Dispariția misterioasă a stelelor poate părea un scenariu de filme SF, dar este o realitate; în ultimii 70 de ani, aproximativ 100 de stele au dispărut din peisaj, toate fără o explicație concretă.
Dispariția lor a fost adusă în atenție în 2019 cu proiectul VASCO (Vanishing and Appearing Sources during a Century of Observations), care a comparat imaginile realizate de Observatorul Naval al SUA începând din 1949 cu imaginile din sondajul Pan-STARRS realizat între 2010 și 2014.
Software-ul utilizat de echipa de proiect a ajuns la aproximativ 150 000 de potențiale surse de lumină care au dispărut între timp, reduse la 23 667 după compararea listei cu alte seturi de date.
„În acest moment, ar fi fost util să se utilizeze un software de diferențiere a imaginilor pentru a compara imaginile și pentru a identifica orice diferențe evidente în perechi de imagini foarte asemănătoare”, a scris echipa în studiul care descrie constatările sale, scrie IFLScience.
„Dar, deoarece comparăm imagini realizate cu telescoape, instrumente și metode foarte diferite, nu obținem prea multe avantaje prin efectuarea acestui pas”.
În schimb, au analizat manual imaginile rămase pentru a le exclude pe cele rezultate în urma unor defecțiuni ale aparatului foto sau a altor erori și au ajuns la aproximativ 100 de candidați promițători pentru surse reale de lumină care au dispărut din raza noastră vizuală.
Stelele se pot diminua ca Betelgeuse sau pot exploda ca o supernovă, lăsând o strălucire de câteva ore sau zile, dar, în general, nu dispar pur și simplu din peisaj – atunci de ce nu le mai putem vedea?
Ar putea fi vorba de lentile gravitaționale, în care spațiu-timpul este deformat de obiecte extrem de grele, care uneori măresc obiectele aflate la mare distanță, sau de alte explozii scurte de lumină, cum ar fi exploziile de raze gamma, care sunt surprinse în studii mai vechi. Obiectele care se deplasează mai aproape, cum ar fi asteroizii, ar putea explica, de asemenea, aceste dispariții.
O altă explicație posibilă este că acestea nu au reușit să devină supernove, prăbușindu-se în schimb într-o gaură neagră. Deși se crede că acest lucru este incredibil de rar, un studiu recent a oferit un sprijin provizoriu acestei teorii.
Autorii studiului au analizat un sistem stelar binar de la marginea Căii Lactee, cunoscut sub numele de VFTS 243, format dintr-o stea O de secvență principală și o gaură neagră care orbitează una în jurul celeilalte la fiecare 10,4 zile, căutând semne – și anume ejecții de masă barionică și „lovituri natale” – ale apariției găurii negre în urma unei explozii de supernovă.
În acest fel, ei au găsit dovezi că gaura neagră s-ar fi putut forma prin colaps total și că acest lucru ar putea explica dispariția bruscă a unor stele.
„Dacă cineva ar sta și ar privi o stea vizibilă care trece printr-un colaps total, ar putea fi, la momentul potrivit, ca și cum ar privi o stea care se stinge brusc și dispare din ceruri. Colapsul este atât de complet încât nu are loc nicio explozie, nimic nu scapă și nu s-ar vedea nicio supernovă strălucitoare pe cerul nopții”, a declarat Alejandro Vigna-Gómez, coautor al studiului.
Astronomii au descoperit un roi plin cu stele gigante
Comportamentul neașteptat al stelelor pulsatoare ne-ar putea ajuta să măsurăm Universul
Cea mai rară gaură neagră din Calea Lactee, ascunsă după 7 stele care „nu ar trebui să fie acolo”