Terraformarea planetei Marte a reprezentat, de zeci de ani, visul pasionaților de colonizare spațială. Totuși, atunci când începem să analizăm serios fizica din spatele unui asemenea proiect, devine din ce în ce mai clar că acest obiectiv este extrem de greu de atins. Dar terraformarea planetei Marte nu este imposibilă.
Cărți precum celebra trilogie „Marte” a lui Kim Stanley Robinson prezintă o imagine exagerat de optimistă a procesului, ignorând cantitatea uriașă de materiale care ar trebui transportate pe Planeta Roșie pentru a crea condiții asemănătoare cu cele de pe Pământ. Aceasta este concluzia unui studiu prezentat la cea de-a 56-a Conferință de Științe Selenare și Planetare de către Leszek Czechowski, cercetător la Academia Poloneză de Științe.
Lucrarea abordează realist provocările legate de creșterea presiunii atmosferice marțiene la un nivel considerat „acceptabil” pentru viață umană. În prezent, la suprafața planetei Marte, presiunea atmosferică este atât de scăzută încât apa din corpul uman ar începe să fiarbă instantaneu. Practic, toți oamenii ar fi nevoiți să poarte costume presurizate non-stop.
Totuși, există regiuni pe Marte unde presiunea este puțin mai ridicată. Cea mai promițătoare zonă este Hellas Planitia, o depresiune uriașă, unde presiunea atmosferică ajunge la aproximativ 1/100 din cea de la nivelul mării pe Terra, adică tot departe de a fi sigură pentru oameni, dar mai aproape de un prag acceptabil.
Problema este uriașă: pentru ca presiunea de pe Marte să ajungă la niveluri comparabile cu cele de pe Pământ, ar fi nevoie de o cantitate imensă de gaze, iar energia necesară pentru a transporta această atmosferă pe Marte este colosală.
Dar de unde am putea obține aceste materiale? Potrivit lui Czechowski, din Centura Kuiper, acea regiune îndepărtată a Sistemului Solar plină de corpuri înghețate bogate în apă și alte gaze.
Inițial, cercetătorul a analizat posibilitatea de a folosi asteroizi din centura principală (situată între Marte și Jupiter), însă aceștia nu conțin suficiente resurse utile, precum azotul și apa necesare formării unei atmosfere asemănătoare celei terestre.
O altă opțiune ar fi norul Oort, o zonă ipotetică și mult mai îndepărtată, plină de corpuri înghețate. Problema? Ar dura aproximativ 15.000 de ani ca un astfel de obiect să ajungă în apropierea planetei Marte pentru a avea un efect semnificativ.
Astfel, rămâne ca cea mai viabilă opțiune utilizarea corpurilor din Centura Kuiper. Acestea conțin suficientă apă și alte gaze și ar putea fi aduse spre Marte în decurs de câteva decenii, nu milenii. Însă există o altă dificultate majoră: aceste corpuri de gheață sunt fragile și, odată aduse aproape de Soare, riscă să se dezintegreze înainte de a ajunge la destinație, notează Science Alert.
Concluzia lui Czechowski este clară: în teorie, putem aduce suficient material pentru a crește presiunea atmosferică a planetei Marte până la un nivel suportabil pentru oameni. Însă, pentru a face acest lucru, ar trebui să proiectăm un sistem de propulsie extrem de avansat, de exemplu, un reactor cu fuziune nucleară care să alimenteze un motor cu ioni capabil să transporte aceste corpuri înghețate fără a se baza pe manevre gravitaționale riscante.
Desigur, există și alte metode posibile pentru terraformare, precum bioingineria sau metode chimice, însă toate implică un consum energetic enorm.
Cu alte cuvinte, visul de a transforma Marte într-o „a doua Terra” rămâne pentru moment doar un vis, dar asta nu-i va opri pe entuziaștii explorării spațiale să viseze mai departe, chiar dacă drumul presupune să lovim Planeta Roșie cu giganți de gheață aduși de la marginea Sistemului Solar. Așadar, terraformarea planetei Marte nu este imposibilă, dar mai este incredibil de mult de lucru pentru a ajunge în acel punct.
Telescopul Spațial Hubble a urmărit schimbarea anotimpurilor pe Uranus timp de 20 de ani
Astronomii au dat lovitura! Cum arată primele imagini de la Telescopul Spațial SPHEREx al NASA?