Cum sa NU mori? Sfaturi de la un expert
Inconstienta in fata pericolului
Intr-un articol publicat recent, dr. G istoriseste despre ziua
in care la morga a fost adus trupul unui baietel de zece ani. La
vremea aceea, dr. Garavaglia avea ea insasi un fiu de aceeasi
varsta si s-a gandit cu jale ca baiatul care zacea pe masa de
autopsie n-avea sa mai traiasca nimic din ceea ce ea insasi dorea
pentru propriul ei fiu.
Surprinzator, cauza mortii s-a dovedit a fi o
intoxicatie cu metadona – un medicament folosit pentru
tratarea dependentei de droguri, dar care poate fi el insusi
utilizat ca drog. De unde pana unde? Cum avusese baietelul acces la
o doza atat de mare de metadona? Mergand pe fir, dr. G a descoperit
ca baiatul luase – fara ca nimeni sa-si dea seama de eroare – acest
medicament in locul altuia, care-i fusese prescris. Eroarea
se produsese in sistemul farmaceutic: cele doua
medicamente, care aratau asemanator, fusesera confundate. Asa a
ajuns dr. G sa mediteze asupra cauzelor care, adesea,
scurteaza tragic viata unui om: eroarea umana, imperfectiunea
sistemului sanitar, dar si – cum aratau alte cazuri –
comportamentele periculoase, ignoranta sau inconstienta in fata
pericolului.
Si atunci, dr. G s-a gandit sa scrie o carte, una de genul „Cum
sa…”. Cartea ei se numeste – cam ironic, daca vreti –
Cum sa nu mori. Bineinteles, dr. G nu ne
ofera reteta nemuririi, ca doar stie foarte bine, cum stim si noi,
ca toti murim in cele din urma, dar ofera sfaturi foarte
pertinente despre cum sa faci ca sa nu mori prematur. Iar
noi ne-am gandit ca n-ar fi lipsit de interes sa va oferim cateva
mostre de recomandari, inspirate de cartea si de articolele ei, de
emisiunile in care apare si de site-ul ei.
Sunt sfaturi obiective si pline de bun-simt profesional, scoase
dintr-o lunga experienta, acumulata in decursul a doua decenii de
cariera. Chiar daca unele par foarte banale si la mintea oricui, e
evident ca unii au nevoie de asa ceva, judecand dupa numarul de
cazuri in care oamenii au murit pentru ca n-au tinut seama
de aceste lucruri simple. Sunt, asadar, sfaturi bune si
practice de la cineva care a vazut multe si chiar stie ce spune:
despre viata, moarte, situatiile periculoase din existenta de zi cu
zi si cum sa facem ca sa nu murim inainte de vreme.
Ghid de supravietuire pentru cei care merg cu masina
Ca un om care vede aproape zilnic oribilele efecte ale unui
accident de masina asupra fragilului trup omenesc, dr. G sfatuieste
pe toata lumea sa nu ignore pericolele potentiale si sa ia masuri
de precautie. Chiar daca – Doamne fereste! – are loc un accident,
consecintele lui pot fi foarte diferite, in functie de cat de bine
s-au gandit la acesta posibilitate ocupantii masinii si de masurile
pe care le-au luat.
-
Cel mai banal: poarta centura de siguranta – pe toata,
nu doar jumatate din ea. (Dr. G obisnuieste sa dea si
exemple din propria ei activitate si afirma ca a vazut, la morga,
oameni care suferisera leziuni interne grave – fusesera, dupa
expresia ei, „aproape taiati in doua” – fiindca, in momentul unei
coliziuni puternice, purtau centura doar peste talie, fara cureaua
diagonala trecuta peste piept.) -
Airbag-urile salveaza multe vieti; scaunele din fata ale
masinii trebuie trase cat mai in spate, in masura
posibilului, astfel incat airbag-urile sa aiba loc sa se umfle si
sa-si indeplineasca rolul protector. -
Dupa opinia dr. G, mersul cu geamurile deschise sporeste
riscul de accident (ea citeaza cazul unui sofer de camion
care a murit din pricina ca o albina a patruns in cabina.) Si,
interesant, ne spune ca, daca totusi vrem sa mergem cu geamurile
deschise, mai bine le deschidem de tot decat pe jumatate, caci
geamurile deschise partial produc raniri foarte grave in cazul in
care cineva e aruncat afara din masina datorita coliziunii. -
Ai grija unde asezi obiectele din habitaclu si cum le
stabilizezi. Orice – o banala racheta de tenis sau o
sticla cu apa – poate deveni, in cazul unei ciocniri, un proiectil
cu efecte neasteptate. -
Opreste pe marginea soselei in locuri sigure –
parcare, benzinarie etc. Nu trage pur si simplu pe dreapta, chiar
daca ti se pare ca nu-i nici o primejdie, asta ca sa nu patesti ca
unele dintre „cazurile” dr. G – oameni care au murit loviti din
spate de masini care au trecut intr-o viteza nebuna pe langa ei, in
vreme ce ei, nefericitii, schimbau pasnic un cauciuc – ultimul
lucru pe care aveau sa-l faca in viata. -
Valabil pentru SUA dar, cu mare probabilitate, se poate aplica
si multor tari europene: strazile sunt mai periculoase
vinerea si sambata noaptea, intre miezul noptii si ora
trei dimineata. Statisticile arata ca in aceste zile si in aceste
intervale orare se produc cele mai multe si mai grave accidente de
masina. Motivele sunt evidente.
Cum sa supravietuiesti concediului
Foarte curios si foarte trist, totodata: multi oameni mor in
timpul concediului – si nu in cine stie ce naufragii spectaculoase
sau ucisi de vreun animal exotic veninos. Evident, se poate
intampla orice, dar, ciudat, multe persoane mor din pricina unor
atacuri de inima survenite in timpul vacantei.
-
Mai intai pentru ca, in concediu, oamenii exagereaza:
mananca si beau peste masura (cine a fost intr-o vacanta
all inclusive stie ce mare e tentatia de a manca/bea din toate,
mult si amestecat), se lanseaza in activitati fizice pentru care nu
au suficient antrenament s. a; in general, isi suprasolicita
organismul. -
Apoi, oamenii aflati in concediu intr-o alta localitate
evita, de multe ori, sa mearga la doctor. Aflati
departe de casa, intr-un mediu strain, sunt speriati de perspectiva
de a-si petrece concediul intr-un spital sau de costurile pe care
le-ar presupune ingrijirea medicala acolo mai mult decat de faptul
ca se simt rau. -
Recomandarile dr G: aveti grija de corpul si de sanatatea
vostra la fel ca acasa, iar daca va simtiti cu adevarat rau,
mergeti la medic – da, acolo unde va aflati in concediu (nu
uitati sa va faceti o asigurare de sanatate inainte de a pleca in
calatorie). Asta va poate ajuta sa mai apucati si
concediul din anul urmator. -
O a doua cauza frecventa a mortii in timpul unor vacante este
tromboza venoasa profunda, despre care dr. G.
spune ca omoara chiar oameni care pana atunci se bucurasera de o
sananate excelenta. -
Tromboza venoasa profunda inseamna formarea unui cheag de sange
in vene – de obicei in venele membrelor inferioare. Sederea
indelungata pe scaun, ore in sir, asa cum se intampla in cursul
calatoriilor lungi – mai ales cu avionul – plus deshidratarea
produsa de instalatiile de climatizare, favorizeaza formarea
acestor cheaguri. Aparitia lor se manifesta prin dureri si
umflarea unei portiuni a piciorului – in functie de locul unde s-a
format cheagul . Adevaratul pericol consta in faptul ca fragmente
din cheag se pot desprinde si deplasa prin vasele de sange; duse de
fluxul sanguin, pot ajunge in alte organe – in plamani sau in
creier, provocand moartea. Mai ales in timpul calatoriilor lungi cu
avionul, spatiul stramt, plus faptul ca nu poti sta in picioare si
nu te poti plimba, contribuie la aparitia acestor probleme. -
Tromboza venoasa profunda poate fi prevenita, orice calator o
poate face, prin cateva masuri simple: ridicati-va fiecare
jumatate de ora, ca sa va intindeti si dezmortiti picioarele; beti
multa apa (si ce daca o sa va duceti mai des la WC din
cauza asta? Foarte bine, in felul asta va miscati). Chiar stand
jos, faceti miscare – incordand si relaxand muschii picioarelor,
pentru a stimula circulatia sangelui (si asa nu prea aveti ce face
in avion, putin exercitiu va va oferi o ocupatie). In aeroport,
intre doua avioane, nu stati jos intruna, ci plimbati-va
prin sala de asteptare.
