Oamenii de știință au descoperit noi subtipuri de celule adipoase în corpul uman

Un studiu internațional, condus de oameni de știință de la Universitatea Ben-Gurion din Israel, a caracterizat populațiile de celule adipoase din diverse tipuri de țesut adipoas din corpul uman.

Folosind tehnologie inovatoare, cercetătorii au reușit, pentru prima dată, să identifice subpopulații unice de celule adipoase, cu funcții mult mai complexe decât cele cunoscute anterior, identificând chiar și diferențe în comunicarea intercelulară dintre țesuturile adipoase umane. Rezultatele au fost publicate în Nature Genetics și oferă o bază pentru cercetări viitoare menite să avanseze medicina personalizată în obezitate.

• Un „radio cosmic” ar putea descoperi materia întunecată în 15 ani
• Guvernul american amenință jurnalele științifice

Acest studiu face parte dintr-un efort internațional, Proiectul Atlasului Celulelor Umane, menit să genereze o hartă cuprinzătoare a tuturor tipurilor și subtipurilor de celule care alcătuiesc corpul uman, în parteneriat cu numeroase alte laboratoare din întreaga lume.

Studiul a folosit o tehnologie inovatoare care cartografiază moleculele de RNA, baza pentru traducerea genomului în proteine. Tehnologia se bazează pe atașarea unui „cod de bare” unic, specific fiecărei celule, la moleculele de ARN provenite din fiecare celulă.

Mii de celule care compun țesutul sunt astfel codificate simultan, permițând identificarea celulelor care conțin subansambluri similare de molecule (care aparțin aceluiași tip celular) și a celulelor cu subansambluri distincte de molecule, aparținând unor tipuri celulare diferite, scrie EurekAlert.

Aplicând această tehnologie pe probe de țesut adipos obținute de la donatori, s-a reușit identificarea tipurilor cunoscute de celule din țesut – cum ar fi celulele adipoase, celulele vaselor de sânge, celulele sistemului imunitar – și, surprinzător, a unor subtipuri anterior necaracterizate.

Cercetătorii au folosit o tehnologie inovatoare

În ultimii treizeci de ani, modul în care privim țesuturile adipoase și celulele adipoase s-a transformat radical. În trecut, țesutul adipos era perceput ca un țesut „plictisitor”, al cărui singur scop era de a stoca energia în exces sub formă de grăsime (trigliceride) și de a o descompune ca sursă de energie imediat disponibilă pentru organism.

Astăzi, știm că țesutul adipos produce și secretă sute de proteine și alte substanțe în fluxul sanguin, care reglează o varietate largă de procese prin comunicare intercelulară în interiorul țesutului adipoas și cu creierul, vasele de sânge, ficatul și pancreasul.

În același timp, s-a demonstrat că țesutul adipos nu este un țesut unitar. În schimb, țesuturile adipoase din diferite locații ale corpului – de exemplu, sub piele sau în cavitatea abdominală și în jurul organelor interne (grăsime viscerală) – funcționează diferit și au un impact divers asupra sănătății și bolii.

De exemplu, țesutul adipos visceral se dezvoltă în obezitate ca un țesut mai inflamator, conținând mai multe celule ale sistemului imunitar, ale căror interacțiuni cu celulele adipoase contribuie la complicațiile metabolice (diabet, ficat gras) și cardiovasculare ale obezității.

Celulele prezintă funcții mult mai complexe decât cele cunoscute anterior

„Diversitatea celulelor adipoase în diferitele țesuturi adipoase umane este mai complexă, interesantă și surprinzătoare decât credeam până acum. De exemplu, pe lângă celulele adipoase clasice (adipocite), am identificat subpopulații de adipocite, caracterizate aici pentru prima dată, care exprimă molecule indicând funcții unice, precum reglarea proceselor inflamatorii, formarea vaselor de sânge, depunerea de proteine extracelulare și formarea cicatricilor (fibroză),” a explicat Prof. Yeger-Lotem.

„După ce le-am identificat, am reușit să le vedem și la microscop. Inițial am crezut că aceste celule unice sunt create din celulele clasice prin adoptarea unor funcții suplimentare, unice, dar am descoperit că traseul de diferențiere este, de fapt, opus: celulele adipoase unice par să piardă funcțiile lor unice pentru a deveni celule adipoase clasice.”

Căutând sursa diferențelor dintre grăsimea subcutanată și cea viscerală, cercetătorii au constatat că majoritatea subpopulațiilor de celule adipoase erau similare între cele două tipuri de țesut. Cu toate acestea, au fost identificate diferențe semnificative, deși mai subtile, între celulele adipoase din cele două țesuturi.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cercetătorii au găsit celulele din creier care ne spun când să ne oprim din mâncat

Care sunt țările europene în care se fac cele mai multe transplanturi de celule stem?

Țara în care se fac cele mai multe terapii cu celule stem din lume

Modul extraordinar prin care celulele se adaptează la lipsa hranei