000 de LED-uri incorporate in
tesatura, pe vesmantul „video” fiind proiectata imaginea unui
trandafir deschizandu-se si inchizandu-se. Tot Chalayan a
mai prezentat si haine capabile sa-si schimbe singure culoarea si
forma in fata ochilor spectatorilor, prin intermediul unei
increngaturi sofisticate de micro-controlere, intrerupatoare si
motoare.
Tricoul luminos
Imbracat si „aprins”, tricoul Lumalive iti taie rasuflarea, jura
cei care l-au vazut. Lumalive este numele dat de Philips unei
creatii „revolutionare”, un tricou luminos (la
propriu) utilizat deocamdata doar ca instrument de marketing, in
cadrul unui eveniment de promovare a unei marci de automobile la
Amsterdam, dar si eficient element coregrafic intr-un concert al
controversatei Lady Gaga, cu ocazia Revelionului 2009 organizat la
Webster Hall, un faimos nightclub newyorkez.
Tricoul Lumalive (care poate fi comandat la pretul de 900 euro
de la firma olandeza Boost products) contine in interiorul lui
un ecran cu substrat flexibil de 20cm patrati, ce
gazduieste o matrita de pixeli (14×14), fiecare format din 3 LED in
culori primare – rosu, verde si albastru. Playerul, un dispozitiv
dotat cu un procesor ARM conectat la ecran printr-un cablu ascuns,
dispune de o memorie flash de 128 MB pentru 10 minute de text,
imagini si animatii la 40 fps. Autonomia este de 4 ore cu
o baterie pe litiu. Continutul grafic, creat cu orice program,
trebuie exportat in secvente bitmap sau ca imagini jpeg si gif, si
organizate in playlist-uri prin intermediul unui software dedicat,
transferabile pe ecranul LED via USB.
Va deveni el un articol de imbracaminte sau va ramane doar
apanajul costisitor al multinationalelor ca instrument de
marketing?
La inceput a fost tesatura. De la fibra naturala la cea chimica.
Cand a inceput totul? Daca la inceputul secolului XX, industria
textila se alimenta exclusiv cu fibre naturale, in anii ’30 a fost
introdusa productia industriala de fibre artificiale. Fibrele
sintetice au explodat in Europa in jurul anilor ’60, anii ’90
consemnand si ei definitiva „detronare” a traditionalului bumbac de
catre fibrele „man made”.
Impactul fibrelor chimice asupra industriei textile a fost
asadar unul decisiv, dupa cum decisiva se dovedeste a fi si
capacitatea de a evolua caracteristica acestor fibre.
La ora actuala, drept „smart textiles” sunt definite tesaturile
capabile sa detecteze si sa reactioneze la conditiile de mediu sau
la stimuli de origine mecanica, termica, chimica, electrica sau
magnetica. In functie de activitatile lor functionale, tesaturile
inteligente pot fi clasificate in trei categorii:
-
Textilele inteligente pasive: fac parte din
prima generatie de tesaturi inteligente, in masura doar sa „simta”
conditiile ambientale si stimulii. -
Textile inteligente active: fac parte din cea
de-a doua generatie, cuprinzand atat actuatori, cat si senzori.
Actuatorii actioneaza in functie de semnalul detectat, ori direct
ori prin intermediul unei unitati centrale de control. Din
categoria textilelor inteligente active fac parte tesaturile cu
memoria formei, cele camaleonice, rezistente la apa si permeabile
la vapori (hidrofilice/non poroase), cele termoreglante si hainele
incalzite electric. -
Textilele ultra-inteligente: fac parte din cea
de-a treia generatie, si sunt capabile sa simta, sa reactioneze si
sa se adapteze singure la conditiile ambientale sau la un stimul.
Un astfel de material consta in esenta intr-o unitate, un soi de
„creier” cu tripla capacitate, cognitiva, de elaborare si de
reactie.
Si daca nu cu mult timp in urma, textilele inteligente erau
considerate drept simple emanatii ale imaginatiei „bolnave” a
oamenilor de stiinta, in prezent unele estimari indica o piata de
un miliard de dolari pana in 2010; o cifra care cu siguranta
explica pasiunea in continua crestere pentru cybermoda.
Anti-radiatie, anti-bacteriene, anti-stres, anti-UVA. Incalzesc,
racesc, vindeca. Oare pentru a ne imbraca va trebui sa apelam la un
tehnician calificat?
CITESTE SI: