Cum au modificat radiațiile de la o stea explozivă viața pe Pământ de acum 2,5 milioane de ani?

Un nou studiu a descoperit că o explozie a diversității virusurilor în urmă cu 2,5 milioane de ani în Lacul Tanganyika a avut loc în același timp în care radiațiile provenite de la o supernovă antică au „scăldat” Pământul în raze cosmice.

Acest lucru ar putea implica o legătură între diversificare și radiațiile cosmice, potrivit unei echipe conduse de astrofizicianul Caitlyn Nojiri de la Universitatea din California Santa Cruz.

• Prima baterie reîncărcabilă, pe bază de deșeuri nucleare, a fost prezentată în Japonia
• Un tratament revoluționar cu celule stem ar putea ajuta pacienții paralizați

Radiațiile sunt considerate a fi unul dintre factorii care contribuie la evoluția de pe Pământ, o influență haotică care împinge celulele. Evoluția ar avea loc cu sau fără radiații, dar acestea pot juca un rol în impulsionarea schimbărilor, scrie ScienceAlert.

Sistemul solar se află într-o bulă din spațiu cunoscută sub numele de Bulă locală, o regiune relativ lipsită de alte stele. Astronomii cred că această bulă a fost sculptată de o serie de explozii de supernove, în urmă cu milioane de ani.

Având în vedere că supernovele din apropiere pot crește nivelurile de radiații resimțite de Pământ cu câteva ordine de mărime, este rezonabil să explorăm posibilitatea ca aceste radiații să fi afectat viața de la suprafață.

Munca lui Nojiri și a colegilor săi a implicat prelevarea de carote de sedimente din adâncurile mării, păstrând o înregistrare a depunerii pe parcursul a milioane de ani. În special, ei au analizat un izotop radioactiv al fierului numit fier-60, care se formează în timpul exploziilor de supernovă și care plouă pe Pământ în cantități mai mari atunci când călătorim prin norii de detritus de supernovă.

Radiații cosmice timp de aproximativ 100.000 de ani

În 2016, o echipă de fizicieni a publicat o lucrare în care au descris identificarea a două vârfuri de fier-60 în sedimentele de pe fundul mării. Deoarece fierul 60 are un timp de înjumătățire cunoscut, aceste vârfuri au putut fi datate cu un nivel ridicat de precizie – unul în urmă cu aproximativ 6,5-8,7 milioane de ani, celălalt în urmă cu aproximativ 1,5-3,2 milioane de ani.

Echipa lui Nojiri a dorit să urmărească aceste vârfuri până la evenimente specifice, așa că a început să „deruleze” mișcările obiectelor în spațiul local. Rezultatele lor arată că vârful anterior de fier 60 a avut loc atunci când Pământul a intrat în bula locală, trecând prin regiunea de graniță bogată în izotopul provenit din exploziile anterioare ale supernovelor.

Ultimul vârf, au descoperit cercetătorii, a fost probabil rezultatul unei explozii de supernovă în apropiere, în urmă cu 2 milioane și 3 milioane de ani, fie din grupul de stele tinere Scorpius-Centaurus, aflat la aproximativ 460 de ani lumină distanță, fie din grupul Tucana-Horologium, aflat la 230 de ani-lumină distanță.

O rămășiță de supernovă și stele asociate în Scorpius-Centaurus – una dintre acestea din urmă fiind un pulsar, miezul colapsat al unei stele moarte după o supernovă – sugerează că această regiune este cea mai probabilă dintre cele două să fie vinovată. Într-adevăr, un studiu din 2019 a legat deja vârful de fier 60 chiar de acest eveniment de supernovă.

Unul dintre factorii care contribuie la evoluția de pe Pământ

Echipa a efectuat simulări pentru a afla cum ar fi afectat Pământul această explozie – în afară de vârful de fier 60. Ei au descoperit că planeta noastră ar fi fost bombardată cu radiații cosmice puternice timp de aproximativ 100.000 de ani în urma supernovei.

Oricum ar fi fost, este posibil să fi existat efecte. O lucrare din 2016 care descrie cercetări efectuate în India a constatat că pragul de radiații pentru ruperea ADN-ului poate fi de aproximativ 5 miligrai pe an.

Deși nu există o linie directă trasată între cele două evenimente, o lucrare de anul trecut a constatat o creștere uimitoare a diversității virusurilor peștilor din lacul Tanganyika între 2 și 3 milioane de ani în urmă.

Cel puțin, cercetarea sugerează că ar putea exista o legătură între evenimentele sălbatice din cosmos și traiectoria evoluției aici, pe Pământ. Putem spune că existăm într-o bulă în vid.

Cercetările echipei au fost publicate în The Astrophysical Journal Letters.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Motivul pentru care o stea tânără ar putea să dispară în curând

Steaua care ne-a arătat că Universul este mai mare decât am crezut

A fost găsită o stea gigantă roșie cu pete mai mari decât Soarele

Premieră în astronomie! O stea binară, detectată pentru prima dată în apropiere de gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee