Un magician exceptional
Cercetatorii au afirmat de foarte multa vreme ca oamenii detin o putere pe care, din motive inca necunoscute, nu stiu sa o foloseasca la capacitatea maxima: creierul. Prin intermediul acestui organ, putem experimenta senzatii diverse, de la cele care sunt atat de comune, incat de multe ori uitam ca le avem, pana la cele mai ciudate, care transforma sceptici inversunati in credinciosi ferventi ai fenomenelor pe care, in lipsa unei definitii cuprinzatoare, le numim paranormale.
Una dintre ele este iluzia schimbului de corpuri, in legatura cu care, ca si in cazul altor fenomene de neexplicat la prima vedere, stiinta cauta raspunsuri logice care sa depaseasca eticheta supranaturalului. In cadrul unui studiu de amploare efectuat de catre neurologii din cadrul Institutului Karolinska din Suedia, cateva zeci de voluntari au avut ocazia sa traiasca senzatii tari… la propriu. Un experiment in care barbatii devin pe rand femei si manechini din plastic, iar dupa ce nebunia pare ca o sa se sfarseasca, acestia cer sa o ia de la capat.
Experimentul
Un barbat intra intr-o incapere, se aseaza pe scaun si da mana cu o femeie care sta in fata lui. In cateva secunde, acesta simte ca se afla in pielea femeii, dand mana cu sine insusi.
Oricat de ciudat ar suna, neurologii au reusit sa induca acest fenomen unor serii de voluntari. Oamenii pot sa experimenteze iluzia ca un corp, fie al unui manechin, fie al unei persoane, le apartine. Cercetatorii au numit acest fenomen iluzia schimbului de corpuri. Cei care au condus acest studiu amplu, Valeria Petkova si Henrik Ehrsson de la Institutul Karolinska din Stockholm, au mentionat ca subiectii s-au declarat fascinati si intrigati de experienta, iar multi dintre ei au vrut sa o repete.
Iluzia a fost posibila in cazul voluntarilor, prin primirea unor impulsuri vizuale si electrice simultane. Intr-unul dintre experimente, fiecare participant statea langa un manechin masculin, iar in urmatorul, in fata unei femei. O pereche de ochelari speciali redau o imagine tri-dimensionala, transmisa prin intermediul unei camere video, pozitionata pe capul manechinului sau al femeii.
In situatia manechinului, un experimentator atingea simultan stomacul voluntarului si pe cel al manechinului cu doua instrumente diferite. Prin urmare, subiectul a avut ocazia sa vada ca impunsatura pe care el o simtea in stomac se vedea in burta manechinului ca si cum acela ar fi fost corpul lui. In cea de-a doua situatie, cand manechinul din plastic a fost inlocuit cu o femeie, cele doua persoane si-au strans mainile. Astfel, desi simturile fiecaruia a inregistrat senzatia tactila proprie unei strangeri de maini, fiecare avea impresia ca isi strange propria mana. Dupa 12 secunde de contact, in ambele cazuri voluntarul a inceput sa simta ca se afla in corpul celui cu care se afla in contact, chiar daca „celalalt” era o fiinta sau un obiect material. „In ceea ce priveste iluzia schimbului de corpuri, putem observa cum informatiile multisenzoriale afecteaza creierul”, spune neurologul Patrick Haggard din cadrul University College London.
Profesoara Valeria Petkova, Institutul Karolinska, in timpul unuia dintre experimente
Eu sunt manechinul
Cei doi cercetatori implicati in proiect au confirmat faptul ca 16 barbati si 16 femei voluntari au experimentat iluzia schimbului de corp cu un manechin. Dupa ce procedura a fost incheiata, participantii au completat un chestionar prin care ofereau informatii importante legate de senzatiile pe care le-au trait. Acestia au declarat ca au simtit corpul manechinului ca fiind al lor, insa fara a experimenta senzatia plastica a materialului din care era fabricat acesta. Atat de puternica era substitutia, incat toti au declarat ca aveau senzatia ca daca se vor misca, corpul manechinului se va misca de asemenea.
In etapa urmatoare, cercetatorii au testat pe 10 voluntari schimbul de corpuri cu un manechin, care afisa raspunsuri electrice inalte la nivelul pielii degetelor in momentul in care un cutit era trecut deasupra bratelor voluntarilor, un indiciu psihologic care demasca o emotie puternica. Cand asistentul trecea varful unei perii peste bratul voluntarului, iluzia disparea. In acest fel, simtul personal al fiecarui participant se elibera de senzatia care ii pusese stapanire.
Acest experiment avansat are la baza unul mai simplu, dar care respecta acelasi mecanism, numit iluzia mainii de cauciuc. Pentru a induce iluzia, mana voluntarului este ascunsa dupa un panou, astfel incat acesta sa nu o vada, in vreme ce in fata ochilor sai este asezata o mana de cauciuc. Urmatorul pas este ca amandoua mainile sa fie stimulate in acelasi timp, executand exact aceleasi miscari cu ajutorul a doua pensule. In timp ce subiectul priveste operatiunea, va experimenta senzatia ca mana de plastic ii apartine. Stimuland in acelasi timp mana falsa si cea adevarata, simtul tactil si cel vizual sunt dezintegrate, deoarece mana simte senzatia, insa ochiul nu vede mana adevarata, ci una de cauciuc. Insa amandoua semnalele ajung la creier, care invariabil, va incerca sa gaseasca un corespondent intre ele.
Profesorul Henrik Ehrsson, Institutul Karolinska, si bizarul sau experiment sau cu mana de cauciuc
Incorporarea
Scopul declarat al proiectului este de a afla mai multe despre modul in care creierul uman construieste imaginea corpului si mai ales despre cum s-a dezvoltat senzatia ca ne aflam in propriul nostru corp, un concept pe care cercetatorii l-au numit incorporare. Demonstrarea faptului ca identificarea corporala si perceptia de sine pot fi manipulate pana in punctul in care oamenii pot fi convinsi ca au un nou corp poate fi utilizata cu succes in aplicatiile din realitatea virtuala, in tehnologia robotilor sau in studiul naturii identitatii umane. O alta aplicatie este cea medicala, in cadrul terapiilor referitoare la afectiunile psihiatrice care implica distorsiuni ale imaginii.
„Experimentul demonstreaza cat de usor isi poate modifica creierul perceptia asupra propriului fizic. Manipuland senzorii, reusim sa ne pacalim pe noi insine, inducandu-ne nu numai senzatia ca am iesit din corpul propriu, dar ca avem capacitatea de a le ocupa pe ale altora”, sustine Henrik Ehrsson, conducatorul proiectului.
Alt experiment de decorporalizare:
CITESTE SI: