Când vine vorba de a-și estima limitele de mobilitate, oamenii se dovedesc a fi extrem de pesimiști. Oamenii își pot îndoi încheietura mâinii mai mult decât cred.
Oamenii își subestimează limitele de mobilitate. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii de la Universitatea Ruhr din Bochum (Germania) și de la Universitatea Catolică din Louvain (Belgia). Ei i-au cerut unui grup de 84 de persoane să estimeze cât de mult își pot mișca mâna în diferite direcții. Participanții au subestimat constant mobilitatea încheieturii.
„Creierul nu pare să aibă o imagine exactă a limitelor mișcării corpului”, afirmă neurocercetătorul dr. Artur Pilacinski, de la Bochum.
Echipa de cercetare, din care fac parte și Antoine Vandenberghe, Gabriella Andrietta și profesorul Gilles Vannuscorps, și-a publicat rezultatele în jurnalul Communications Psychology.
„Studiile anterioare arătaseră deja că oamenii au o schemă corporală distorsionată. De exemplu, ei subestimează constant greutatea sau dimensiunea mâinilor lor. Noi am fost interesați să vedem dacă există o distorsiune similară pentru mișcările corpului”, explică Pilacinski.
Cercetătorii au analizat mișcările încheieturii în patru direcții diferite. Unii participanți au fost rugați să vizualizeze mintal diverse mișcări ale mâinii și să indice pe un raportor unghiul până la care credeau că pot ajunge. Alți participanți au văzut diferite poziții pe raportor și au trebuit să decidă dacă pot atinge aceste poziții prin îndoirea încheieturii.
În final, mobilitatea reală a încheieturii a fost măsurată în patru direcții: participanții trebuiau să-și îndoaie mâna spre interior și exterior, către antebraț și să-și încline încheietura spre degetul mare sau degetul mic. La trei dintre aceste patru mișcări, a existat o diferență semnificativă între mobilitatea presupusă și cea reală, participanții subestimând mobilitatea cu o medie de cel puțin zece grade. Singura excepție a fost mișcarea spre degetul mare, unde diferența era prea mică pentru a putea fi măsurată exact prin metoda utilizată.
Studiul arată că oamenii nu sunt conștienți de adevăratele limite ale mobilității lor. „Putem doar specula asupra motivelor. Explicația cea mai probabilă este că această distorsiune ne protejează de accidentări, împiedicându-ne să forțăm prea mult. În felul acesta, poate că trebuie să facem mici corecții în timpul mișcărilor, dar astfel ne protejăm mușchii, tendoanele și ligamentele”, spune Pilacinski, citat de Medical Xpress.
Cercetătorii consideră că această descoperire ar putea aduce beneficii pentru sportivi sau pentru cei aflați în recuperare, unde oamenii sunt încurajați să ajungă la limitele mobilității lor. Cunoașterea că limita percepută nu este cea reală ar putea ajuta la o mai bună imaginare a limitelor de mișcare și, în cele din urmă, la îmbunătățirea mobilității.
Uleiul de măsline extravirgin poate întârzia declinul cognitiv în sindromul Down
Carnea cultivată în laborator, tot mai aproape de consumatori