ZIUA KEPLER: Marea cucerire a Universului a inceput!

Safta Alexandru
05 03. 2009, 08:00

Kepler pleaca in cautarea unui nou Pamant

Kepler este o componenta critica a eforturilor NASA de a identifica si studia planetele cu eco-conditii asemanatoare celor de pe Terra. Rezultatele fotometrului spatial Kepler se vor dovedi extrem de importante in intelegerea frecventei planetelor de dimensiunea Pamantului din galaxia noastra. De asemenea, vor sustine planificarea viitoarelor misiuni care sa detecteze in mod direct si sa investigheze asemenea lumi aflate in apropierea stelelor vecine. Desi mai mult de 300 de planete din afara sistemului solar au fost deja identificate prin tehnologii de investigatie asemanatoare, puterea lui Kepler rezida in sensitivitatea ridicata a instrumentelor sale la planete mai mici, mai reci, mai ospitaliere vietii si mai asemanatoare cu a noastra, decat toate cele identificate pana acum.

Kepler adaposteste la bordul sau un telescop special care va studia 100.000 de astri din regiunea Cygnus-Lyra a Caii Lactee timp de mai bine de trei ani si jumatate. Oamenii de stiinta se asteapta sa descopere sute de planete la fel de mari precum Pamantul sau chiar mai mari, situate la diferite distante fata de stelele lor. Daca numarul de planetele de dimensiunea Terrei care au potential de a sustine viata si de a fi locuibile de oameni, este mare, Kepler ar putea descoperi zeci de astfel de corpuri ceresti; daca sunt rare, s-ar putea sa nu descopere niciuna. “Daca vom descoperi ca cele mai multe stele au Pamanturi, acest lucru implica posibilitatea ca dezvoltarea vietii sa fie un aspect comun prin galaxia noastra”, sustine William Borucki, investigator principal al Centrului de Cercetare Ames din California, al NASA. “Descoperirea numai catorva sau a unui numar mic ar putea indica ca suntem singuri in Univers”, a mai adaugat omul de stiinta.

Sonda spatiala KEPLER este gata sa porneasca in cautarea vietii extraterestre


 

Unde sunt extraterestrii?

Astronomul Alan Boss, care face parte din Consiliul Stintific Kepler, spune ca cercetatorii ar trebui sa afle pana in 2013, anul final al misiunii Kepler, daca viata ar putea fi raspandita prin Univers. Descoperirea unor civilizatii inteligente extraterestre este insa o alta problema. Pe langa toate speculatiile asupra posibilitatii existentei unor alte civilizatii in Univers, se pune intrebarea daca aparitia vietii pe Pamant nu este un caz unic si extraterestrii exista, de ce nu s-au aratat sau de ce nu ne-au contactat pana acum? Fizicianul Enrico Fermi a sintetizat aceasta contradictie in 1950, in ceea ce ulterior a devenit cunoscut sub numele"paradoxul lui Fermi": "Unde este toata lumea?". Raspunsul oamenilor de stiinta este vastitatea infinita a timpului si spatiului.

Obiectivul stiintific al misiunii Kepler este explorarea structurii si a diversitatii sistemelor planetare. Acest lucru va putea fi obtinut prin monitorizarea unei numar considerabil de stele in vederea atingerii urmatoarelor teluri:

  • Determinarea numarului de planete terestre aflate in interiorul sau in apropierea regiunii locuibile a unei mari varietati de tipuri de stele.
  • Determinarea gamei de dimensiuni si forme ale orbitelor acestor planete
  • Estimarea numarului de planete existente in sisteme multisolare.
  • Determinarea gamei de: dimensiuni ale orbitelor, luminozitate, marime , masa si densitate ale planetelor gigante cu viata scurta (sau tinere)
  • Identificarea componentelor aditionale ale fiecarui sistem planetar descoperit
  • Determinarea proprietatiilor acelor stele care gazduiesc sisteme planetare.
     

