Trăim într-o epocă de aur a explorării spațiale. Oamenii de știință adună cantități uriașe de informații și dovezi științifice într-un ritm fără precedent. Și totuși, o întrebare fundamentală rămâne fără răspuns: suntem singuri în Univers? Sau mai există și alte specii extraterestre tehnologice?
Noile tehnologii astronomice, inclusiv instrumentele spațiale precum Telescopul James Webb, au permis descoperirea a mii de exoplanete potențial locuibile, care ar putea susține viața într-un mod similar cu cel de pe Pământ.
Detectoarele de unde gravitaționale au deschis o nouă fereastră spre explorarea spațiului, captând distorsiuni ale spațiu-timpului cauzate de găuri negre și supernove aflate la milioane de ani-lumină distanță.
Dezvoltarea industriei spațiale comerciale a accelerat aceste progrese, conducând la nave spațiale tot mai sofisticate și la rachete reutilizabile, semnalând începutul unei noi ere în explorarea spațiului.
Misiunea OSIRIS-REx a NASA a demonstrat aceste capacități, reușind să colecteze mostre de rocă și praf de pe asteroidul Bennu, aflat la 332 de milioane de kilometri distanță de Pământ.
Mai multe națiuni au reușit să trimită roboți pe Lună și Marte, având în plan trimiterea oamenilor pe aceste corpuri cerești în viitor.
În spatele tuturor acestor eforturi ambițioase se află aceeași întrebare fundamentală: există viață, sau a existat vreodată, în altă parte a Universului? Există există și alte specii extraterestre tehnologice?
Definirea vieții este surprinzător de dificilă. Deși recunoaștem intuitiv organismele vii, o definiție precisă rămâne evazivă. Dicționarele oferă descrieri precum capacitatea de a crește, de a se reproduce și de a răspunde la stimuli, dar aceste caracteristici pot fi ambigue.
O definiție mai amplă consideră viața drept un sistem chimic autonom, capabil să proceseze informații și să mențină o stare de entropie scăzută, păstrându-și ordinea moleculară.
Organismele vii au nevoie constantă de energie pentru a-și menține structura organizată și funcțiile esențiale. În absența acestei energii, viața s-ar degrada rapid într-o stare de haos, explică Phys.org.
Viața pe Pământ se bazează pe interacțiunea dintre ADN, ARN și proteine. ADN-ul conține instrucțiunile genetice necesare pentru dezvoltarea și supraviețuirea unui organism, iar proteinele execută o gamă vastă de funcții celulare.
Această biochimie este centrată pe carbon, dar în alte colțuri ale Universului ar putea exista forme de viață bazate pe alte elemente. Siliciul, datorită asemănărilor sale chimice cu carbonul, a fost propus ca alternativă.
Dacă viața pe bază de siliciu există, organismele respective ar putea avea caracteristici unice. De exemplu, ar putea folosi structuri pe bază de siliciu pentru susținere, asemănătoare cu oasele sau cochiliile organismelor terestre.
Deși nu au fost descoperite forme de viață bazate exclusiv pe siliciu, acest element are un rol important în organismele de pe Pământ. De exemplu, diatomeele, un tip de alge marine, au pereți celulari transparenți din dioxid de siliciu.
Există două teorii principale privind apariția vieții pe Pământ: fie viața s-a format spontan prin procese geochimice, condițiile din oceanele timpurii sau din izvoarele hidrotermale favorizând sinteza moleculelor organice necesare vieții; fie viața a fost adusă din spațiu – molecule organice, inclusiv aminoacizi, au fost descoperite pe meteoriți, sugerând că viața ar fi putut fi „plantată” pe Pământ prin impactul acestora.
Un indiciu în favoarea celei de-a doua teorii este chiralitatea moleculelor biologice. Pe Pământ, aminoacizii și zaharurile prezintă o ușoară asimetrie, preferând una dintre formele lor în oglindă. Aceeași asimetrie a fost detectată în molecule organice găsite pe meteoriți, sugerând că viața ar putea avea o origine extraterestră.
Dacă acest lucru este adevărat, am putea fi descendenți ai unor forme de viață care au luat naștere în altă parte a Universului.
Ecuația Drake, formulată de astronomul Frank Drake în 1961, estimează numărul de civilizații detectabile din galaxia noastră. Aceasta ia în calcul factori precum rata formării stelelor și numărul de planete locuibile.
O estimare optimistă sugerează că ar putea exista până la 12.500 de civilizații inteligente în Calea Lactee.
Dintr-o perspectivă probabilistică, este extrem de puțin probabil ca omenirea să fie singura civilizație tehnologică din Univers. Cu aproximativ 200 de miliarde de trilioane de stele în Universul observabil, existența altor forme de viață pare aproape inevitabilă.
Se estimează că șansele ca o civilizație să se dezvolte pe o planetă locuibilă sunt de 1 la 60 de miliarde, iar probabilitatea ca omenirea să fie unică este considerată mai mică de 1 la 10 miliarde de trilioane.
Asta înseamnă că alte civilizații ar putea exista chiar în propria noastră galaxie. Rămâne doar să le descoperim.
Astronomii au surprins o imagine fără precedent a unei găuri negre supermasive în acțiune
Test de cultură generală. De ce nu vedem niciodată cealaltă față a Lunii?
Obiecte cosmice ciudate le dau mari bătăi de cap astronomilor! Dar ce ar putea fi?