Top 10 – falsuri si fraude comise in numele stiintei

5. Mostenirea Lamarckian
In timpul anilor ‘20, un om de stiinta austriac, Paul Kammerer, a dezvoltat un experiment in urma caruia dorea sa demonstreze ca mostenirea Lamarckian era posibila. Aceasta teorie se referea la faptul ca organismele pot asimila anumite caracteristici pe care le pot transmite ulterior vlastarilor lor. In experimentul sau, acesta s-a folosit de o specie de broasca raioasa, denumita broasca raioasa Midwife. Majoritatea broastelor se imperecheaza in apa, dezvoltand catre extremitatile membrelor un tesut solzos de culoare inchisa, care le ajuta sa duca la final acesta misiune. Insa broastele Midwife prefera uscatul pentru a se inmuti, de aceea ele nu au dezvoltat acest tesut. Kammerer a anuntat ca va muta aceste broaste de uscat intr-un bazin cu apa pentru a le forta sa se impercheze intr-un nou mediu, mizand pe faptul ca urmasii lor se vor adapta noii situatii, dezvoltand tesutul inchis prezent la celelalte specii de broaste.

Dupa multiple incercari,  Kammerer si-a anuntat in final victoria, castigand aprecierea colegilor sai. Pana in 1926, cand Dr. G. K. Noble a studiat aceste broaste si a observat ca tesutul era colorat cu cerneala neagra, care fusese injectata in acea zona. Odata frauda dezvaluita, Kammerer a fost umilit, insistand asupra faptului ca nu are cunostinta asupra modului in care cerneala a ajuns acolo, aruncand vina pe una dintre asistentele sale. Doar cateva zile mai tarziu, Kammerer s-a sinucis.
4. Viata inteligenta de pe Luna
In august 1835 o serie de articole revolutionare tineau prima pagina a ziarului New York Sun. Articolele relatau o serie uimitoare de descoperiri pe care astronomul britanic, Sir John Herschel, le facuse cu ajutorul unui telescop unic si a unor metode speciale. Articolul mentiona ca Herschel a dezvoltat o noua teorie legata de fenomenul cometelor, a descoperit planete in alte sisteme solare si anunta ca acesta a reusit sa rezolve sau sa corecteze aproape orice problema legata de matematica astronomica. Insa unul dintre articole avea sa detalieze pe larg cea mai uimitoare realizare a acestuia: descoperirea vietii inteligente pe Luna.

• Boomurile sonice ale rachetei Starship sunt atât de puternice încât ar putea deteriora structurile de la…
• India vrea să construiască o stație spațială care orbitează Luna până în 2040

In continuare, cititorul captivat putea afla despre vastele paduri, ape, piramide sau minunate campii, populate de turme de bizoni si de unicorni albastri. Desigur ca acest lung sir de articole nu era decat o farsa foarte bine elaborata. Herschel nu numai ca nu descoperise viata pe Luna, dar nici nu infaptuise vreuna dintre descoperirile care ii erau acrediate in ziar. Mai mult decat atat, se pare ca nici macar acesta nu era la curent cu observatiile pe care le efectuase. Chiar si asa, ziarul a continuat sa publice aceste articole pana cand publicul s-a trezit la realitate si si-a pierdut interesul pentru aceste povesti stiintifico-fantastice.
3. Tribul Tasaday
In 1971, un ministru apartinand guvernului din Filipine, Manuel Elizalde, a anuntat descoperirea unui mic trib care traia in conditii proprii Epocii de piatra. Se pare ca acesta fusese complet izolat de orice contact uman si traia pe insula Mindanao. Membrii tribului Tasaday foloseau un limbaj ciudat, utilizau unelte din piatra si aveau si alte obiceiuri specifice Epocii de piatra. Descoperirea unui trib care recrea o perioada atat de indepartata din istorie a creat un adevarat tsunami in lumea stiintifica. Stirea a facut inconjurul mapamondului, a fost difuzata de catre toate televiziunile, a devenit subiectul copertei revistei National Geographic si al unei carti, devenita in scurt timp best-seller. Insa cand antropologii au incercat sa studieze indeaproape acest trib, presedintele Marcos a declarat acel loc  rezervatie si a interzis apropierea curiosilor de orice fel.

