O explozie nucleară ar putea proteja Pământul de impactul catastrofal cu un asteroid

Detonarea precisă a unei bombe nucleare deasupra unei bucăți de rocă spațială ar putea fi cea mai bună speranță a noastră de a evita un impact cataclismic.

Un experiment de laborator realizat de o echipă internațională de cercetători a confirmat că razele X emise de o explozie atomică de dimensiuni adecvate ar putea devia asteroizii cu o lățime de 3 până la 5 kilometri de la cursul lor.

Deși nu există nicio dovadă a unei nevoi urgente de a dispune de un astfel de dispozitiv, consecințele surprinderii de către un asteroid periculos din apropierea Pământului nu sunt triviale, ceea ce face vital să elaborăm un plan de acțiune care să ne salveze.

NASA a demonstrat recent că, dacă o sondă grea lovește cu suficientă forță o grămadă relativ mică de rocă, aceasta ar trebui să evite impactul cu Pământul.

Cu un diametru de puțin sub 800 de metri și format din pietriș și bolovani liberi, cel mai mic membru al sistemului binar Dimorphos și Didymos s-a deplasat suficient de mult pe orbită pentru a-i face pe astrofizicieni să creadă că o coliziune dirijată ar putea fi folosită pentru a împinge obiecte de dimensiuni similare pe traiectorii mai puțin periculoase.

Cea mai bună speranță a noastră de a evita un impact cataclismic

Pe cât de promițătoare sunt rezultatele, pe atât de clar este că avem nevoie de mult mai multe date înainte de a arunca bucăți de metal în orice asteroid vechi, în speranța că vom evita un dezastru. O rocă mai mare și mai solidă ar putea fi o cu totul altă poveste.

Din fericire, există mai multe moduri de a lovi un asteroid. Ar putea funcționa, de exemplu, cuplarea cu un motor de fuziune puternic sau utilizarea unui laser concentrat pentru a crea un efect de rachetă prin ablația suprafeței asteroidului.

Dintre abordările mai fezabile, încălzirea unui mic petic din suprafața unui asteroid cu o strălucire intensă de radiații ar putea crea, de asemenea, un efect de rachetă, vaporizând mineralele cu o asemenea ferocitate încât gazele scurse ar putea, în teorie, să împingă masa suficient de mult pentru a-i modifica traiectoria, scrie ScienceAlert.

Principiile care stau la baza evaporării rocilor cu ajutorul radiațiilor electromagnetice pot fi testate și ajustate pentru diferite materiale și structuri minerale chiar aici pe Pământ.

Conduși de Nathan Moore, fizician la Sandia National Laboratories din SUA, cercetătorii au folosit un generator de unde electromagnetice de înaltă frecvență numit Z Pulsed Power Facility pentru a stoarce 1,5 megajouli de raze X dintr-un rezervor de gaz argon.

Nu există nicio dovadă a unei urgențe de a dispune de un astfel de dispozitiv

Această „bulă” de radiații a distrus o bucată subțire de folie metalică care susținea un grăunte de siliciu topit (cunoscut și sub numele de sticlă de cuarț), lăsând proba să plutească în cădere liberă suficient de mult timp pentru a semăna cu un mic asteroid în derivă prin spațiu.

O fracțiune de secundă mai târziu, pulsul de raze X a trecut peste țintă, îndepărtând micrometri din suprafața acesteia și generând unde de șoc care au furnizat date esențiale.

Acestea au putut fi utilizate pentru a prezice efectele unei explozii mult mai mari de raze X în vidul interplanetar. De fapt, transferul de impuls rezultat implică faptul că asteroizi cu diametrul de până la 5 kilometri ar putea fi mutați în mod plauzibil folosind această abordare.

„Modele mai detaliate, cum ar fi modelul radiațiilor-hidrodinamic și cele din alte studii, pot fi testate în raport cu datele experimentale obținute cu această tehnică și utilizate pentru a rafina predicțiile pentru diferite misiuni de interceptare a asteroizilor”, notează echipa în raportul său.

Această cercetare a fost publicată în Nature Physics.

Vă recomandăm să mai citiți și:

S-a aflat de unde a venit asteroidul care a ucis dinozaurii

Un asteroid a intrat în atmosfera Pământului deasupra unei insule din Filipine

Un asteroid a trecut pe lângă Pământ cu o viteză de 64.000 de kilometri/oră

A fost confirmat un nou asteroid troian care împarte orbita cu Marte