Vaticanul, extraterestrii si OZN-urile

Intrucat presa a reprodus stirea transmisa de Associated Press, France Presse si Reuters, cred ca a venit momentul sa recurgem la sursa. Iata, asadar, cateva pasaje semnificative din interviul semnat de Francesco M. Valiante si aparut in L’Osservatore Romano pe 14 mai 2008, sub titlul Extraterestrul este fratele meu:

– In Geneza se vorbeste despre Pamant, despre animale, despre barbat si despre femeie. Asta exclude posibilitatea existentei altor lumi si fiinte in Univers?
– Dupa parerea mea, aceasta posibilitate exista. Astronomii stiu ca Universul e alcatuit din o suta de miliarde de galaxii, fiecare fiind compusa din o suta de milioane de stele. Multe dintre acestea – sau aproape toate – ar putea avea planete. Cum am putea exclude faptul ca viata s-a dezvoltat si in alte parti? O ramura a astronomiei, astrobiologia, studiaza tocmai acest aspect si a facut multe progrese in ultimii ani. Examinand spectrele luminii care vine de la stele si planete, curand vor putea fi individualizate elementele atmosferei acestora – asa-numitele biomakers – si atunci se va sti daca sunt conditii pentru nasterea si dezvoltarea vietii. De altfel, teoretic vorbind, forme de viata ar putea exista chiar si fara oxigen sau hidrogen.
– Va referiti inclusiv la fiinte asemanatoare noua sau mai evoluate?
– E posibil. Deocamdata nu avem nici o dovada. Dar cu siguranta, intr-un Univers atat de mare, aceasta ipoteza nu poate fi exclusa.
– Asta n-ar fi o problema pentru credinta noastra?
– Cred ca nu. Asa cum exista o multitudine de creaturi pe Pamant, tot asa ar putea fi si alte fiinte, chiar inteligente, create de Dumnezeu. Asta nu contravine credintei noastre, pentru ca nu putem limita libertatea creatoare a lui Dumnezeu. Referindu-ne la Sfantul Francesco, daca privim creaturile terestre drept «frate» si «sora», de ce n-am putea vorbi si despre un «frate extraterestru»? Ar face si el parte din Creatie.

Aceste raspunsuri au fost calificate de mass-media drept „surprinzatoare“, afirmandu-se chiar ca „Vaticanul a socat lumea“. Ori Funes nu facea decat sa repete ceea ce declarase la 12 iunie 2000, in Corriere della Sera, pe cand era unul dintre cei mai tineri participanti (36 de ani) la un congres international despre „discurile galactice“, organizat de Observatorul Specola Vaticana la Universitatea Pontificala Gregoriana: „Intr-o galaxie tipica, la o ingramadire de circa o suta de miliarde de stele, ar putea exista o multitudine de planete gemene cu Pamantul, cu fiinte ca noi. Daca, asa cum cred, ele exista, pot fi considerate fratii nostri intru Creatie.“ O idee impartasita de franciscanul Gino Concetti, dominicanul Raimondo Spiazzi sau monseniorul James Schianchi, profesor de morala la Institutul de stiinte Religioase din Parma, care a declarat la 23 aprilie 1999, intr-o conferinta tinuta la Centrul de Studii Galileo, ca „nu este nici o incompatibilitate intre doctrina crestina si eventuala existenta a unor inteligente extraterestre“. Iar colegul de Observator al lui Funes, Guy Consolmagno, a publicat in 2005 o brosura de 50 de pagini intitulata Viata inteligenta in Univers.

Exponenti marcanti ai Bisericii Catolice sustinusera acest punct de vedere inca din Evul Mediu. „Nu exista nici o stea de pe care am fi indreptatiti sa excludem existenta unor fiinte, chiar diferite de noi“, spunea cardinalul Nikolaus Krebs, zis Nicolaus de Cusa (1401-1464). Totusi, in 1600, Giordano Bruno, fost preot catolic, a fost ars pe rug, printre altele, pentru ca sustinuse acelasi lucru, fapt care l-a determinat pe Ioan-Paul al II-lea sa-si exprime „profunda durere“ in anul 2000, la implinirea a patru veacuri de la aceasta crima a Inchizitiei. Astronomul iezuit Angelo Secchi, predecesor in 1850 al lui Funes, ca director al primului Observator al Vaticanului, scria: „E absurd sa consideram lumile care ne inconjoara drept niste imense pustiuri nelocuite si sa cautam intelesul Universului in mica noastra lume locuita.“ La inceputul secolului douazeci, teologul Joseph Pohle afirma si el: „Pare intrutotul conform cu scopul ultim al lumii ca pe corpurile ceresti sa existe fiinte care sa-i infatiseze lui Dumnezeu frumusetile lumilor lor, asa cum face omul pentru lumea lui mai mica.“

Mai aproape de vremea noastra, Padre Pio, canonizat in 2002, a replicat astfel la intrebarea despre existenta unor creaturi ale lui Dumnezeu pe alte planete: „Si ce, ai vrea sa nu fie, ca atotputernicia lui Dumnezeu sa se limiteze la mica planeta Pamant? Ai vrea sa nu existe alte creaturi care sa-l iubeasca pe Domnul?“Sunt ganduri formulate si de monseniorul Corrado Balducci, membru al Curiei Papale, in discutia noastra dintr-o pauza a lucrarilor celui de-al 7-lea Simpozion Mondial consacrat obiectelor zburatoare neidentificate si fenomenelor conexe (San Marino, mai 1999) si apoi de la tribuna Simpozionului. Le-am regasit intr-un text care ii reproduce conferinta din 16 septembrie 2006, tinuta la un alt congres ufologic (Riposto, Sicilia). Teologul considera ca existenta altor planete locuite este posibila, intrucat atotputernicia si intelepciunea lui Dumnezeu nu au limite, verosimila, intre noi si ingeri trebuind sa existe alte fiinte inteligente, probabila, si alte fiinte fiind capabile sa-l cunoasca pe Dumnezeu si sa-l glorifice, fapt ce reprezinta scopul ultim al Creatiei si, in sfarsit, dezirabila, pentru ca locuitorii altor lumi ar putea sa ne protejeze si sa ne ajute, avand in vedere diminuarea religiozitatii si problemele ecologice cu care ne confruntam.

