Unul din patru adulți crede că are ADHD nediagnosticat, potrivit unui sondaj
Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate, cunoscută și sub numele de ADHD, este de obicei considerată o afecțiune a copilăriei. Cu toate acestea, tot mai mulți adulți își dau seama că dificultățile lor legate de atenție, concentrare și neliniște ar putea fi, de fapt, un ADHD nediagnosticat, în mare parte din cauza videoclipurilor virale de pe rețelele sociale, care adună milioane de vizualizări.
Un nou sondaj național realizat pe un eșantion de 1.000 de adulți americani, comandat de Ohio State University Wexner Medical Center și College of Medicine, arată că 25% dintre adulți suspectează acum că ar putea avea ADHD nediagnosticat. Însă ceea ce îi îngrijorează pe experții în sănătate mintală este că doar 13% dintre respondenți au discutat aceste suspiciuni cu medicul lor.
Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la consecințele autodiagnosticării, care pot duce la tratamente necorespunzătoare.
Un sfert dintre adulți cred că au ADHD nediagnosticat. Dar chiar au cu adevărat?
„Anxietatea, depresia și ADHD, toate aceste afecțiuni pot arăta foarte asemănător, dar un tratament greșit poate înrăutăți situația, în loc să ajute persoana să se simtă mai bine și să își îmbunătățească funcționarea”, a spus psihologul Justin Barterian, profesor asistent clinic în cadrul Departamentului de Psihiatrie și Sănătate Mintală de la Ohio State.
Se estimează că 4,4% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 44 de ani au ADHD, iar unele nu sunt diagnosticate până la vârsta adultă, a adăugat Barterian.
„Cu siguranță există o mai mare conștientizare a modului în care ADHD poate continua să afecteze oamenii și la vârsta adultă, iar multe persoane își dau seama, odată ce copiii lor au fost diagnosticați, că și ei prezintă aceste simptome, având în vedere că este o tulburare genetică”, a explicat Barterian, citat de Eurek Alert.
Tinerii, mult mai predispuși să creadă că au ADHD nediagnosticat
Sondajul a constatat că tinerii adulți sunt mai predispuși să creadă că au ADHD nediagnosticat decât generațiile mai în vârstă și, de asemenea, sunt mai dispuși să acționeze în această privință.
Barterian a subliniat că oamenii ar trebui să discute cu un specialist medical, de obicei medicul lor de familie, pentru a primi o trimitere către un expert în sănătate mintală, pentru a fi evaluați corect, diagnosticați precis și tratați eficient.
„Dacă urmăriți videoclipuri pe rețelele sociale și acestea vă fac să credeți că puteți îndeplini criteriile pentru această tulburare, vă încurajez să solicitați o evaluare de la un psiholog, psihiatru sau medic pentru a verifica acest lucru”, a spus Barterian.
Adulții care suferă de ADHD se confruntă cu probleme legate de atenție, hiperactivitate și impulsivitate, care sunt suficient de severe pentru a crea provocări constante la școală, la locul de muncă și acasă. Aceste simptome sunt persistente și perturbatoare, iar de multe ori pot fi urmărite încă din copilărie.
ADHD la adulți apare în două scenarii: adulții diagnosticați în copilărie, dar la care simptomele persistă la maturitate; și adulți diagnosticați pentru prima dată, deși au prezentat simptome încă din tinerețe, care au fost ignorate sau diagnosticate greșit.
Hiperactivitatea este, de obicei, mai puțin prezentă la adulți decât la copii. Mulți adulți cu ADHD se confruntă cu dificultăți de memorie și concentrare. Simptomele ADHD se pot agrava în condiții de stres, conflicte sau creșterea cerințelor din viața de zi cu zi.
O afecțiune dificil de diagnosticat
Cele trei tipuri de ADHD sunt: ADHD de tip neatent, care se prezintă cu dificultăți de concentrare și ușurință în a fi distras, cunoscut și drept tulburare de deficit de atenție (ADD); ADHD de tip hiperactiv și impulsiv, caracterizat prin hiperactivitate și impulsivitate; și ADHD combinat, acest tip provocând atât lipsă de concentrare, cât și hiperactivitate și impulsivitate.
ADHD poate fi dificil de diagnosticat la adulți, deoarece unele simptome sunt similare cu cele ale altor afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea.
„Simptomele ADHD pot varia de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea dificultăți mai mari în a se concentra la cursuri sau în organizare, în timp ce altele pot avea probleme sociale, cum ar fi impulsivitatea și dificultatea de a urmări conversațiile”, a spus Barterian.
Studiul a fost realizat de SSRS pe platforma sa Opinion Panel Omnibus. Aceasta este o anchetă probabilistică națională, desfășurată de două ori pe lună. Colectarea datelor a avut loc între 16 și 18 august 2024, pe un eșantion de 1.006 respondenți.
Vă recomandăm să citiți și:
Cum ne putem schimba personalitatea? Iată ce spune știința!
Test de cultură generală. Care este diferența dintre zahărul din fructe și zahărul din dulciuri?