Arthur C. Clarke, scriitorul care a prezis Inteligența Artificială. „Cât de nepotrivit este să numim această planetă Pământ, când este clar că este un Ocean”

Arthur C. Clarke (1917 – 2008) a fost un renumit scriitor britanic de științifico-fantastic, celebru în special pentru ideile sale vizionare care au prefigurat în mod remarcabil multe progrese tehnologice și schimbări sociale pe care le vedem și le trăim astăzi. Capacitatea lui Clarke de a prezice tehnologiile viitoare cu o acuratețe remarcabilă i-a adus un loc printre cei mai influenți futuriști ai secolului XX.

Unele dintre cele mai notabile predicții ale lui Clarke au fost conceptul de inteligență artificială (AI) și automatizarea. În romanul său „2001: O odisee spațială”, publicat în 1968, Clarke a prezentat HAL 9000, un computer sensibil care controla nava spațială Discovery One, prezentând competențe cognitive avansate și abilitatea de conversație, demonstrând previziunea lui Clarke în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiei Inteligenței Artificiale. Cum se știe, în prezent, AI a devenit parte integrantă a diferitelor industrii, de la mașinile care se conduc singure, la asistenții virtuali precum Siri și Alexa. Progresele rapide în domeniul învățării automate și al rețelelor neuronale ne-au adus mai aproape de viziunea lui Clarke privind inteligența artificială care poate asista oamenii în sarcini complexe.

• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?
• Sunt alimentele fermentate bune pentru intestine sau doar delicioase?

În romanul său din 1979 „The Fountains of Paradise”, Clarke a imaginat o lume în care telemuncă și munca la distanță erau ceva obișnuit. A descris un scenariu în care indivizii ar putea lucra de oriunde din lume, folosind tehnologii avansate de comunicare, o viziune mai mult decât relevantă în prezent, având în vedere faptul că pandemia COVID-19 a accelerat și normalizat trecerea la modalități de lucru la distanță.

„(…) Aceste lucruri vor face posibilă o lume în care putem fi în contact instantaneu unii cu alții, oriunde ne-am afla, în care ne putem contacta prietenii oriunde pe Pământ, chiar dacă nu le cunoaștem locația fizică reală”. (Arthur Clarke)

Pe lângă toate acestea, Arthur C. Clarke a făcut și alte câteva previziuni care s-au concretizat de-a lungul anilor, inclusiv comunicarea prin satelit. Clarke a propus ideea sateliților geostaționari pentru comunicarea globală într-o lucrare publicată în 1945, conceptul punând bazele sistemelor moderne de comunicații prin satelit care permit conectivitatea la nivel mondial. A mai vorbit despre explorarea spațială, exprimându-și susținerea în potențialul de colonizare umană a altor planete, despre calculatoare personale – în romanul său „Profiles of the future” (1962), menționând despre conceptul de dispozitive de calcul personal care vor revoluționa accesul la informații și comunicarea, o viziune care a prefigurat dezvoltarea computerelor personale și a smartphone-urilor care au devenit omniprezente în societatea modernă.

Arthur C. Clarke s-a născut la 16 decembrie 1917 în orașul Minehead, Somerset, Anglia. În 1936 s-a mutat la Londra, unde s-a alăturat Societății Interplanetare Britanice, acolo unde a început să experimenteze cu materiale astronautice în cadrul BIS, să scrie Buletinul BIS și, de asemenea, să scrie science fiction. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca ofițer RAF (Royal Air Force), Clarke a fost responsabil de primul echipament radar de comunicare, Ground Controlled Approach, în timpul testelor experimentale ale acestuia, după război, revenind la Londra și la BIS (The Bank for International Settlements, instituție financiară internațională care oferă servicii bancare pentru băncile centrale naționale și un forum pentru discutarea politicilor monetare și de reglementare), pe care a prezidat-o în anii ’46-’47 și ’50-’53.

În 1945, a publicat „Extra-terrestrial Relays”, în care vorbește despre principiile comunicațiilor prin satelit cu sateliți aflați pe orbite geostaționare – o speculație materializată 25 de ani mai târziu, pentru care Clarke a primit numeroase distincții, inclusiv Marconi International Fellowship în 1982, o medalie de aur a Institutului Franklin, Vikram Sarabhai Professorship of the Physical Research Laboratory, Ahmedabad, Lindbergh Award și o bursă a King’s College din Londra. Orbita geostaționară se află la 36.000 de kilometri și este denumită de Uniunea Astronomică Internațională „The Clarke Orbit”.

Prima povestire pe care Arthur C. Clarke a vândut-o a fost „Rescue Party”, scrisă în martie 1945 și apărută în Astounding Science în mai 1946, de asemenea, o lucrare distinsă care a obținut prima clasă de onoruri în fizică și matematică la King’s College, Londra, în 1948.

