FORENSIC DAY: Arta din marginea mortii

Bang-bang! Ce ascunde glontul?

Daca s-a tras cu o arma de foc, prioritara in procesul de gasire a faptasului este amprenta balistica. Metoda e aparent simpla. Criminalistii identifica arma inspectand striatiile de pe glont sau, in cazul unui killer neprofesionist, citind cu ochiul liber indicativul de pe cartusul uitat in apropierea pozitiei din care s-a tras. Astfel, apar indicii conexe foarte utile detectivilor, cum ar fi distanta dintre ucigas si victima sau eventualele contacte fizice. Practic, probele balistice nu mint niciodata, producatorii de munitie inseriind fiecare cartus si amprentandu-si gloantele cu elemente distinctive proprii. Dupa colectarea tuturor acestor evidente, criminalistii le introduc intr-un computer, care le centralizeaza si, in paralel, pune la dispozitia anchetatorilor informatii in legatura cu infractiuni care prezinta amprente balistice similare, grabind in acest mod procedurile de depistare a criminalilor. Exista insa si situatii in care cercetarea balistica nu functioneaza, de pilda atunci cand faptasul a intervenit in prealabil asupra striurilor dinauntrul tevii. Cei mai priceputi pot altera cu diferite instrumente dispunerea striurilor interioare si implicit urmele lasate pe glont. Altii pur si simplu prefera sa cumpere o alta teava (in banii nostri, aproximativ 60 de lei), pe care o monteaza in cateva minute in locul celei initiale, ingreunand, punand pe o pista gresita sau chiar anuland demersul criminalistilor.

• Cum putem să prevenim osteoporoza
• Studiu: Persoanele născute fără simțul mirosului respiră diferit

Un alt procedeu care poate conduce la adevar este evidentierea substantelor toxice si a celor explozive cu ajutorul cromatografului sau a spectroscopului. Ambele aparate functioneaza pe baza unor reactivi care indica structura agentilor chimici folositi. Primul rezida intr-o coloana prin care este trecuta substanta suspecta, diluata intr-un solvent. Timpul in care vaporii se depun pe peretii coloanei este evaluat potrivit unor markeri etalon (cocaina, metamfetamine etc.). Spectroscopul foloseste razele infrarosii pentru a urmari reactia moleculelor din mostra prelevata, indicii fiind apoi confruntati cu cei de referinta din baza de date a politiei.

Secretele ADN-ului

Printre probele de identificare a semnalmentelor care pot conduce la elucidarea cazului se numara cele de ADN, amprentele digitale si dentare, anumite obiecte corporale (agrafe, pixuri personalizate, brichete etc.) si acorporale (conturi in banci, facturi, bilete). Tuturor suspectilor investigati intr-un stadiu important al anchetei le este inventariata structura acidului dezoxiribonucleic. Cum, in multe cazuri, aceasta nu reprezinta insa un factor hotarator, criminalistii mai amprenteaza degetele si dintii. Desigur ca, pe langa detaliile strict fizice, se tine cont si de cele derivate, cum ar fi vocea – analizata de la tremur si inflexiuni, pana la timbru si la distorsionarea tonalitatii in timpul unor stari psihice intense. Totodata, proba grafologica poate lamuri multe aspecte intr-o ancheta criminalistica. Scrisul este unul dintre factorii care ii obliga pe asasini sa foloseasca litere decupate din diverse reviste, ziare si carti. Ceea ce nu constientizeaza ei este faptul ca fonturile (caracterele) folosite de respectivele publicatii pot trimite investigatia pe noi cai utile in rezolvarea cazului. Tot din expertiza grafologica se pot trage concluzii asupra nivelului de educatie al faptasului ori despre tensiunea momentului in care a scris biletul. Hartiile redactate de mana sunt analizate din punctul de vedere al consistentei texturii (greutate/mp), al vechimii si al cernelii folosite. Cele scrise la masina ofera informatii despre identitatea acesteia, iar “adancimea” literelor in pagina spune multe despre starile sufletesti prin care a trecut autorul scrisorii.

Totul este supus cercetarii!

Criminalistii studiaza si relatiile interpersonale, raporturile sociale si operatiunile fiscal-bancare pe care suspectii le-au intretinut/efectuat in intervalurile de timp anterioare crimei si in cele imediat urmatoare. Totodata, politia are dreptul sa ceara companiilor de telefonie mobila si fixa listele de convorbiri ale suspectilor. Conventia cablistilor sare si ea in ajutorul depistarii infractorilor, inregistrand cu un aparat special comutarea secventiala a canalelor de televiziune. Daca presupusii asasini urmaresc indeaproape posturile de stiri zile la rand, acest lucru poate trada anumite temeri. Nici computerele nu scapa investigatiei, acestora fiindu-le monitorizate IP-urile si, implicit, site-urile vizitate de utilizatorul lor.

Extrem de importanta, reconstructia faciala reprezinta o cale sigura de a intelege modul in care a fost asasinata victima. Acest tip de investigatie este o arta la reusita careia isi dau mana ramuri stiintifice precum antropologia, osteologia, anatomia si criminalistica. Odata ce medicii legisti au la dispozitie fragmente anatomice semnificative, oricat de mici ar fi acestea, ei recompun intregul plasand, cu ajutorul unui computer dotat cu softuri 3D, fiecare detaliu anatomic la locul potrivit. Reconstructia 2D (in plan) se realizeaza pe baza fotografiilor (de preferat portrete) anterioare. Procesul de refacere a craniului, bunaoara, este foarte migalos si minutios. In prima faza, tesuturile moi sunt examinate si fixate cu diferiti lianti pe cele tari. Dupa o curatare abraziva, se trece la operatiunea de remontare judiciosa a bucatilor desprinse din cutia craniana. In final, partea anatomica afectata este solidificata in locurile unde s-au facut interventii, dupa care e trimisa din nou la laboratorul de crimnalistica, insotita de un dosar cu observatii.

Minte de killer

Psihologia crimei are de asemenea un rol decisiv intr-o investigatie criminalistica. Martorii si suspectii sunt angrenati in interogatorii nu doar de catre anchetatori, ci si de armate de psihologi. Ei pleaca de la prezumtia de nevinovatie a suspectului, dupa care isi folosesc instrumentarul de metode specifice pentru a demonstra contrariul. Compartimentul de psihologi coroboreaza toate probele fizice cu observatiile de pe parcursul sedintelor. In dosarele foarte importante, cu acordul autoritatilor, ei pot recurge la psihanaliza controlata si inregistrata audio-video. Meseria psihologilor este poate cea mai dificila dintre toate, verdictul acestora cantarind imens atat in faza de dovedire a faptasului, cat si in cea de punere sub acuzare din timpul procesului. Concluziile lor sunt in cele mai multe cazuri verosimile, desi sunt mai tot timpul contestate de “aparare”. Implicarea psihologilor devine optima in faza de depistare a criminalului, cand presiunea exercitata asupra cercului de suspecti poate oferi detalii semnificative. Toate concluziile sedintelor sunt indosariate si pastrate in arhiva, inclusiv dupa perioada de ispasire a pedeapsei, pentru cercetare ulterioara in caz de recidiva. Totodata, ele servesc drept modele didactice, constituie tipare de investigare a altor crime asemanatoare si ajuta la completarea dictionarului despre tipurile de personalitate a criminalilor.

Nu in cele din urma, fotografii reprezinta o componenta fara de care criminalistica nu ar avea sens. Oricare dintre operatiunile si evidentele specifice ramurilor descrise pana acum sunt fotografiate si folosite de mii de ori pe tot parcursul investigatiilor. Fotografii sunt dotati astazi cu aparatura digitala ultraperformanta, insa nu au spus adio celuloidului, acesta reliefand cateodata detalii pe care megapixelii le ingora. In trusa ce include aparatul de fotografiat, criminalistii “ascund” tot soiul de device-uri care ajuta la realizarea “pictorialului” de la locul crimei. In functie de suprafetele fotografiate, ei pun la treaba markeri contrastanti, evidentiatori de fragmente, dar si rabdare, atentie si multa precizie. Dupa sedintele foto, cadrele sunt curatate, prelucrate in programe speciale gen Adobe Photoshop si inventariate alaturi de obiectele gasite. Un aport special il au in demersul criminalistic entomologii. In functie de analizele efectuate asupra insectelor (muste, vermine, larve etc.) care asalteaza cadavrul, ei pot stabili cu acuratete data si ora producerii crimei, chiar si dupa trecerea catorva luni bune. In fine, odorologia este si ea implicata in operatiuni, mostrele prelevate oferind informatii “grele” despre chimia corpurilor suspecte. Si, cu tot acest arsenal de instrumente si metode care pun la lucru deopotriva vizibilul si invizibilul, audibilul si inaudibilul, exista cazuri neelucidate. Sau neelucidate inca…

Domeniile de cercetare ale criminalistilor

Fotografia. Este un element-cheie, cadrele trase fixand scena crimei cu minutie. Cateodata, probele reclama pozarea lor in spectru UV, rezultatul constand in detalii imposibil de observat cu ochiul liber.

Dactilotehnia. Se ocupa cu studiul amprentelor digitale – urmele lasate de terminatiile degetelor. Amprentele sunt puse in evidenta prin aplicarea asupra lor a unui revelator chimic.

Balistica. Se concentreaza asupra traiectoriei proiectilelor. Gaurile lasate in podea, gloantele infipte in pereti sau praful de pusca permit aflarea pozitiei tragatorului. Cazul ideal pentru anchetatori este cel in care faptasul lasa arma la locul faptei.

Genetica. O tehnica de analiza care a revolutionat stiinta criminalisticii. ADN-ul, purtator al genelor particulare individuale, este identificat pornindu-se de la esantioane de par, fragmente de piele prinse sub unghii, sange, sperma, saliva si alte secretii.

Psihochimia. Urme de picioare sau de pneuri, manusi, semne de efractie sunt tot atatea indicii lasate, voluntar sau nu, de catre criminal. Tehnicienii apeleaza la metode fizice si/sau chimice pentru a le pune in evidenta, dupa care interpreteaza “povestea” spusa de ele. Printre operatiunile clasice se numara pulverizarea unei substante revelatoare de tip Bluestar si mulajul din ipsos pentru urmele de talpi si de pneuri. Cele “subtile” constau in microspectrofotometrie, adica in studiul electronic al lungimii undelor – utilizat la analizarea fibrelor textile.

Autopsia. “Cand si cum a avut loc decesul?” Acestor intrebari le raspund medicii legisti, care performeaza autopsia. Moartea lasa mereu semne particulare. Poate fi reperat orice indiciu privitor la deplasarea cadavrului de la locul crimei sau la un omor deghizat in sinucidere. Realizata in mod clasic – cu scalpelul – sau in maniera moderna – prin scanare –, autopsia este esentiala, fiind mereu asociata cu prelevarile de sange ori de elemente textile si cu reconstructia faciala.

Entomologia. Prezenta mustelor albastre, a larvelor de coleoptere, a furnicilor sau a altor insecte permite datarea cu precizie a mortii victimei. In timp ce corpul se descompune, el este colonizat de insecte care ofera informatii despre intervalul scurs de la deces.

Odorologia. Orice individ lasa in urma sa o amprenta odoranta, prezenta in tesaturi, in plastic sau in metal. Aceasta se recolteaza pe benzi de bumbac cu texturi impregnabile, dupa care se compara cu mirosul suspectului.

CITESTE SI CELELALTE ARTICOLE DIN MINI-SERIALUL FORENSIC:

• In boxa acuzatilor: medicina legala – afla de ce metodele de investigatie nu sunt infailibile si care au fost cele mai grave erori judiciare care au incriminat oameni nevinovati!
• Probleme de viata si de moarte – descopera istoria fascinanta a Institului National de Medicina Legala "Mina Minovici" care la inceputul secolului XX era cea mai performanta institutie de acest fel din lume!