Data fiind natura manifestarii la care participam, dialogul nostru nu putea sa omita chestiunea OZN-urilor. Un argument invocat atunci de interlocutorul meu a fost si el reluat in conferinta din 2006. Dupa ce se refera la observatiile unor persoane calificate, el continua astfel: „In ceea ce priveste existenta a ceva adevarat in fenomenul UFO, trebuie sa adaug o alta consideratie, pe care am lasat-o ultima, pentru a-i sublinia importanta. Este vorba despre faptul ca o incredulitate generalizata, sistematica si totala ar sfarsi prin a slabi si, incet, incet, a distruge valoarea marturiei umane in sine, cu consecinte foarte grave si imprevizibile, pentru ca ea se afla nu doar la temelia vietii individuale si sociale, ci si a celei religioase. Marturia este intr-adevar un mod fundamental de comunicare, cerand indeosebi increderea in autorul ei. (…) Sa ne imaginam ce s-ar intampla la nivel practic, in viata individuala si sociala de fiecare zi, daca valoarea marturiei ar slabi, avand drept consecinta diminuarea si disparitia increderii in ceea ce ne marturisesc ceilalti, lucru uneori indispensabil pentru a trai normal.“ (Monsignor Corrado Balducci, La chiesa di fronte al problema degli UFO, in UFO Notiziario, Anno XLI, N. 68 Nuova Serie, Dicembre 2006 – Gennaio 2007) (Marturia umana, careia monseniorul Balducci ii acorda o atat de mare importanta, este insotita uneori de „marturia“ unor aparate care nu pot fi invinuite de subiectivism. Ramanand in aria Vaticanului, pe net circula imaginea unui OZN care ar fi aparut deasupra Bazilicii Sfantul Petru la 2 aprilie 2005, ziua mortii lui Ioan Paul al II-lea. Legenda precizeaza ca obiectul ar fi fost filmat de o echipa a unui canal TV romanesc…)

E firesc sa ne intrebam cum se explica preocuparea unor reprezentanti de seama ai Bisericii Catolice pentru astfel de chestiuni, care par sa n-aiba o legatura evidenta cu credinta crestina? Sa ne intoarcem la interviul dat de Jose Gabriel Funes ziaristului de la L’Osservatore Romano:

– Interesul Bisericii pentru studierea Universului poate fi explicat prin faptul ca astronomia este singura stiinta care are de-a face cu infinitul si deci cu Dumnezeu?
– Pentru a fi precisi, Universul nu e infinit. E foarte mare, dar e finit, pentru ca are o varsta: circa patrusprezece miliarde de ani, potrivit cunostintelor noastre cele mai recente. si daca are o varsta, inseamna ca are o limita si in spatiu. Universul s-a nascut intr-un moment determinat si de atunci se extinde continuu.
– Din ce s-a nascut?
– Dupa parerea mea, Big Bang-ul ramane cea mai buna explicatie de care dispunem pana acum a originii Universului, din punct de vedere stiintific. Un astronom pontifical care accepta teoria moderna a originii Universului, considerand ca ea „nu e in contradictie cu credinta“! si nu se opreste aici. Reporterul aduce in discutie un nou subiect fierbinte:
– Anul viitor se va celebra bicentenarul nasterii lui Darwin si Biserica se va confrunta din nou cu evolutionismul. Poate contribui astronomia la aceasta confruntare?
– Ca astronom, pot sa spun ca din observarea stelelor si a galaxiilor reiese un clar proces evolutiv. E un dat stiintific. Nici aici nu vad o contradictie intre ceea ce putem invata de la evolutie – cu conditia sa nu devina o ideologie absoluta – si credinta noastra in Dumnezeu.

Si in aceasta privinta, Funes a fost precedat de alti reprezentanti ai Vaticanului. In 2005, cardinalul Paul Poupard, presedintele Consiliului Pontifical pentru Cultura, a declarat ca teoria evolutiei si Vechiul Testament sunt „perfect compatibile“ daca Biblia este citita asa cum se cuvine. De altfel, in 2009 se preconizeaza organizarea unei conferinte pentru a marca 150 de ani de la aparitia lucrarii lui Charles Darwin Despre originea speciilor. Organizatorii – Consiliul condus de Poupard, Universitatea Notre Dame si sase universitati pontificale – sunt convinsi ca evenimentul va contribui la adancirea dialogului dintre stiinta si Biserica, intrucat a venit vremea ca Biserica sa priveasca evolutia dintr-o perspectiva mai larga. Un dialog la care s-a referit si Jose Gabriel Funes: „Credinta si stiinta nu sunt ireconciliabile. A spus-o Ioan Paul al II-lea si a repetat-o Benedict al XVI-lea: credinta si ratiunea sunt cele doua aripi cu care se inalta spiritul uman. Nu exista o contradictie intre ceea ce stim datorita credintei si ceea ce invatam datorita stiintei. Pot fi tensiuni sau conflicte, dar nu trebuie sa ne fie frica de ele. Biserica nu trebuie sa se teama de stiinta si de descoperirile ei.“

Nu puteam gasi o incheiere mai potrivita pentru aceasta incercare de a deslusi talcurile interviului care a involburat apele opiniei publice de pe intregul mapamond.