Oamenii de știință reevaluează convingerea de lungă durată conform căreia lichidul antic de pe Marte responsabil pentru modelarea suprafeței a fost cu siguranță apă.
Timp de decenii, dovezi precum canalele de scurgere masive, văile antice ale râurilor, deltele și bazinele lacurilor au sugerat că Marte a avut un trecut acvatic, deoarece aceste formațiuni seamănă cu cele modelate de apă pe Pământ. Aceste caracteristici extinse păreau să indice clar prezența apei lichide, dar teoria aceasta începe să fie pusă sub semnul întrebării.
O altă posibilitate pentru lichidul antic de pe Marte este dioxidul de carbon lichid. Sub atmosfera densă a lui Marte timpuriu, dioxidul de carbon ar fi putut să se lichefieze și să curgă pe suprafața Planetei Roșii, sculptând-o în moduri similare apei. Într-un nou studiu, o echipă de cercetători argumentează că înțelegerea noastră vastă despre sistemele bazate pe apă de pe Pământ, combinată cu cunoștințele limitate despre sistemele bazate pe dioxid de carbon lichid, ne-ar fi putut conduce să respingem prematur un scenariu care ar fi putut modela fundamental planeta Marte așa cum o cunoaștem astăzi.
„Este dificil de spus cât de probabil este ca această speculație despre Marte timpuriu să fie adevărată. Ceea ce putem spune, și spunem, este că probabilitatea este suficient de mare pentru a nu fi ignorată”, a declarat Michael Hecht, cercetător principal al instrumentului MOXIE de la bordul roverului Perseverance al NASA, într-un interviu pentru MIT News.
Cercetătorii fac referire la experimente anterioare din cercetările privind sechestrarea carbonului, care au investigat modul în care dioxidul de carbon interacționează cu mineralele în prezența unei soluții saline și a dioxidului de carbon lichid sau supercritic, o fază a dioxidului de carbon care apare la temperaturi și presiuni specifice, în care acesta prezintă proprietăți atât de gaz, cât și de lichid.
Aceste studii au demonstrat procese larg răspândite de carbonatare, în care dioxidul de carbon este încorporat în minerale sub formă de carbonați, în condiții relevante pentru Marte timpuriu.
„Sechestrarea geologică pe Pământ a dezvăluit un grad surprinzător de reactivitate chimică între fluidul (dioxid de carbon) și minerale dacă fluidul este saturat cu apă, așa cum ar fi probabil pe Marte. Produsele de alterare rezultate, carbonați, filosilicați și posibil sulfați, sunt în concordanță cu mineralele găsite pe Marte astăzi”, scriu cercetătorii în noul studiu.
Mineralele și caracteristicile de suprafață actuale ar fi putut fi formate prin topirea dioxidului de carbon lichid sub ghețarii de dioxid de carbon sau chiar prin rezervoare subterane. Totuși, cercetătorii subliniază importanța abandonării ideii unui mediu unic, cald și umed, în favoarea unui spectru de procese scurte, instabile și subterane, notează Space.com.
Acest lucru ar putea însemna că o combinație de apă lichidă și dioxid de carbon lichid a lucrat pentru a modela peisajul marțian. Nu este neapărat o alegere între cele două, și acesta este mesajul central pe care oamenii de știință doresc să îl transmită. Înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat pe Marte necesită gândire dincolo de limitele impuse de analogiile cu Pământul și explorarea unor posibilități care ies din tiparele convenționale.
„Înțelegerea modului în care suficientă apă lichidă a reușit să curgă pe Marte timpuriu pentru a explica morfologia și mineralogia pe care le vedem astăzi este probabil cea mai mare întrebare nerezolvată în știința marțiană. Probabil că nu există un singur răspuns corect, iar noi doar sugerăm o altă piesă posibilă a acestui puzzle”, a spus Hecht.
Cercetarea echipei a fost publicată în jurnalul Nature Geoscience.
O nouă planetă din sistemul Kepler-51 a fost descoperită cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb
Dovezile găurilor negre primordiale s-ar putea ascunde chiar și în obiectele obișnuite de pe Pământ
Imagini incredibile cu Mercur, surprinse de sonda BepiColombo
Semnale din spațiul cosmic, studiate cu ajutorul unui radiotelescop distrus în 2020