Cum sa nu mori in spital
Unul dintre cele mai perverse efecte ale sistemului sanitar
actual este faptul ca, adesea, mediul spitalicesc, unde
oamenii s-au dus ca sa se faca bine, e cel care ii omoara.
Medicina moderna poate face minuni, e drept, dar trebuie sa fim
constienti de limitele sitemului si de faptul ca, uneori, lucrurile
pot lua o intorsatura proasta. Ce si cum putem preveni?
-
Prima recomandare, destul de surprinzatoare, a dr. Jan
Garavaglia: insistati ca cei cu care veti intra in contact
direct sa se spele pe maini, chiar daca urmeaza sa-si puna manusi
sterile; daca mainile nu sunt curate, ele pot contamina si
manusile. Sincer, asta mi se pare mai usor de spus decat de facut;
ma intreb ce fata ar face un doctor cand pacientul i-ar spune ceva
de genul: „Domnu’ doctor, da’ nu va spalati pe maini mai intai?”
Oricum, e un sfat de bun-simt si probabil ca dr. G. o fi stiind ea
ce spune… -
Ori de cate ori e posibil, incercati sa evitati sondele
urinare, care sunt cauza cea mai frecventa a infectiilor
urinare contractate in spital. -
Alta complicatie care apare des in timpul internarii in spital e
pneumonia. Cand stam culcati pe spate tindem sa
respiram mai superficial, ceea ce permite bacteriilor sa infecteze
mai usor plamanii. In plus, mai ales dupa interventii chirurgicale,
portiuni ale tesutului pulmonar se retracta, alveolele pulmonare se
turtesc si nu mai contin aer in cantitate suficienta – afectiune
numita atelectazie. -
Pentru a micsora riscul de pneumonie, incercati sa
respirati mai adanc si, indata ce va puteti misca, dati-va jos din
pat si umblati, pentru a preveni atelectazia. -
Cand vi se aduc medicamentele, intrebati ce sunt si pentru ce,
micsorati astfel riscul unei greseli de tratament (se intampla in
spitale…). -
Nu incercati sa ramaneti in spital mai mult decat e
nevoie. Uneori, e mai bine sa va petreceti convalescenta
acasa, in linistea propriului camin, departe de forfota si
celelalte neplaceri din spital.
Medicamente si suplimente alimentare – ghid pentru consumatori
Conform unor statistici americane, aproximativ 10%
dintre erorile de medicamentatie se datoreaza unor confuzii legate
de denumirile medicamentelor. Se intampla ca pacientii
aflati in tratament sa ia – din vina lor, a medicilor sau a
farmacistilor – alte medicamente decat cele care trebuiau luate.
Dar, din fericire, aceste situatii pot fi preintampinate, odata ce
devenim constienti de riscuri, cu doar putina vigilenta din partea
noastra.
-
Verificati medicamentele pe care le-ati primit de la
farmacie, nu ca unii clienti care doar platesc, iau punga
si ies in goana mare. Asigurati-va ca vi s-a dat ceea ce vi s-a
prescris. Vorbiti cu farmacistul despre doctoriile cumparate,
intrebati despre eventuale efecte secundare. Incercati sa
cumparati, cu timpul, de la aceeasi farmacie si acelasi farmacist;
cineva care va cunoaste e mai putin probabil „sa va
greseasca medicamentele”. -
Daca luati in mod regulat anumite medicamente, incercati
sa retineti forma si culoarea pastilelor. Astfel, e mai
putin probabil sa luati un medicament gresit, chiar daca
farmacistul e cel care a facut confuzia. -
Tineti bine minte (notati, daca asistenta ori doctorul n-au
facut-o) despre modul de administrare a medicamentelor
prescrise, despre efectele secundare (si intrebati ce sa
faceti daca acestea apar), interactiuni, contraindicatii etc. -
Intrebati neaparat despre interactiunile dintre
medicamente, chiar daca doctorul a fost superficial si nu
v-a intrebat el ce alte medicamente luati. Cu cat numarul de
doctorii pe care le ia cineva e mai mare, cu atat creste
probabilitatea unor interactiuni intre ele, cu consecinte
neplacute: reactii alergice sau toxicitate. In general,
pacientii varstnici, care sufera de boli cronice si iau
zilnic cate 5-6 sau mai multe medicamente diferite, sunt cei mai
vulnerabili la aceste risc. -
Medicamentele pot interactiona si cu anumite
alimente: de pilda, sucul de grepfrut poate duce la
cresterea nivelului sanguin al unor medicamente sedative, iar
calciul din produsele lactate poate reduce absorbtia unor
antibiotice larg utilizate, ca tetraciclina si ciprofloxacin.
