Stiinta VS Religie

Pe tema diferendelor dintre stiinta si religie au curs rauri de cerneala fara a se reusi, insa, sa se gaseasca o cale de compromis intre cele doua discipline. Conflictul, odinioara deschis, dintre aceste curente pare sa se fi metamorfozat astazi, in acceptiunea unora, intr-un veritabil Razboi Rece al ideilor, in timp ce altii considera ca primii pasi spre repararea unei schisme istorice au fost deja facuti. Daca un asemenea conflict intre religie si stiinta inca mai exista, va invitam sa descoperiti in cele ce urmeaza.
O schisma istorica
Aristotel definea stiinta, in urma cu aproape doua milenii si jumate, drept o suma de principii si cunostinte obtinute prin demonstratie, teorie la care a aderat majoritatea oamenilor de stiinta si chiar a teologilor, vezi cazul Sfantului Toma d’Aquino, care i-au urmat ilustrului ganditor antic. De altfel, postulatul celui numit, inca din Antichitate, Filosoful este general acceptat si astazi. Dar daca in perioada vietii lui Aristotel, religia era mult mai permisiva cu privire la ideile oamenilor de stiinta, nu acest lucru se poate spune odata cu aparitia pe scena istoriei a doua dintre cele mai mari doctrine religioase din ziua de astazi, crestinismul si islamismul.

Detinatori, in propriile conceptii, ai adevarului absolut, infailibil, un adevar de natura divina ,imposibil de contrazis, adeptii ferventi ai celor doua curente religioase au avut, de-a lungul istoriei, reactii mai mult decat violente la adresa celor care, intr-un fel sau altul, incercau sa contrazica tocmai aceste precepte. Faptul ca textele religioase, preluate ad literam, nu erau capabile sa ofere explicatii compatibile cu realitatile stiintifice si faptul ca stiinta incepea sa aduca, inca de pe atunci, perspectiva unei alte realitati, a dat nastere unor reactii cel putin ciudate din partea clerului, altminteri tolerant prin definitie.

• De la nopți obositoare, la coșmaruri: cum ne dă peste cap consumul de alcool
• De ce sunt basmele benefice pentru sănătatea copiilor?

Ar fi suficient, poate, sa amintim numai cazul lui Giordano Bruno, cel care, pentru insolenta de a contrazice Biserica, a fost torturat si ars pe rug, nu inainte de ai fi strapunsa limba cu un piron de fier, spre a fi pilda si altora care ar incerca sa aduca alte teorii decat cele oficiale, sau cazul lui Galileo Galilei, matematicianul, astronomul si fizicianul italian care, scapat in extremis de arderea pe rug, era condamnat la inchisoare la domiciliu pana la finele vietii, pentru obraznicia de a prezenta realitatile sistemului heliocentric. Galilei a fost reabilitat de abia la 31 octombrie 1992, la aproape 350 de ani de la moartea sa, de catre Papa Ioan Paul al II-lea. Interdictiile asupra lucrarilor cu privire la sistemul heliocentric au fost ridicate in 1757 de catre Papa Benedict al XIV-lea, in timp ce prima lucrare de stiinta cu acest subiect a primit acceptul de a fi publicata de abia in anul 1822, prin decizia Papei Pius al VII-lea.

Este evident faptul ca reversul medaliei exista si in randul oamenilor de stiinta, nu putini dintre ei intelegand ca prin experimentele lor sa faca abstractie de orice notiune de morala. Milioane de oameni nevinovati aveau sa fie ucisi in urma testelor efectuate de asa-zisi savanti ca Shiro Ishii, Joseph Mengele, Robert Oppenheimer sau Sigmund Rascher.
Stiinta si religia in viziunea actuala
A fost nevoie de aproape doua milenii pentru a accepta ideea ca stiinta si religia nu trebuie sa se excluda reciproc. Faptul ca Biserica, in special cea crestina, a adoptat o pozitie concilianta, restrangandu-si conceptiile, in mare parte, la sistemele de valori si la morala, pare sa duca la acea cale de compromis necesara evolutiei in toate aspectele ei.

