NASA aproape că a eliminat riscul de a fi loviți de asteroid în 2032, reducând probabilitatea de impact la doar 0,004%. Cu toate acestea, încă există o mică șansă de coliziune cu Luna, ceea ce transformă acest eveniment într-o oportunitate de cercetare pentru apărarea planetară.
Atunci când a fost descoperit, asteroidul 2024 YR4 avea o probabilitate mică, dar semnificativă, de a lovi Pământul pe 22 decembrie 2032. Totuși, datele suplimentare colectate de Minor Planet Center le-au permis oamenilor de știință de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) să își îmbunătățească calculele și să reducă riscul de a fi loviți de asteroid în 2032. Modelele actualizate confirmă acum că asteroidul nu reprezintă un pericol pentru Pământ cel puțin în următorul secol.
Observațiile recente au permis realizarea unei traiectorii mai precise, iar poziția estimată pentru 22 decembrie 2032 indică o distanță mai mare față de Pământ. Totuși, există în continuare o probabilitate de 1,7% ca asteroidul să lovească Luna în aceeași zi, scrie SciTechDaily.
Pentru a înțelege mai bine caracteristicile asteroidului, NASA va continua să-l monitorizeze cu ajutorul observatoarelor finanțate de Planetary Defense Coordination Office. De asemenea, Telescopul Spațial James Webb îl va studia în martie, oferind detalii esențiale despre dimensiunea și compoziția acestuia.
Deși 2024 YR4 nu mai reprezintă o amenințare directă pentru Pământ, analiza sa a oferit o oportunitate importantă pentru testarea strategiilor de apărare planetară. NASA și partenerii săi au folosit acest caz pentru a îmbunătăți procesele de notificare și analiză ale asteroizilor care s-ar putea apropia periculos de planeta noastră.
Toate datele despre asteroizii potențial periculoși sunt disponibile pe pagina Sentry a NASA, care reprezintă un sistem automatizat ce monitorizează obiectele care ar putea reprezenta o amenințare în viitor.
O scanare cosmică arată că Universul este mult mai complex decât se credea
Cum a ajuns apa pe Lună și unde o găsim?
Telescopul Hubble a descoperit ceva inexplicabil într-o galaxie ultra-difuză
Cum ne-ar putea ajuta un super-Pământ să găsim viață în Univers?