"Civilizatiile vin si pleaca", spune Alan Boss. "Daca intr-adevar se va gasi o planeta cu viata inteligenta, exista sanse sa nu fie in aceeasi faza de evolutie cu a noastra. Este posibil sa se fi format cu miliarde de ani in urma, sau poate nu se va forma decat peste un alt miliard de ani", a mai adaugat el. "Chiar daca civilizatiile inteligente ar exista in acelasi timp, este posibil ca ele sa fie separate de zeci de mii de ani lumina sau chiar mai mult", adauga expertul NASA Duncan Forgan. "Daca extraterestrii tocmai au comutat transmitatorul pentru a comunica, ar putea dura sute de secole pana sa le primim mesajele", a mai completat acesta. Cat despre calatoria interstelara, imensele distante exclud teoretic sansa unor posibili vizitatori extraterestri. Pentru a exemplifica, astronomul Alan Boss spune ca cele mai rapide rachete disponibile pentru noi in momentul de fata sunt cele folosite de NASA, intr-o misiune pe Pluto. Chiar si la o asemenea viteza, ar fi nevoie de 100.000 de ani pentru a ajunge de pe Pamant la cel mai apropiat astru din afara sistemului solar. "Deci poate nu ar trebui sa ne ingrijoram prea curand cu privire la niste raiduri interstelare", este concluzia lui Alan Boss.

Totusi, Jan Hendrik Bredehoft de la Universitatea Open din Marea Britanie este unul dintre adeptii teoriei conform careia omenirea ar putea popula si alte lumi. “Sunt unul dintre acei indivizi care iau o bucata de meteorit, il truncheaza si descopera ce fel de chimie organica se afla in compozitia lui”, sustine cercetatorul. Pe baza unor astfel de studii, el a ajuns la concluzia ca lumile locuibile pot fi impartite in patru mai categorii, ficare cu un potential ridicat de a fi deja caminul unor forme de viata extraterestre. Cele patru grupuri de planete locuibile imaginate de Bredehoft sunt: cele asemanatoare Pamantului, planete de categoria lui Marte, corpuri astrale echivalente cu satelitul natural al lui Jupiter – Europa si lumi in intregime acvatice.

Pamant si foc

Luand in calcul toate aceste aspecte, Bredehoft a calculat posibilitatea fiecarui tip de planeta de a gazdui viata complexa de pe Pamant. Lumile asemanatoare Terrei reprezinta indubitabil prima clasa de planete ospitaliere si de asemenea, promit o “supunere” sporita, deoarece cunoastem deja masura in care aceste corpuri ceresti sunt capabile sa gazduiasca viata. Lumile asemanatoare Pamantului ofera o atmosfera propice, apa in stare lichida, temperaturi moderate si climat stabil. A doua clasa de planete o reprezinta cele care au fost candva asemeni Pamantului, asa cum este cazul lui Marte si al lui Venus. “Nu se stie din ce motive, aceste planete, candva fertile, au suportat transformari radicale”, sustine Bredehoft. “Marte a devenit prea arida, cu foarte putina apa ramasa, cel putin in stare lichida, iar Venus a devenit extrem de fierbinte, printre altele din cauza efectului de sera.” Cu toate acestea, Bredehoft crede ca sunt sanse ca viata sa existe si pe astfel de lumi. El rationeaza ca organismele s-ar fi putut dezvolta atunci cand aceste planete erau mai ospitaliere, iar aceasta viata s-ar fi putut mentine la un oarecare nivel de existenta chiar si in vremuri mai ostile. “Odata ce viata s-a stabilizat este greu sa se stinga cu totul”, crede Bredehoft. “Au existat evenimente de-a dreptul devastatoare in istoria Pamantului, de natura sa anihileze orice forma de viata, dar, ironic, in general ele au condus la o sporire a biodiversitatii, in loc sa o distruga.”

Marte si Venus, doua planete din Sistemul Solar unde este posibil sa fi existat (si inca sa mai existe) viata