Verificati, intreband doctorul. -
Fiti atenti aici! Daca nu e neaparat necesar, nu luati
medicamente foarte nou aparute, autorizate cu mai putin de doi ani
in urma. Pentru autorizare, e necesara testarea pe un
anumit numar de cazuri dar, cel mai adesea, acest numar nu e
suficient de mare pentru a acoperi tot spectrul efectelor secundare
care pot sa apara. Abia cu timpul, dupa o utilizare mai
indelungata, de catre un numar mai mare de persoane, se poate vedea
cat de sigur e un medicament. Asta da sfat!
Suplimentele alimentare sunt o arma cu doua
taisuri. Ametiti de reclamele inteligent proiectate,
sedusi de promisiunea unei sanatati mai bune, a unui aspect mai
tanar, a unei siluete mai zvelte, multi oameni ajung sa ia
doze periculos de mari de suplimente, cu atat mai usor de
procurat cu cat ele se vand fara reteta. Lumea pare sa creada ca
aceste suplimente alimentare sunt absolut inofensive (doar nu-s
medicamente, nu-i asa?), ca ele nu au efecte secundare primejdioase
si ca marimea dozei e relativ neimportanta. Or, asta e una dintre
cele mai daunatoare conceptii, pentru ca suplimentele nu
sunt lipsite de pericol. Ele influenteaza biochimia si
fiziologia extrem de complexe ale corpului, iar in cazurile
nefericite, de obicei atunci cand sunt luate in doze prea mari,
zdruncina delicatul echilibru al functiilor organismului,
determinand efecte grave, care pot merge pana la
deces.
Dr. G citeaza cazul unei femei a carei moarte a investigat-o:
era o femeie in varsta de 49 de ani si care murise subit, desi se
afla aparent intr-o stare de sanatate excelenta. Facea zilnic
exercitii fizice, manca echilibrat, avea o greutate normala, nu
fuma, nu consuma alcool, nu se droga. Si totusi, murise subit, la o
varsta destul de tanara.
Ea n-a adus nici un indiciu privitor la cauza mortii. Abia
ulterior dr. G. a aflat ca femeia obisnuia sa ia zilnic pastile
continand cam 40 de suplimente – vitamine, minerale si hormoni.
Unul dintre acestia din urma era DHEA (dehidroepiandrosteron), la
mare moda in perioada respectiva si care era laudat, prin reclame,
ca un soi de panaceu, capabil sa combata imbatranirea si sa rezolve
tot felul de probleme de sanatate, de la obezitate pana la boli
cardiace. Doamana respectiva lua doze de 7 ori mai mari decat cele
recomandate, iar acesta mega-doza i-a afectat ritmul cardiac. In
cele din urma, efectul s-a dovedit fatal: incredibil, dar
adevarat, femeia murise din cauza unui supliment
alimentar!
-
Unele suplimente pot interactiona cu anumite medicamente;
alteori, efectele acestor suplimente nu sunt intotdeauna bine
intelese. -
Suplimentele de calciu, de pilda, pot fi utile, in anumite
cazuri dar, in cazul femeilor varstnice, aceleasi suplimente pot sa
mareasca riscul de a muri din cauza unor afectiuni
cardiovasculare. -
Ca si in cazul medicamentelor, treaba e cu dus si intors, iar
siguranta e un lucru relativ. -
Sfatul dr. G. e cel mai simplu si mai firesc cu putinta:
intrebati medicul, inainte de a va apuca sa luati
suplimente.
Cu speranta ca aceste sfaturi ne vor fi tuturor de folos,
incheiem cu traditionala urare pe care ne-o adreseaza medicii cand
iesim din cabinet (stiu ei de ce!): sanatate!
CITESTE SI: