FORENSIC DAY: Probleme de viata si de moarte

In varful piramidei

Multa lume se refera la Institutul din Bucuresti ca la singurul de acest fel din Romania, pentru ca putini stiu ca in tara mai exista un numar de alte institutii de acelasi gen. Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici este "tatal" a inca 13 asezaminte asemanatoare, de rang judetean, subordonate lui. Mai exista, in cateva orase ale tarii, si niste cabinete medico-legale, cu dotari si atributii mai modeste. Institutul National, fondat de dr. Mina Minovici (1858-1933), a fost una dintre acele asezaminte prin a caror infiintare se deschide un nou drum. In cazul de fata, a insemnat reforma medicinei legale in Romania. Pana la aparitia INML, aceasta nu era clar individualizata. La Scoala Nationala de Medicina si Farmacie (infiintata in 1856, de catre Carol Davila) se preda si medicina legala, dar ea nu constituia un domeniu de specializare distinct. Cu pasi mici, trecand prin reorganizari didactice si administrative, infiintari de laboratoare si aparitia Codului Penal (1865), medicina legala romaneasca s-a indreptat spre statutul ei de azi.

In 1892, profesorul Mina Minovici a infiintat Morga Orasului, o institutie dedicata exercitarii medicinei legale. Vechea denumire mai dainuie inca in memoria colectiva in varianta Morga, data institutelor si cabinetelor de medicina legala. Dar profesorul Mina Minovici era constient de importanta a ceea ce promova si avea ambitii mari. Printre acestea, ambitia de a schimba denumirea nou-infiintatei institutii, asa incat, dupa numai cativa ani, ea a incetat sa fie doar Morga Orasului, devenind Institut Medico-Legal. Era in anul 1898 si IML devenea primul institut de medicina legala din lume. La vremea respectiva, era, in ceea ce priveste tehnologia, si cel mai performant din Europa. Iar ca organizare, reteaua medicinei legale din Romania a reprezentat un model pentru tot restul lumii.

O familie remarcabila

In Romania, medicina judiciara este legata de numele a doi dintre fratii Minovici: Mina si Nicolae. Cel dintai la Bucuresti, cel de-al doilea la Cluj au asezat pe temelii moderne si solide aceasta dificila si pretentioasa ramura a medicinei. Ulterior, profesorul Nicolae Minovici a devenit colaboratorul si continuatorul muncii fratelui sau la Institutul Medico-Legal din Bucuresti . Institutul este privit drept cea mai de seama creatie a familiei Minovici, care, insa, a lasat numeroase alte infaptuiri de valoare, in muzeologie, medicina, arhitectura. Membrii acestei familii au publicat zeci de lucrari stiintifice in domenii diverse, precum medicina generala, medicina legala, farmacia, chimia. Dr. Nicolae Minovici a construit, la marginea de nord a Capitalei, fermecatoarea Vila cu Clopotei, care gazduieste un muzeu de arta populara – colectie stransa cu drag de stapanul casei.

Un nepot al prof. Nicolae Minovici, inginerul Dumitru Minovici, a infiintat Muzeul de Arta Veche Apuseana, intr-o cladire alaturata Vilei Minovici. Si, pe langa atatea dovezi ale pasiunii pentru stiinta si ale iubirii de frumos, familia Minovici a pus umarul, intr-un chip care impresioneaza si uimeste – oare cine mai pune astazi atata suflet in a face bine contemporanilor sai? – la "ridicarea" sociala atat de necesara Romaniei, atunci ca si acum. Lucrari edilitare, infiintarea Societatii de Salvare, a Spitalului de Urgenta... multe, multe binefaceri de care azi ne folosim fara a sti cui le datoram.

Cu bune si cu rele, spre viitor

In 1986, vechea cladire a Institutului, de pe strada Cauzasi, a fost demolata – una dintre multele si dureroasele pierderi de monumente arhitectonice si istorice pe care le-a patimit Bucurestiul in anii ’80. Trei ani (intre 1986 si 1989), Institutul a functionat in cladirea Spitalului Pantelimon, pana cand a fost inaltat edificiul din soseaua Vitan-Barzesti. Roata istoriei s-a intors: medicina judiciara romaneasca a fost, la vremea ei, model pentru cea occidentala; acum e randul Occidentului sa ne serveasca drept model. Si iata ca, incet-incet, cu mari eforturi, sacrificii si cu inevitabila alternanta de esecuri temporare si izbanzi, medicina legala romaneasca se apropie de ceea ce este aceasta specialitate in Occident.

Azi, chiar cand vine vorba de morti, medicina legala nu mai inseamna doar autopsie, anatomie patologica, antropologie judiciara. Inseamna si analize toxicologice de mare finete, inseamna analize histochimice – realizarea unor preparate de tesuturi, colorarea si examinarea lor la microscop -, inseamna analize microbiologice complexe, inseamna analiza genetica la un nivel avansat. Iar cand vine vorba despre oameni vii, oameni care au suferit, care au trecut prin intamplari dramatice, acestia asteapta de la medicina legala descoperirea adevarului, dovedirea dreptatii, pedepsirea vinovatilor, alinarea suferintelor… Si toate acestea trebuie facute cu metode fiabile, de mare acuratete.

"E nevoie de bani", o sa spuneti. Evident. Dotarea tehnologica este foarte costisitoare, mai ales ca, in cativa ani, aparatura care reprezenta "ultimul racnet" devine invechita. Si efortul trebuie luat de la capat, iar si iar, si nu se termina niciodata. Nu ramane decat sa te bucuri de izbanzile mai mari sau mai mici care jaloneaza drumul si sa fii constient ca trebuie sa lupti in continuare pentru altele. Noi ne-am convins ca INML inseamna mult mai multe lucruri decat credeam. Multa stiinta, multe specialitati, multa munca. Si, fapt rar cand e vorba de fata ascunsa a unui lucru, in cazul INML latura ascunsa se dovedeste mai frumoasa decat cea stiuta de toata lumea.

Corpul si spiritul

"INML a avut in ultimii ani cateva izbanzi. In primul rand, laboratorul de genetica, dotat cu aparatura de ultima generatie si cu specialisti pe masura. Ceea ce visez eu este sa aduc laboratorul de toxicologie la acelasi nivel cu cel de genetica. E important mai cu seama pentru ca drumul spre integrare trece si prin lupta antidrog, iar lupta antidrog trece si prin acuratetea analizelor de depistare a drogurilor. Un proiect PHARE in acest sens este in desfasurare. O alta victorie, de ordin deopotriva medico-legal si administrativ: prin noul Cod Rutier, recoltarea probelor pentru analiza alcoolemiei se va face, de acum incolo, cu o trusa speciala. Tot cu truse standardizate ar trebui recoltate probele si in cazul agresiunilor sexuale. Proiectul se afla inca in studiu, dar exista sperante…

Marea problema in medicina legala romaneasca este lipsa de specialisti. E o nevoie cumplita de psihiatri si psihologi, de experti in antropologie judiciara, de biologi specializati. Acestia ar urma sa identifice, de pilda, speciile de insecte prezente pe un cadavru, deoarece ele ofera indicii valoroase privind data mortii; specialitatea poarta numele de entomologie judiciara. Tot atat de importanta este identificarea speciilor de diatomee – alge microscopice – din apa gasita in plamanii unui inecat. In SUA, a fost realizata o inventariere a speciilor de diatomee de pe tot cuprinsul tarii, fapt ce permite identificarea locului in care s-a inecat (sau a fost inecat) un om chiar si cand cadavrul acestuia a fost gasit in alta parte. Noi ii asteptam inca pe biologii care sa doreasca sa se specializeze in acest domeniu.

Pentru multi, pare ca "obiectul muncii" in INML ar fi numai corpul omenesc, asupra caruia se realizeaza expertize de toate felurile. Prea putini stiu ca o parte importanta din activitatea Institutului este dedicata spiritului uman, in manifestarile sale sanatoase ori patologice. Aici lucreaza psihiatri si psihologi a caror principala activitate o constituie realizarea expertizelor pentru stabilirea gradului de discernamant al unei persoane. Un raufacator este constient de raul pe care il face, ori e un biet bolnav, victima a propriei patologii? Raspunsul nu poate fi dat decat in urma unei munci de ore in sir, extrem de dificila emotional si intelectual si de foarte mare raspundere." – Prof. dr. Dan Dermengiu, directorul Institutului National de Medicina Legala

CITESTE SI CELELALTE ARTICOLE DIN MINI-SERIALUL FORENSIC:

• Arta din marginea mortii – vrei sa fii criminalist pentru o zi? Afla cu ce trebuie sa te ocupi!
• In boxa acuzatilor: medicina legala – afla de ce metodele de investigatie nu sunt infailibile si care au fost cele mai grave erori judiciare care au incriminat oameni nevinovati!