Apa si gheata

Corpurile ceresti care poseda apa lichida, dar nu la suprafata, ci sub un strat gros de gheata, reprezinta cea de-a treia clasa de lumi viabile. Satelitul natural al lui Jupiter, Europa este un exemplu clasic din propria noastra vecinatate cosmica. Ar putea sa existe viata in asemenea locuri? In prezent, este greu de crezut, deoarece conditiile de viata din aceste lumi nu se incadreaza tocmai bine in imaginea conventionala a zonelor locuibile. Europa, spre exemplu, se afla dincolo de zona termica a sistemului solar unde apa poate ramane sub forma lichida pe suprafata planetei. Cu toate acestea, potential pentru sustinerea vietii exista. Imaginea traditionala a zonelor locuibile priveste in general o stea locala ca fiind principala sursa de energie, asa cum este in prezent Soarele pentru noi. Dar in lumi inghetate, asa cum este cazul satelitului Europa, alti factori sunt luati in discutie, precum atractia gravitationala exercitata de planeta in jurul careia corpul orbiteaza. Lumi cu apa lichida asunsa sub straturi de gheata ar putea fi locuite de organisme simple in ciuda faptului ca se afla in afara spatiului locuibil conventional, atat timp cat o forma de energie este furnizata intr-un fel sau in altul. Al patrulea tip de planete locuibile este alcatuit aproape in intregime din apa. Aceste lumi ipotetice ar avea dimensiunea cuprinsa intre cea a lui Mercur si cea a Terrei si ar prezenta oceane foarte intinse. Spre deosebire de oceanele Pamantului, apa de pe aceste planete nu ar intra in contact cu minerale sau cu alte roci. “Aceste corpuri pot fi alcatuite integral din apa, cu gheata de mare presiune in miez, sau pot pot avea corpuri de apa lichida, separate de un miez mineral printr-un strat gros de gheata de mare presiune”, sustine Bredehoft.

Europa este cea de-a sasea luna a planetei Jupiter. Satelitul natural a celei mai mari planete din Sistemul Solar a fost descoperit in 1610 de catre Galileo Galilei (posibil, si de Simon Marius) si botezat dupa aristocrata feniciana Europa, una dintre sotiile lui Zeus, inscaunata mai tarziu drept regina a Cretei. Masurand numai 3.100 kilometri in diametru, Europa este cu putin mai mica decat Luna care orbiteaza Pamantul si este a sasea cea mai mare luna din Sistemul Solar

Terra, inca un mister

Una dintre teoriile referitoare la originea vietii de pe Pamant sustine ca materia organica a fost colectata in bazine cu apa mica si s-a dezvoltat agatandu-se de suprafata pietrelor. Posibil, aceasta viata incipienta s-a raspandit in oceane. O alta teorie a genezei vietii pe Terra este aceea ca reactiile chimice necesare creatiei au avut loc in timpul eruptiilor hidrotermale ale vulcanilor. In lumile acvatice, totusi, aceste scenarii sunt imposibile, motiv pentru care Bredehoft crede ca este putin probabil sa existe viata pe astfel de planete. “Cantitatea de apa dintr-o astfel de lume ar fi atat de mare, incat ar fi necesare cantitati incredibile de componente de carbon comasate pentru ca formarea vietii sa capete o sansa. Totul ar fi mult prea diluat”, sustine Bredehoft.

Oamenii de stiinta explica tehnologia NASA prin care sunt identificate exoplanetele. Urmariti toate cele trei episoade.

In urma unei analize amanuntite a datelor despre exoplanete colectate pana acum, cercetatorul britanic este de parere ca cel mai bun pariu este acela cu incercarea de a gasi ecosisteme extraterestre asemanatoare Pamantului. Cu toate acestea, el nu crede ca lumile asemanatoare Terrei ar gazdui neaparat viata avansata. “Nu stim sigur daca diversitatea si complexitatea organismelor planetei noastre sunt in mod obligatoriu rezultatul firesc al evolutiei sau daca pur si simplu ele au aparut aici ca rezultat al hazardului”, mai adauga Jan Hendrik. “A avea fiinte inteligente si vorbitoare pe suprafata planetei este oare apogeul evolutiei? Presupunem acest lucru doar pentru ca ne place sa ne consideram speciali.” Avand in vedere avansul fulminant al tehnologiei “vanarii” exoplanetelor, este numai o chestiune de timp pana cand vom invata mult mai multe despre lumile si planetele extrasolare si vom fi capabili sa aflam informatii vitale despre proprietatile lor. Pana atunci, oameni de stiinta precum Bredehoft vor continua sa teoretizeze despre aceste descoperiri, pregatind din timp terenul pentru viitor.

CITESTE PE ACEEASI TEMA:

SPUNE-TI SI TU PAREREA! Crezi ca misiunea Kepler va avea succes? Crezi ca undeva in spatiu exista viata sau civilizatii extraterestre? Va ramane omenirea pentru totdeauna pe Terra sau la un momentdat vom migra pe alte planete? Ce parere ai despre acest articol?

Articole recomandate