De ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice?

Azbestul, un cunoscut agent cancerigen, a fost utilizat la scară largă în secolul XX, de la materiale de construcție la plăcuțe de frână și chiar zăpadă falsă pe platourile de filmare, inclusiv pentru filmele Vrăjitorul din Oz și White Christmas. În anii 1960, a fost stabilită o legătură între expunerea la azbest și mezoteliom, un tip de cancer incurabil care afectează în principal plămânii, dar și abdomenul și inima. Drept urmare, azbestul a fost interzis ca produs în Regatul Unit, dar abia în 1999. Și atunci de ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice?

Expunerea la azbest este responsabilă pentru 80% dintre cazurile de mezoteliom. Dezvoltarea acestei boli asociate azbestului este un proces complicat și de lungă durată, care poate dura între 30 și 50 de ani.

În secolul XXI, unele femei au început să dea în judecată companii de cosmetice pentru mezoteliom asociat azbestului, susținând că expunerea provine din produsele lor. Din punct de vedere geologic, azbestul este un grup întreg de minerale, însă șase tipuri de minerale fibroase sunt cunoscute ca fiind cauzatoare de mezoteliom: crisotil (alb), amosit (maro), crocidolit (albastru), antofilit, tremolit fibros și actinolit fibros.

De ce este azbestul dăunător organismului?

La microscop, aceste minerale apar sub forma unor mănunchiuri de fibre, cunoscute drept „azbestiform”. Aceste fibre se aseamănă cu o funie care, asemenea funiei reale, se poate destrăma în fibre mai mici.

Când aceste fibre microscopice se eliberează, cum ar fi în timpul lucrărilor de demolare, ele se pot transforma în particule de praf care sunt ușor inhalate.

Ajunse în plămâni, fibrele pot pătrunde în mezoteliu, membrana care căptușește plămânii, abdomenul și inima. Fibrele de azbest pot rămâne în mezoteliu timp de decenii, provocând micro-sfâșieri. Sistemul imunitar recunoaște fibrele ca fiind corpuri străine și trimite celule imunitare pentru a le descompune. Totuși, fibrele de azbest sunt rezistente la atacul imunitar, iar chimicalele eliberate de celulele imunitare atacă mezoteliul, ceea ce duce la dezvoltarea mezoteliomului, explică Science Alert.

Iată de ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice

Deci de ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice? Deși nu există dovezi că azbestul a fost utilizat intenționat în cosmetice, există riscul contaminării minore cu azbest a mineralului talc.

Talcul, un ingredient comun în cosmetice precum fardurile, pudrele și blush-ul, este folosit pentru proprietățile sale absorbante și anti-aglomerante, care facilitează aplicarea produselor. Totuși, din cauza similarităților geologice dintre talc și azbest, depozitele de talc pot conține urme de azbest, de la particule microscopice la zone mari.

O investigație realizată de BBC în 2024 a testat opt mostre de cosmetice comerciale ce conțineau talc, utilizând microscopie electronică cu transmisie (o tehnică avansată de analiză). Rezultatele au arătat prezența urmelor de azbest în două dintre mostre.

Din cauza similitudinilor chimice și geologice dintre talc și azbest, contaminarea cu fibre de azbest în produse comerciale de talc a fost detectată încă din anii 1970. Industria talcului a adoptat metode de testare, precum difracția razelor X, care au o capacitate limitată de detectare a azbestului.

Asta înseamnă că o posibilă contaminare cu azbest a produselor cosmetice din talc ar fi putut rămâne nedetectată. Având în vedere riscurile asociate, utilizarea produselor cosmetice pe bază de talc poate reprezenta un pericol, mai ales dacă particulele de azbest sunt inhalate. Aplicarea pudrelor cosmetice pe față crește riscul inhalării particulelor aeropurtate, ceea ce poate duce la mezoteliom asociat azbestului.

Dacă utilizarea cosmeticelor pe bază de talc devine o problemă de sănătate publică, similară fumatului, consumatorii trebuie să fie informați despre riscurile potențiale.

Vă recomandăm să citiți și:

Alimentul care protejează creierul și scade colesterolul

Bărbații sunt mai dispuși decât femeile să accepte să fie îngrijiți de roboți la bătrânețe

Exercițiile fizice, în special cele de forță, antrenează și neuronii, nu doar mușchii

Copiii cu IQ ridicat sunt diagnosticați cu ADHD mai târziu în viață