Dincolo de frontiera hi-tech

Libertatea de a fi gandac

Scheletul indestructibil? Este „out”

La fel ca modelele lor biologice, variantele robotice se insinueaza pretutindeni. Acm-R5 este sarpele-amfibie japonez proiectat sa se strecoare printre daramaturile cauzate de un cutremur si sa caute supravietuitori sau sa se arunce in apa pentru a explora adancurile marilor. Mai exista apoi HeartLander si i-Snake, proiectati de Carnegie Mellon University din Pittsburgh, respectiv de Imperial College din Londra pentru a ni se baga, la propriu, pe sub piele si a ne vindeca din interior.
Neurobotica

Doctorul Frankenstein – care, in romanul omonim scris de Mary Shelley (1818), invie un cadavru – este un exemplu de mit modern. Nu lipseste morala: incercand sa creeze un individ dupa chipul si asemanarea lui, omul de stiinta se substituie Creatorului, intr-un delir de omnipotenta (numit de greci „hybris”) care, potrivit traditiei, merita pedeapsa divina. In roman, creatura scapa de sub controlul creatorului sau, il persecuta si, in cele din urma, il omoara. David Hanson ar trebui sa se teama de acelasi tratament. Probabil ca la acest lucru s-a gandit si Cynthia Breazeal, cercetatoare la  Massachusetts Institute of Technology, atunci cand, in 2002, l-a intalnit la o conferinta pe tanarul creator de umanoizi si fondator al Hanson Robotics. Una dintre cele mai vestite specialiste in robotica din lume, Breazeal este mama lui Kismet, primul prototip de robot inteligent capabil sa interactioneze in mod activ cu oamenii, sa recunoasca si sa reproduca expresii faciale.

Realizat catre sfarsitul anilor 1990, androidul ei cu chip simpatic, care se stramba cand i se vorbeste, este insa „mic copil” pe langa Albert Hubo, Joey Chaos sau mai recentul Jules, „capatanile umanoide” ale lui Hanson, mult mai realist elaborate, gratie mai ales pielii sintetice, care le confera expresivitate si naturalete.

Breazeal a tinut atunci sa-l puna in garda pe Hanson: prin cercetarile lui, el se aventureaza intr-un teritoriu necunoscut, in Valea Absurdului. Conceptul la care Cynthia Breazeal facea referire la conferinta are un nume: „Uncanny Valley” („Valea Absurdului”) si a fost prezentat intr-un articol din 1970 de catre specialistul japonez in robotica Masahiro Mori. Potrivit lui Mori, pus in fata unui umanoid, fiecare dintre noi simte o implicare emotionala ce sporeste proportional cu cresterea asemanarii dintre el si noi.

In fata capatanilor lui Hanson, mult mai seducatoare decat un „banal“ robot metalic, interesul nostru atinge cote inalte, insa, potrivit lui Mori, atunci cand asemanarea devine si mai izbitoare, incetam sa mai simtim simpatie fata de android, care incepe sa ne sperie. Este momentul in care intram in Valea Absurdului, dincolo de care se afla necunoscutul. Am putea sa uram androizii care ne vor semana pana la identitate. Sau sa-i iubim, cum se intampla in Blade Runner, filmul inspirat de romanul lui Philip K. Dick, unde Deckard, vanatorul de androizi, isi pierde capul dupa robotul Rachel.
Sex cu robotul

Cu cativa ani in urma, si-au facut intrarea in lume primii androizi-femei, replici perfect capabile sa palavrageasa si sa-si exprime emotiile prin miscarile corpului si ale fetei. La ora actuala tehnologia propune pur si simplu niste masini de sex: versiunile hi-tech ale demodatelor papusi gonflabile sunt acum umanoizi in toata puterea cuvantului, carora le lipseste doar capacitatea de a se ridica si a pleca.

Dintre toate, cea mai faimoasa si mai „accesorizata” se numeste Andy, o bomba-sexy din silicon produsa artizanal in Germania. Potrivit prezentarii din brosura, „fetei” nu pare a-i lipsi nimic: e calda „unde trebuie” si reda senzatia pielii adevarate gratie unui silicon special. Prin intermediul sistemelor pneumatice, Andy e capabila chiar sa gafaie, pentru ca „vede” si „simte”: un sistem audio ii permite sa „auda” cuvintele care-i sunt adresate si sa reactioneze in consecinta; vederea, deocamdata destul de rudimentara, ii serveste doar pentru a-si recunoaste partenerul.
 
Dar treaba prin casa cine face? Un robot nu-si poate onora titlul de umanoid doar pentru ca arata ca o femeie provocatoare, ca un cercetator neamt sau ca un autor de SF-uri. Trebuie sa fie capabil sa duca la indeplinire toate activitatile tipic umane, chiar si pe cele mai banale, cum este spalatul vaselor. La acest capitol, trebuie spus, Andy este cam impiedicata. Din fericire exista Monty, majordomul deocamdata imperfect, Hrp-2 (pentru servitul cafelei) si Robina – ghidul perfect daca se intampla sa ajungi intr-un muzeu din Tokio.
 
Internet si mobilitate: posibilitatea de a ne conecta oriunde ne-am afla. In acest domeniu au avut loc principalele inovatii tehnologice de pe parcursul anului trecut, inclusiv posibilitatea de a inregistra imagini si filme video la o definitie din ce in ce mai mare si a le trimite in toata lumea.  007 a fost si anul lui Skype, sistemul de „voice over ip“ care-ti permite sa telefonezi in orice colt al lumii cu ajutorul PC-ului, la costuri inferioare celor ale unei convorbiri urbane.
 
In lumea telefoniei a intrat si Apple, cu iPhone: fara taste, doar cu un ecran mare care se activeaza prin atingere, aparatul ar putea reprezenta pentru lumea celula¬relor ceea ce a fost iPod-ul pentru lumea playerelor MP3. Iar distanta dintre telefoanele mobile si aparatele de fotografiat s-a micsorat si ea tot mai mult: Samsung Sch-B600, scos pe piata in Coreea in primavara anului trecut, este capabil sa faca fotografii cu rezolutia de 10 megapixeli, la fel ca un aparat profesional.