ECLIPSA de portocala

Harald Alexandrescu, renumitul astronom roman acum plecat dintre noi, obisnuia sa spuna ca bolta cereasca a Capitalei este blestemata. Ei bine, de asta data am avut noroc, desi pacla si umezeala diminetii de februarie ne-au dat batai de cap, dar nu mai mult decat iluminatul stradal, care a adus pe fundalul pozelor noastre culoarea Lacului Rosu la asfintit. De mare ajutor ne-a fost Citroënul C4 Picasso. El a facut din misiunea noastra una mai usoara cu vreo 60 de kilograme, atat cantarea astroechipamentul folosit.
Ce se intampla, in cateva cuvinte
Pentru a clarifica lucrurile, trebuie spus ca o eclipsa de Luna se produce atunci cand Selena, Pamantul si Soarele se afla pe aceeasi linie, exact in ordinea enumerarii. Privit de pe Luna in timpul totalitatii, Soarele dispare in spatele Pamantului. Datorita atmosferei terestre, razele solare ajung pe suprafata Lunii prin fenomenul de refractie. Daca Pamantul nu ar fi avut atmosfera, Luna ar fi disparut complet in conul de umbra al Terrei. Dar, asa cum ati putut observa cu ochiul liber sau cum vedeti in imaginile noastre, Luna nu dispare complet. Presupunand ca suntem in vacanta in timpul Lunii eclipsate, observam in locul Pamantului un cerc de foc: este stratul subtire al atmosferei noastre, care filtreaza razele venite de la Soare si le vireaza in nuante de rosu. Ne intoarcem pe Pamant si observam aceeasi culoare pe suprafata Lunii in eclipsa. Asa se explica si culoarea caramizie a Selenei din urma cu cateva saptamani.
Spectacol umbrit
De obicei, atunci cand avem asteptari prea mari de la un lucru sau de la un fenomen pe care ni le inchipuim nemaipomenite, pregatindu-ne minutios pentru observarea lor, putem trai si cele mai mari deceptii. Eclipsa de Luna face parte din categoria aceasta: a fenomenelor foarte mediatizate, de la care asteptam, poate, sa ne schimbe viata. Multi prieteni m-au sunat sau mi-au scris spunandu-mi ca nu au vazut nimic spectaculos si ca s-au trezit cam degeaba la 4 dimineata. Deceptiile pot aparea nu doar datorita spectaculozitatii reduse, ci si din cauza conditiilor meteo vitrege. In acest ultim caz, devine extrem de frustrant sa cari un echipament de cateva zeci de kilograme in miez de noapte, pentru ca, in ultima clipa, norii sau ceata aparute in ciuda prognozei specialistilor sa compromita sesiunea de observatii.
Eclipsa de Luna, in particular cea despre care vorbim aici, este un bun exemplu in legatura cu felul in care ar trebui sa va pregatiti pentru a obtine cele mai bune rezultate, atat vizual, cat si fotografic.

Astrofotografia in general
Pentru a fotografia Luna, nu avem nevoie de un echipament extraordinar. Pentru a fotografia eclipsa totala de Luna, putem apela cu succes la echipamentul folosit in scopul obtinerii oricarei imagini astro care presupune lumina slaba.
Daca, in cazul Lunii pline, o expunere de 1/250 secunde este suficienta pentru a obtine o poza buna, Luna in eclipsa totala trebuie „expusa“ de la 2-3 secunde in sus, ajungandu-se si la expuneri de cateva minute, in cazul in care astrul este foarte intunecat. Imaginea totalitatii, pe care v-o prezentam in deschiderea acestui articol, a fost obtinuta cu o expunere de 6 secunde. Nu vreau sa intru prea mult in detalii, dar, pentru a expune un obiect ceresc mai mult de 2 secunde, trebuie sa contracarezi cumva miscarea de rotatie a Pamantului, asa ca iti trebuie o montura ecuatoriala pe care sa asezi echipamentul foto. Montura cu pricina are doua motorase care tin obiectul astral in centrul imaginii, nemiscat, cat timp doresti.
Fotografia eclipsei totale
Ne intoarcem la eclipsa noastra. Pentru surprinderea fazelor si a totalitatii, am folosit o montura ecuatoriala motorizata, o luneta cu obiectiv apocromat si un aparat foto DSLR de 10 MP. Am stabilit pana acum ca avem nevoie de un dispozitiv de montura, de un telescop pe post de teleobiectiv si de un aparat foto SLR, caruia putem sa-i scoatem obiectivul. Tot acest ansamblu de instrumente trebuie asezat pe un trepied solid.

Inca nu am apasat pe declansator sa facem pozele? Inca nu. Fiindca mai avem nevoie de cateva trucuri pentru ca imaginea sa iasa bine. In primul rand, trebuie sa declansam expunerea fara sa miscam aparatul foto. Pentru asta se foloseste, de obicei, telecomanda. Daca vom apasa pe buton, vom misca poza invariabil si fara voia noastra. Daca nu avem telecomanda, punem aparatul pe „self-timer“, ca si atunci cand vrem sa facem o poza de familie si trebuie sa fugim in fata obiectivului pentru a nu lipsi din imagine. Daca aparatul ne permite, folosim functia „Mirror lock“, care va ridica oglinda inaintea declansarii, scapandu-ne de vibratiile ei. Toate aceste masuri luate pentru „inghetarea“ imaginii nu au nici un efect daca nu se realizeaza focusul.

• Cu un pas mai aproape de fuziunea nucleară! Proiectul SMART a generat plasmă pentru prima dată
• Astronomii au surprins o imagine fără precedent a unei găuri negre supermasive în acțiune

Am avut cele mai mari dificultati in obtinerea focusului intrucat Luna era „stinsa“, detaliile lipseau, iar vizorul aparatului foto era prea mic si prea intunecat pentru a obtine o imagine buna. Degeaba am facut focusul in faza de partialitate, pentru ca diferentele de temperatura i-au modificat pozitia. Singura solutie viabila a fost sa realizez diferite expuneri cu marginea Lunii in centru, pe care le-am marit apoi la maximum, pentru observarea diferentelor si alegerea unei pozitii optime.
Am obtinut si focusul. Mai trebuia aleasa sensibilitatea (ISO) si expunerea. Imaginile de la inceputul acestui material au fost realizate la ISO 200, dar, daca aveti o montura buna, va recomand ISO 50 sau ISO 100. Imagini rezonabile am obtinut pana la ISO 800. Dupa aceasta valoare, incepi sa sesizezi marketingul agresiv al producatorilor de aparate foto, adica mult, mult zgomot.

Sper ca nu v-am „defocusat“ de tot. Avand in vedere ca astrofotografia este un hobby destul de costisitor, va pot spune totusi ca, folosind un simplu binoclu sau o luneta obisnuita, imaginea Lunii in eclipsa totala este incomparabil mai frumoasa si mai de impact decat orice fotografie. Bineinteles ca, pentru corpuri ceresti indepartate, cu o luminozitate extrem de scazuta, fotografia bate retina. Dar despre fotografierea nebuloaselor si a galaxiilor, in numerele viitoare…