Diversitatea nu e numai condimentul vietii, ci ingredientul principal in procesul selectiei naturale. In materialul genetic apar mutatii ale genelor, care duc la dobandirea unor insusiri noi. Prin selectia naturala, aceste caracteristici sunt pastrate ori eliminate din populatia respectiva, in functie de cat sunt de utile acelei specii in lupta pentru supravietuire. Daca aceste mutatii n-ar aparea, selectiei naturale i-ar lipsi “obiectul muncii” si nimic n-ar mai evolua. Darwin intuise toate acestea si le-a expus in teoria sa, insa abia in secolul XX oamenii de stiinta au descifrat mecanismul aparitiei mutatiilor.
Ce anume produce mutatiile? Radiatiile si substantele chimice ar fi cei mai importanti factori, dupa parerea lui Christopher Wills, profesor de chimie la Universitatea din San Diego, SUA. Mutatiile nu sunt altceva decat niste “greseli” de copiere, niste imperfectiuni in procesul – altminteri bine reglat – al replicarii ADN-ului. Radiatiile determina, de obicei, mutatii importante, rareori selectate prin evolutie, deoarece au efecte, in general, daunatoare. Celelalte mutatii, care s-ar putea dovedi utile, intra in moara selectiei naturale. Si totusi, selectia naturala nu explica totul. Uneori, frecventa mutatiilor care apar intr-o o populatie variaza pur si simplu la intamplare. Asistam la asa numita deriva genetica – procesul prin care genele, cu tot cu schimbarile produse de muatii, sunt transmise, de la o generatie la alta, intamplator, fara o presiune puternica din partea selectiei naturale, ducand in cele din urma la aparitia unor forme noi de viata. Aceste gene nu sunt neaparat “cele mai bune”, dar pot fi suficient de “bune” pentru a se pastra in populatia respectiva.