Boacanele evolutiei
Iesiti din garantie
Fara instructiuni de intrebuintare
Mai rau nici ca puteam fi „proiectati“. Este ca si cum ai tine cartea tehnica a unei locomotive langa cuptor, unde, in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, aceasta va deveni ilizibila. Iar pierderea lenta a functionalitatii ADN-ului mitocondrial – pe masura ce mutatiile se acumuleaza – ar putea fi cauza principala a imbatranirii si, cred unii, a multor maladii corelate, de la diabet la Alzheimer.
ADN-ul se gaseste unde se gaseste din cauza evolutiei umane, iar mitocondriile reprezinta „vestigiile“ unei bacterii candva independente, intrata intr-o relatie de simbioza cu celulele in urma cu circa doua miliarde de ani. De-a lungul timpului, multe dintre genele originale ale bacteriei s-au pierdut sau au trecut in nucleul celulei, dar mitocondriile umane inca detin 13 dintre ele.
In cautarea tineretii fara batranete, cercetatorii exploreaza deja cai de a muta genele ramase intr-un domiciliu mai sigur, nucleul. Usor de spus, dar greu de facut: cele 13 gene nu pot fi transferate pur si simplu in genomul nuclear, pentru ca atunci cele 13 proteine vor fi produse in afara mitocondriilor care au nevoie de ele. O solutie ar putea fi sa se livreze retetele mARN pentru proteine direct in mitocondrii, iar genele sa locuiasca in nucleu, dar deocamdata proteinele sunt produse tot in interiorul mitocondriilor.
Mutantii
Polimerazele corecte se potrivesc perfect cu nucleotidele pe care le copiaza, dar, atunci cand nucleotidele sunt „avariate“, isi schimba forma, iar daca stricaciunea nu este reparata inainte ca ADN-ul sa fie copiat, polimeraza nu le mai poate recunoaste. Astfel procesul de replicare se intrerupe si apare riscul mortii celulelor.
In cele din urma, cat ar fi ele de neglijente, aceste polimeraze ies la liman prin abilitatea lor de a citi nucleotidele degradate, dar altminteri fac o gramada de greseli chiar si-atunci cand ADN-ul este intact. Asadar o rata ridicata a mutatiilor este pretul pe care il platim pentru a evita un nivel sporit de mortalitate a celulelor pe timpul diviziunii. Rata care uneori poate constitui chiar un avantaj, dat fiind faptul ca astfel sistemul imunitar genereaza noi anticorpi (in acest caz, anumite bacterii trec la folosirea polimerazelor predispuse la erori in situatii de stres probabil pentru a incuraja mutatiile care ar putea ajuta cativa membri dintr-o populatie sa supravietuiasca). Cele mai multe mutatii, insa, fie nu au nici un efect, fie sunt daunatoare.
Facts – Un talmes-balmes uman
Foto: Photoland, Red Dot