Cand Marcos a fost inlaturat de la putere in 1986,  doi jurnalisti au vizitat insula si au aflat cu stupoare ca asa-zisii salbatici traiau in case, faceau schimburi comerciale cu fermierii locali, purtau blugi si tricouri si vorbeau un dialect local modern. Membrii Tasaday au explicat ca si-au parasit casele in favoarea pesterilor si s-au comportat ca niste oameni din Epoca de piatra ca urmare a presiunilor ministrului Elizade. Acesta a fugit din tara in 1893, avand asupra sa cateva milioane de dolari pe care ii furase de la fundatia infiintata pentru protejarea tribului Tasaday.
2. Descoperirile lui Schinichi Fujimura
Fujimura este unul dintre cei mai cunoscuti arheologi ai Japoniei, desi faima sa a cunoscut diverse conotatii. In 1981, acesta a facut prima descoperire care a uimit lumea stiintifica japoneza, si care a marcat, in acelasi timp, cariera sa de cercetator. Descoperirea unei bucati de ceramica care data de 40 000 ani, a reprezentat, la vremea respectiva, cel mai vechi artefact gasit in Japonia. In urmatorii ani, descoperirile sale umitoare impingeau istoria tarii din in ce mai mult in negura timpului, artefactele sale fiind din ce in ce mai vechi. In octombrie 2000, Fujimara a anuntat dezgroparea unui numar important de piese din piatra, despre care se credea ca fusesera confectionate de catre oamenii primitivi. De asemenea, s-au mai identificat si niste gropi banuite a fi suportul primelor locuinte umane. Localizate in urma cu 600 000 ani, noile descoperiri au trecut repede in fruntea clasamentului, devenind cele mai vechi semne ale existentei umane din lume. Acesta stire a facut inconjurul lumii in scurt timp, pana cand in acelasi an, pe 5 noiembrie, ziarul Mainichi Shimbun a publicat trei fotografii pe prima pagina care il reprezentau pe Fujimara in timp ce sapa gropile “vechi” de 600 000 ani si ingropa artefactele pe care urma sa le descopere. In cadrul conferintei de presa ce a urmat scandalului, acesta a declarat ca si-a falsificat majoritatea descoperirilor, denuntand si tapul ispasitor, in momentul in care a declarat, acoperit de  rusine: “Am fost tentat de catre diavol”.

1.Omul din Piltdown
Cazul a devenit, la scurt timp dupa dezvaluire, unul dintre cele mai cunoscute fraude stiintifice. In 1912, ramasitele fosilizate ale celei mai timpurii fiinte humanoide au fost descoperite sub forma unor parti apartinand craniului si maxilarului. Specimenul a fost botezat oficial, dupa cel care il gasise, Charles Dawson, Eoanthropus Dawsoni. Abia in 1953 avea sa fie revelata inselatoaria, dovedindu-se ca maxilarul apartinea unui urangutan si doar restul craniului provenea de la un barbat adult, cat se poate de asemanator cu restul rasei umane. Doua lucruri claseaza  aceasta frauda in fruntea topului fraudelor stiintifice: atentia de care a beneficiat acesta “descoperire”, dand nastere unor lungi dispute legate de evolutia umana si perioada lunga de timp, 40 de ani, care a trecut pana la aflarea adevarului.

Faima si banii sunt doar doua dintre atributele pe care oamenii de stiinta care fac descoperiri uimitoare si le insusesc. In timp ce pentru majoritatea, beneficiile culturale si materiale reprezinta un impuls pozitiv pentru cercetare, pentru altii au fost motive care au generat abuzuri de natura stiintifica.

Sursa: The List Universe
10. Jan Hendrik Schon
Jan Hendrik Schon, un cercetator al laboratoarelor Bell din New Jersey, a publicat in perioada 1998 – 2001 un numar mare de lucrari stiintifice legate de aspectele evolutiei electronicii, in revistele de profil “Science” si “Nature”. Descoperirile erau destul de vagi, insa foarte multi colegi de breasla vedeau in acesta un cercetator promitator. Insa, in 2002, un comitet de savanti i-a analizat cercetarile, afland ca rezultatele care entuziasmasera intreaga breasla nu erau decat rezultatele unei fantezii bogate a carui mandru posesor era Schon insusi. Acesta falsificase cel putin 16 cazuri. Scandalul rezultat i-a jenat pe cei care crezusera in el, colegii lui, angajatorul si editorii celor doua reviste care ii acceptasera lucrarile.
Schon, in varsta de 32 de ani la momentul izbucnirii scandalului, a declarat: “Recunosc ca am facut diverse greseli in lucrarile mele stiintifice, pe care le regret profund.”