Este evident totusi ca inca mai exista grupari radicale in ambele tabere. Daca, spre exemplu, in sanul Bisericii exista inca aparatori ferventi ai teoriei creationiste, cel mai bun exemplu fiind cel din scolile romanesti, care au scos din programa scolara, in februarie 2008, teoria evolutionista a lui Darwin, acelasi lucru se poate afirma si despre oamenii de stiinta. Un studiu efectuat in 21 de universitati americane a aratat faptul ca aproape 62% dintre cercetatori nu sunt adeptii nici unei miscari religioase, procent care se regaseste, la fel de mare, si in cercurile academice europene. In acelasi timp, procentul persoanelor care nu au nicio religie creste de la an la an, ajungand in 2005 la aproape 12% din populatia Terrei.

De fapt, nu a trecut inca mult de la caderea regimurilor comuniste in tarile est-europene, regimuri a caror ideologie marxista intrase intr-un puternic conflict cu doctrinele religioase de orice natura. Sa ne amintim numai cazul Albaniei, tara care in 1967, sub conducerea presedintelui Enver Hoxha, in numele stiintei si al progresului tehnologic interzicea orice cult religios, autointitulandu-se primul stat ateu din lume. Caderea zidului Berlinului a adus insa o reducere drastica a regimurilor politice ostile miscarilor religioase, permitand poparelor, in special celor din fostul bloc comunist, o intoarcere la traditiile si obiceiurile seculare.

Revenind la aspectele concilierii dintre Biserica si oamenii de stiinta, trebuie mentionat ca, in prezent, tot mai multi teologi si cercetatori deopotriva sunt de acord ca preceptele invechite atat ale religiei cat si ale stiintei trebuie reanalizate. Poate cea mai elocventa descriere a acestui aspect a adus-o castigatorul Premiului Nobel pentru Medicina in 1974, britanicul Christian Rene de Duve: „Universul nu reprezinta acel cosmos inert din teoriile fizicienilor sau ale clericilor. Universul inseamna viata, si toata infrastructura necesara ei este prezenta in jurul nostru. Cu siguranta exista miliarde de biosfere generate si sustinute de restul Universului”.

O parere asemanatoare impartaseste si fizicianul si astrobiologul american Paul Davies care, in cadrul unei conferinte de presa la Washington, afirma: „Problema care apare in momentul in care spui ca Dumnezeu este Creatorul, este aceea ca Dumnezeu nu poate fi explicat. In felul acesta, facem trimitere catre un Creator inexplicabil si asta nu demonstreaza nimic. Dar sa spui ca legile fizicii au permis aparitia vietii inteligente asa cum o cunoastem astazi, ei bine, nici asta nu este o explicatie”.

Faptul ca Biserica Catolica a admis, nu mai tarziu de luna mai a anului 2008, prin persoana astronomului oficial de la Vatican, reverendul Jose Gabriel Funes, posibilitatea existentei unor forme de viata extraterestre, denota primii pasi catre o concesie istorica.

Secolul XXI pare, mai mult decat oricare alt secol, gata sa produca o revolutie in ceea ce priveste relatiile dintre ideologiile religioase, pe de o parte, si stiinta, de cealalta parte. Fara a mai fi privite ca domenii concurente, stiinta si religia sunt, mai degraba, aspecte conexe ale aceluiasi deziderat al umanitatii: aflarea adevarului.
Facts

• Religia cu cei mai multi adepti este crestinismul, cu circa 2,1 miliarde de adepti in toata lumea, urmata indeaproape de islamism (1,5 miliarde credinciosi), hinduism (circa 1 miliard de adepti), budism (400 milioane credinciosi), iudaism (14 milioane adepti) si religia Baha’i cu aproape 7 milioane de adepti.
• Religiile tribale aduna, in prezent, circa 100 de milioane de adepti in Africa si aproape 300 de milioane in Asia
• Numarul persoanelor fara religie ajunge la circa 12% din populatia Pamantului, in timp ce procentul ateilor este de doar 2,3%.
• Cel mai mare numar de atei in randul oamenilor de stiinta a fost observat in randul psihologilor, cu un procent de aproape 80% din numarul celor interviati cu ocazia unui studiu ce a vizat cercetatorii din 21 de universitati americane.

Foto: Shutterstock