O gaură neagră supermasivă a fost înclinată de un eveniment misterios

În centrul galaxiei NGC 5084, la aproximativ 80 de milioane de ani-lumină distanță, gaura neagră supermasivă în jurul căreia se învârte întreaga galaxie a fost descoperită răsturnată pe o parte, cu axa de rotație paralelă cu planul galactic.

Este un fel de Uranus al găurilor negre, iar astronomii nu sunt siguri cum ar fi putut ajunge în acest fel – mai ales că dovezile sugerează că nu a fost întotdeauna orientată așa cum este în observațiile noastre actuale.

• NASA „aproape că a aterizat” pe Soare! Sonda Parker s-a apropiat la cea mai mică distanță…
• Revoluție în medicină! Au fost dezvoltate primele microace imprimate 3D din lume

Descoperirea este o piesă remarcabilă, bazată pe observații de arhivă care datează de trei decenii, dezvăluind modul în care datele păstrate pot fi folosite pentru a reconstitui istoria unei galaxii, mai departe în timp decât putem vedea.

Galaxia NGC 5084 este cunoscută de secole. A fost catalogată pentru prima dată de William Herschel în 1785 și a fost bine studiată de atunci. Este ceea ce se numește o galaxie lenticulară – una care se află undeva între o galaxie spirală, precum Calea Lactee, și o galaxie eliptică, un fel de pată neclară fără structură. NGC 5084 are un disc, dar nu are brațe spiralate pe scară largă pe care să le putem distinge.

NGC 5084 este orientată spre noi, ceea ce face ca observarea centrului galactic să fie dificilă, iar centrul în sine este luminos și plin de praf.

Condusă de astronomul Alejandro Borlaff de la Centrul de Cercetare Ames al NASA, o echipă de oameni de știință a descoperit că observațiile de arhivă ar putea fi exploatate pentru a afla mai multe despre centrul galaxiei, scrie ScienceAlert.

Dovezi ale activității anterioare a centrului galactic

Cercetătorii testau niște tehnici noi de analiză a imaginilor pe date de la observatorul de raze X Chandra al NASA când au observat ceva foarte ciudat: Patru pene lungi de plasmă emițătoare de raze X se îndepărtau de centrul galactic în formă de X.

Astfel de pene sunt dovezi ale activității anterioare a centrului galactic. Atunci când o gaură neagră absoarbe materie din spațiul din jurul său, nu toată materia dispare pentru totdeauna dincolo de orizontul evenimentelor. Oamenii de știință cred că o parte este deviată de-a lungul liniilor câmpului magnetic din afara găurii negre către polii găurii negre, de unde este lansată în spațiu sub formă de jeturi de plasmă.

Două dintre penele descoperite de cercetători se extindeau deasupra și sub planul galactic, așa cum ar fi de așteptat dacă planul ecuatorial al găurii negre ar fi aliniat cu acesta. Dar celelalte două pene erau încorporate în discul galactic – ceea ce sugerează că gaura neagră supermasivă a început într-o poziție normală, apoi s-a înclinat cumva în lateral.

Echipa nedumerită s-a întors la arhive pentru mai multe observații Chandra, precum și observații optice de arhivă de la telescopul spațial Hubble, radiotelescopul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array și radiotelescopul Expanded Very Large Array. De asemenea, au comandat noi observații de la Observatorul Apache Point.

Un eveniment interesant din trecutul galaxiei

Noile observații au confirmat prezența jeturilor – și au dezvăluit sursa lor. În centrul galaxiei, cercetătorii au găsit o bandă de praf, caracteristică discului de material care se învârte în jurul regiunii ecuatoriale a unei găuri negre supermasive, privită din lateral.

Dar și aceasta era în neregulă: în loc să fie aliniată cu planul galactic, era perpendiculară – dezvăluind faptul că gaura neagră este, într-adevăr, așezată pe o parte în momentul observației.

Acest lucru sugerează un eveniment interesant din trecutul galaxiei care ar fi putut produce un aflux de materie în centrul galactic, cum ar fi o fuziune cu o altă galaxie, cu propria gaură neagră supermasivă, care ar fi dus la o coliziune și fuziune între cele două găuri negre supermasive.

Nu știm, încă, dacă acesta este cazul. Dar cunoaștem pentru prima dată masa găurii negre: cercetătorii au stabilit că aceasta are o masă de 45,7 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Va fi nevoie de mai multă muncă pentru a stabili cu exactitate evenimentul care a răsturnat-o.

Cercetarea a fost publicată în The Astrophysical Journal.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O gaură neagră masivă din Universul timpuriu, surprinsă în timp ce trage „un pui de somn”

O explozie rară de raze gamma, declanșată de gaura neagră supermasivă din centrul Messier 87

Premieră în astronomie! O stea binară, detectată pentru prima dată în apropiere de gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee

Un obiect neidentificat s-a izbit de o gaură neagră, iar NASA a reușit să surprindă momentul