9. Gigantul din Cardiff
A reprezentat una dintre cele mai rasunatoare fraude din istoria Americii. Gigantul din Cardiff reprezinta un corp uman pietrificat care masoara 3 metri in inaltime. A fost descoperit in 1869 de catre un grup de muncitori care sapau un put in spatele unei case, apartinand lui William Newell din Cardiff, New York. S-a aflat ca gigantul era creatia lui George Hull, un ateist, care a decis sa creeze acest colos din piatra pentru a-l ironiza pe ministrul fundamentalist Turk, care interpretase Biblia ad-literam, fiind convins ca gigantii populasera in vechime planeta Pamant. Gigantul a devenit atat de popular, incat circarul P.T. Barnum s-a oferit sa il inchirieze timp de trei luni, contra sumei de 60 000 dolari. Fiindca a fost refuzat, a decis sa isi faca propria replica. Dupa ce falsul a devenit mai celebru decat originalul, proprietarul “realului” gigant l-a actionat in judecata pe Barnum, insa neputand sa dovedeasca ca gigantul sau era chiar originalul, judecatorul a decis ca Barnum poate avea propriul sau fals.
8. Afacerea Sokal
Afacerea Sokal este o farsa pusa la cale de fizicianul Alan Sokal care viza revista de studii culturale postmoderne “Social Text”, publicata de Duke University, ale carei articole le considera lipsite de sens. In 1996, el a elaborat o lucrare plina de non-sensuri aflate la adapostul jargonului, urmarind sa isi dea seama daca o revista ar publica un text al carui corp este intesat de non-sensuri, din cauza ca suna bine sau din cauza ca maguleste preconceptiile ideologice ale editorilor. Avea sa isi vada dorinta implinita in cursul aceluiasi an, cand revista “Science Wars” i-a publicat lucrarea: “Depasind granitele: catre o hermeneutica metamorfozata a gravitatiei cuantice”. In ziua publicatiei, Sokal a anuntat prin intermediul unui alt ziar ca articolul respectiv este o farsa, descriind “Social Text” drept o pastisa falsa, care cuprinde referinte lingusitoare, citate grandioase, pline de un non-sens fatis.”
Acestei initiative i-au urmat multe dezbateri, privitoare mai ales la etica academica.

7. Pietrele mincinoase
In 1726, Johann Beringer din Wurzburg a publicat o lucrare unde descria detaliile unor fosile marcate pe pietre gasite in afara orasului. O parte din aceste detalii descriau soparle ciudate, pasari misterioase, paienjeni si panza pe care o teseau sau broaste care copulau. Alte pietre erau marcate cu initialele YHVH, semnificatia pentru Isus sau Dumnezeu. Beringer era convins ca aceasta descoperire era rezultatul puterii lumii anorganice, lucru pe care l-a mentionat si in cartea sa. In fapt, s-a dovedit ca ceea ce infierbantase mintea cercetatorului nu era decat o gluma a colegilor sai de breasla, care le asezasera in acel loc. O poveste spune ca Beringer a fost atat de rusinat de naivitatea sa, incat a incercat ulterior sa cumpere toate exemplarele cartii sale, iar asa-zisa descoperire a purtat de atunci numele de “pietrele mincinoase”. Colegii care au pus la cale aceasta farsa si-au pierdut in urma scandalului atat locurile de munca, cat si reputatia.
6. Masina in perpetua miscare
Masini care merg pe apa sau care genereaza mai multa energie decat consuma fac parte din gama inventiilor stiintifico-fantastice. Ele au fost anuntate de multe ori de-a lungul istoriei. Schimband un pic registrul, Charles Redheffer a strans sume enorme de bani cu masina sa in perpetua miscare, ajungand pana la New York in dorinta sa altruista de oferi multimii curioase ocazia sa plateasca un dolar pentru a vedea asa o minune. La prima vedere, parea intr-adevar ca se misca singura. Insa in multimea de creduli si gura-casca se aflau si sceptici, dispusi sa plateasca sume importante de bani pentru a se apropia de masina si a o studia, in incercarea de a dovedi ca este un fals. Redheffer nu se impotrivea, lua banii acestora, iar scepticii incepeau prin dezasamblarea anumitor piese ale masinii. In final, aveau sa gaseasca un batranel care invartea o manivela cu o mana, iar cu cealalta tinea o bucata de paine din care musca cu pofta.

Citeste continuarea in pagina a 2a