O coincidență rară în cosmos a dus la una dintre cele mai uimitoare imagini capturate vreodată de Telescopul Spațial James Webb (JWST) al NASA: o „tornadă cosmică”.
Spectaculosul flux de materie ejectată de o stea nou-născută, cunoscut sub numele de Herbig-Haro 49/50 (HH 49/50), s-a aliniat perfect cu o galaxie spirală îndepărtată, creând o scenă cosmică fascinantă: o „tornadă cosmică”.
Obiectele Herbig-Haro sunt nori strălucitori de gaz și praf, modelați de stele tinere (sau protostele). Acestea se formează atunci când jeturile de particule încărcate, expulzate de stele nou-născute la viteze imense, lovesc materialul din jur, generând modele spectaculoase și mereu schimbătoare pe cer.
HH 49/50 se află în complexul de nori Chamaeleon I, una dintre cele mai apropiate de Pământ pepiniere stelare. Acest nor vast de gaz și praf este plin de stele asemănătoare Soarelui în primele lor stadii de viață, posibil într-un mediu similar celui în care s-a format propriul nostru sistem solar.
Obiectul HH 49/50 a fost observat pentru prima dată în 2006 de către Telescopul Spațial Spitzer, acum retras. Observațiile anterioare au arătat că fluxul de materie se îndepărtează de Pământ cu viteze uimitoare, cuprinse între 100 și 300 km/s.
Cercetătorii bănuiesc că sursa acestui flux de materie este o protostea numită Cederblad 110 IRS4 (CED 110 IRS4), situată la aproximativ 1,5 ani-lumină distanță de HH 49/50. În termeni cosmici, CED 110 IRS4 este extrem de tânără, are între câteva zeci de mii și un milion de ani, și încă acumulează material din discul său circumstelar. În acest proces, o parte din gaz este canalizată de-a lungul liniilor sale de câmp magnetic și ejectată sub formă de jeturi de mare viteză. Aceste jeturi se ciocnesc de norii din jur, formând obiecte Herbig-Haro, unde undele de șoc rezultate strălucesc puternic.
HH 49/50 este unul dintre aceste puncte de impact și a fost supranumit „Tornada Cosmică” datorită formei sale spectaculoase și turbulente. Imaginile realizate de către Telescopul Spitzer nu erau suficient de clare pentru a dezvălui detalii precise, însă cele realizate de JWST sunt. Cu ajutorul instrumentelor NIRCam și MIRI, Webb a detectat molecule de hidrogen și monoxid de carbon strălucind în nuanțe de portocaliu și roșu, încălzite și energizate de jeturile stelei tinere. Aceste molecule, împreună cu granulele de praf energizate, iluminează procesele dinamice care modelează mediul stelei.
Imaginile detaliate realizate de Webb cu HH 49/50 arată arcuri de gaz strălucitor, care le-au permis astronomilor să urmărească traseul jetului până la sursa sa, CED 110 IRS4. Totuși, nu toate arcurile sunt aliniate în aceeași direcție.
Un detaliu intrigant este o formațiune ciudată situată aproape de vârful fluxului principal, care nu pare să se potrivească cu restul structurii. O posibilitate este ca aceasta să fie un al doilea flux de materie, independent, care se suprapune întâmplător în imagine. O altă ipoteză sugerează că fluxul principal s-ar putea fragmenta, generând această formă bizară. De asemenea, jetul protostelei ar putea avea o mișcare oscilantă lentă, cunoscută sub numele de precesie, ceea ce ar putea explica modelul său neregulat, scrie Space.com.
„Webb a surprins aceste două obiecte neasociate într-o aliniere norocoasă. În următoarele mii de ani, marginea HH 49/50 se va extinde și, în cele din urmă, va părea că acoperă galaxia îndepărtată”, a declarat echipa telescopului James Webb într-un comunicat emis odată cu publicarea noilor imagini.
Marile planete s-ar naște în haos, a descoperit un telescop retras al NASA
Telescopul Hubble a „tras cu ochiul” la coconii care formează stele într-o galaxie vecină
Reușită istorică! Astronomii au detectat oxigen în cea mai îndepărtată galaxie cunoscută