NASA nu renunță și vrea să introducă un fus orar pe Lună

Ora selenară coordonată (LTC) propusă ar urma să fie utilizată pentru programarea misiunilor și explorărilor pe Lună, simplificând eforturile viitoare de a stabili un fel de bază permanentă pe suprafața selenară.

Deși ideea a mai fost discutată, NASA spune că acum va colabora cu guvernul SUA, cu partenerii comerciali și cu organizațiile internaționale de standardizare pentru a se asigura că vom ști întotdeauna cât este ceasul pe Lună.

• Microplasticele ar putea ajunge în creierul oamenilor și prin respirație
• Ce efecte a descoperit un studiu în cazul tinerilor hărțuiți în liceu?

„Pe măsură ce industria spațială comercială crește și mai multe națiuni sunt active pe Lună, există o nevoie mai mare de standardizare a orei”, spune inginerul aerospațial Ben Ashman, care lucrează în cadrul echipei Space Communications and Navigation (SCaN) de la NASA.

„O definiție comună a timpului este o parte importantă a operațiunilor sigure, reziliente și durabile.”

Ora selenară ar urma să fie utilizată pentru programarea misiunilor

Cercetătorii de la NASA doresc să utilizeze ceasuri atomice pentru a spune ora pe Lună, în același mod în care sunt utilizate pe Pământ. Aceste ceasuri se bazează pe frecvența energetică necesară pentru ca electronii să își schimbe starea în anumite tipuri de atomi, permițându-ne să urmărim timpul cu o precizie incredibilă.

Există însă o problemă: Diferențele gravitaționale dintre Pământ și Lună echivalează cu diferențe în lungimea fiecărei secunde, ceea ce înseamnă că ceasurile de pe suprafața selenară vor câștiga aproximativ 56 de microsecunde pe zi față de cele terestre, scrie ScienceAlert.

„Pentru ceva care călătorește cu viteza luminii, 56 de microsecunde reprezintă suficient timp pentru a parcurge distanța de aproximativ 168 de terenuri de fotbal”, spune Cheryl Gramling, inginer principal de sisteme de navigație la NASA.

O problemă dificilă

„Dacă cineva orbitează în jurul Lunii, un observator de pe Pământ care nu compensează efectele relativității pe parcursul unei zile ar crede că astronautul care orbitează se află la aproximativ 168 de terenuri de fotbal distanță de locul unde se află în realitate astronautul.”

Oamenii de știință lucrează din greu la elaborarea modelelor matematice necesare pentru a rezolva această problemă dificilă și pentru a se asigura că ceasurile astronauților și ale operatorilor de control de la sol sunt mai bine sincronizate.

Odată depășite aceste provocări, oamenii de știință de la NASA sunt încrezători că sistemul se va dezvolta suficient de bine pentru a fi util în întregul Sistem Solar, nu doar pe Lună.

Vă recomandăm să mai citiți și:

De ce vrea NASA să tragă cu gloanțe spre Lună și Marte?

Un obiect în formă de alună a fost înregistrat de radar în timp ce trecea pe lângă Pământ

Pământul are o nouă „mini-Lună”! Până când va orbita în jurul planetei noastre?

Activitatea vulcanică de pe Lună, mai recentă decât se credea