Întrebarea dacă guvernele și autoritățile locale ar trebui să adauge fluor în apa de la robinet a fost întotdeauna un subiect controversat. În 1945, Grand Rapids, Michigan a devenit primul oraș din lume care a luat această măsură, într-un efort de a promova sănătatea dentară.
„Pe baza datelor epidemiologice, s-a descoperit că în unele zone există o rată mai mică de carii în dinții copiilor decât în altele”, a declarat pentru Live Science Lucy O’Malley, cercetător în domeniul sănătății aplicate la Universitatea din Manchester, Marea Britanie.
„Ei au descoperit că acest lucru se datorează faptului că unele zone aveau rezerve de apă care aveau niveluri naturale de fluor la aproximativ 1 ppm, ceea ce era benefic pentru protecția împotriva cariilor”.
În deceniile care au urmat, autoritățile sanitare din Statele Unite, Regatul Unit și alte țări au introdus niveluri similare de fluor în apa de la robinet. Dar care este știința din spatele modului în care fluorura previne, de fapt, cariile?
Este util să înțelegem mai întâi anatomia dinților, care sunt compuși dintr-un țesut corporal extrem de specializat, a declarat Dr. Alexander Morris, profesor de sănătate publică dentară la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie, pentru Live Science.
Dinții au patru componente: smalțul (învelișul exterior dur și strălucitor), dentina (grosimea dintelui), pulpa (țesutul moale interior) și cimentul (un înveliș subțire al rădăcinii care îl fixează de maxilar), a explicat el. Smalțul acționează ca prima linie de apărare împotriva cariilor dentare.
Compus dintr-un mineral numit hidroxiapatită – un solid dur care conține molecule încărcate de calciu, fosfat și hidroxid – smalțul este cea mai dură substanță din corpul uman. Particulele voluminoase de fosfat sunt strânse unele lângă altele, iar ionii mai mici de calciu și hidroxid se află în spațiile mici dintre ele. Atracția puternică dintre particulele pozitive și negative menține această structură împreună, creând un mineral continuu și extrem de rezistent. Acest scut protejează dentina mai moale și mai vulnerabilă și pulpa de sub el de deteriorare și uzură.
Cu toate acestea, consumul frecvent de zaharuri rafinate – cum ar fi cele din gustările și băuturile zaharoase – poate degrada această suprafață protectoare, scrie LiveScience.
„Atunci când mâncați zaharuri, acestea sunt descompuse de bacteriile din gură”, a spus O’Malley. „Pe măsură ce bacteriile se hrănesc cu zaharuri, ele excretă acid, iar acest acid contribuie la demineralizarea smalțului.”
La nivel chimic, acidul îndepărtează ionii negativi de fosfat și hidroxid din smalț, slăbind structura generală. Pe măsură ce găurile din această suprafață a smalțului se uzează până la dentină, bacteriile pot invada acel țesut dentar interior și pot accelera apariția cariilor.
„Încorporarea fluorurii în smalțul dintelui îl face mai rezistent la acizii produși de bacterii, ajutând la prevenirea cariilor dentare în primul rând”, a spus Morris. „Prezența fluorurii poate ajuta, de asemenea, la repararea cariilor timpurii prin crearea unui smalț mai rezistent în timpul procesului de reparare”.
Cunoscut ca remineralizare, micii ioni de fluorură înlocuiesc o parte din hidroxidul din structura smalțului. Fluorul este mult mai mic decât hidroxidul, astfel încât aceste particule se potrivesc mai bine în spațiile dintre ionii de fosfat. Se creează astfel o structură cristalină mai puternică și mai compactă, denumită fluorapatită.
Acest lucru oferă astfel o protecție mai mare împotriva deteriorării și uzurii acide. Beneficiul fluorurii pentru sănătatea dentară este bine stabilit – de fapt, ionul a fost inclus ca aditiv în pasta de dinți încă din anii 1970.
Ce s-a întâmplat cu dinții oamenilor atunci când fluorul a fost scos din apă?
Periuțele de dinți și dușurile sunt adevărate „incubatoare” de virusuri
Leii din Kenya secolului al XIX-lea se hrăneau cu oameni, indică ADN-ul prelevat din dinții lor
Motivele cel puțin ciudate pentru care taiwanezii antici își scoteau dinții sănătoși