Telescopul Webb a descoperit dioxid de carbon și apă oxigenată pe unul dintre sateliții lui Pluto
Chimia satelitului Charon al lui Pluto este dezvăluită în noi detalii datorită unor studii suplimentare realizate cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST).
Misiunea New Horizons a NASA, care a survolat sistemul lui Pluto în 2015, descoperise deja detalii interesante despre chimia lunii Charon a lui Pluto, inclusiv prezența gheții de apă, a unor substanțe pe bază de amoniac și a compușilor organici, precum și o pată întunecată misterioasă pe polul său nordic, numită Mordor Macula.
Misiunea New Horizons a detectat, de asemenea, ejecții strălucitoare în jurul craterelor, indicând că materialul provenea de sub suprafață, dar compoziția acestor materiale rămăsese neclară. Până acum.
Chimia lunii Charon a lui Pluto, detaliată de Telescopul Webb
Observațiile în infraroșu realizate de JWST au confirmat prezența gheții de apă pe suprafața lui Charon și au dezvăluit noi compuși, inclusiv un strat subțire de dioxid de carbon (CO2). Se crede că acest CO2 a existat sub suprafață timp de miliarde de ani și a fost adus la suprafață de impacturi ale asteroizilor.
Ejecțiile strălucitoare din jurul craterelor ar putea fi formate din acest dioxid de carbon antic, scrie IFL Science.
O lume cu procese chimice în desfășurare
Mai surprinzător este faptul că JWST a detectat prezența peroxidului de hidrogen (H2O2) pe suprafața lui Charon. Peroxidul de hidrogen este o moleculă asemănătoare apei, dar cu un atom suplimentar de oxigen, fiind utilizat pe Pământ pentru decolorarea părului sau pentru dezinfectare. Prezența sa sugerează că gheața de apă de pe Charon suferă transformări, posibil din cauza mai multor factori: lumina solară slabă de la acea distanță, vântul solar (un flux de particule încărcate provenind de la Soare) și chiar razele cosmice galactice care lovesc suprafața lunii.
Aceste descoperiri sugerează că Charon nu este doar o relicvă înghețată și statică, ci o lume dinamică, cu procese chimice de suprafață în desfășurare, influențate atât de Pluto, cât și de fenomene cosmice îndepărtate. Această descoperire ridică, de asemenea, posibilitatea ca alte corpuri cerești din Centura Kuiper, regiunea din Sistemul Solar unde se află Pluto și Charon, să fie afectate într-un mod similar.
Studiul, care aduce noi perspective asupra complexității lui Charon, a fost publicat în Nature Communications.
Vă recomandăm să citiți și:
WASP-76b, planeta infernală cu „vânturi de fier” și temperaturi de 2.000 de grade Celsius
Misteriosul avion spațial al Chinei a revenit pe Pământ după 268 de zile pe orbită
Un studiu sugerează că galaxia noastră și-a început deja coliziunea cu Andromeda