În 1954, Arthur C. Clarke i-a scris doctorului Harry Wexler, pe atunci șef al Diviziei de servicii științifice a Biroului meteorologic al SUA, discutând despre potențialele aplicații ale sateliților pentru prognoza meteo. Această corespondență a marcat începutul unei noi ramuri în meteorologie, Dr. Wexler devenind o forță motrică în spatele utilizării rachetelor și a sateliților pentru cercetări și operațiuni meteorologice. Trecerea lui Clarke de la explorarea spațială la oceanografie în 1954 a însemnat un moment crucial în istoria meteorologiei.

„Acum îmi dau seama că interesul meu pentru astronautică a fost cel care m-a condus spre ocean. Ambele implică explorarea, bineînțeles – dar nu este singurul motiv. Când au început să apară primele echipamente de scufundare în piele, la sfârșitul anilor 1940, mi-am dat seama brusc că aici exista o modalitate ieftină și simplă de a imita unul dintre cele mai magice aspecte ale zborului spațial – imponderabilitatea.”

În cartea Profiles of the Future (1962), Arthur C. Clarke analizează forma probabilă a lumii de mâine, formulând trei legi care au devenit emblematice în domeniul futurismului și al progresului tehnologic. Aceste legi oferă o perspectivă asupra posibilităților și limitelor progresului științific, precum și asupra limitelor neclare dintre tehnologia avansată și fenomenele aparent magice.

Prima lege a lui Clarke: „Atunci când un om de știință distins, dar în vârstă, afirmă că ceva este posibil, mai mult ca sigur are dreptate. Când afirmă că ceva este imposibil, este foarte probabil să se înșele.”

A doua lege a lui Clarke: „Singura modalitate de a descoperi limitele posibilului este să te aventurezi dincolo de ele, spre imposibil.”

A treia lege a lui Clarke: „Orice tehnologie suficient de avansată nu poate fi deosebită de magie.”

În 1964, Arthur C. Clarke a început să colaboreze cu renumitul regizor Stanley Kubrick lucrând la un scenariu science-fiction care, în cele din urmă, s-a materializat în filmul revoluționar „2001: Odiseea spațială”. Filmările pentru „2001: Odiseea spațială” au început pe 29 decembrie 1965, la studiourile Shepperton din Anglia, iar costurile de producție au fost estimate între 10,5 și 12 milioane de dolari. Filmul a fost bine primit la lansare și a avut încasări între 138 și 190 de milioane de dolari la nivel mondial. Pelicula a obținut patru nominalizări la Oscar, inclusiv pentru cel mai bun scenariu (Stanley Kubrick și Arthur C. Clarke) și un Oscar pentru cele mai bune efecte speciale (Stanley Kubrick).

Arthur C. Clarke a transmis împreună cu Walter Cronkite și Wally Schirra misiunile Apollo 11 , 12 și 15 pentru CBS, în 1985 a publicat o continuare a celebrului său roman „2001: O odisee spațială”, intitulată „2010: Odiseea a doua”, a colaborat cu regizorul Peter Hyams la adaptarea cinematografică a „2010”. În ciuda faptului că erau separați geografic, Clarke fiind în Sri Lanka, iar Hyams în Los Angeles, cei doi au lucrat împreună folosind un computer Kaypro și un modem pentru comunicare. A realizat mai multe seriale de televiziune difuzate la nivel mondial, printre care „Arthur C. Clarke’s Mysterious World” (1981), despre mistere și fenomene inexplicabile, „Arthur C. Clarke’s World of Strange Powers” (1984), despre întâmplări supranaturale și fenomene paranormale.

Este autorul a peste 70 de cărți, non-ficțiune și science fiction, în martie 1998 apărând ultimul său roman: 3001: The Final Odyssey (3001: Odiseea finală).

În 1988 a fost diagnosticat cu sindromul post-polio, după ce a contractat poliomielita în 1962, după aceea fiind nevoit să folosească un scaun cu rotile în cea mai mare parte a timpului.

A murit la domiciliul său din Colombo, Sri Lanka, la 19 martie 2008, la vârsta de 90 de ani.

„Uneori sunt întrebat cum aș vrea să fiu ținut minte. Am avut o carieră diversă ca scriitor, explorator subacvatic și promotor spațial. Dintre toate acestea, aș vrea să fiu ținut minte ca scriitor.”

Surse:

https://www.imdb.com/title/tt0062622/awards/?ref_=tt_awd

https://www.imdb.com/name/nm0002009/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

https://www.theguardian.com/books/2008/mar/19/arthurcclarke

https://www.nbcnews.com/id/wbna23697230

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un algoritm de Inteligență Artificială poate detecta tumorile pe care ochiul uman nu le vede

A fost creată Inteligența Artificială care traduce vocea pe video în mai multe limbi

Chiar și Google crede că Inteligența Artificială distruge Internetul

Medalie de argint pentru DeepMind, divizia de Inteligență Artificială de la Google