Pământul ar fi avut un inel în urmă cu jumătate de miliard de ani

Inelul ipotetic nu a existat pentru mult timp, din punct de vedere cosmic – „doar” câteva zeci de milioane de ani. Dar a fost suficient pentru a lăsa o amprentă de durată asupra istoriei geologice a Pământului, conform unei analize conduse de cercetătorul planetar Andy Tomkins de la Universitatea Monash din Australia.

Tomkins și echipa sa au reconstruit o creștere neobișnuită a numărului de impacturi de meteoriți, cunoscută sub numele de „vârf de impact ordovician”, stabilind că un inel care se descompune lent pe orbita Pământului ar putea fi o explicație plauzibilă pentru anomalie.

• De ce obiectele din oglinda mașinii sunt mai aproape decât par?
• Astronomii au aflat, în sfârșit, cum s-au „aprins” luminile în Univers

„Îmi place să mă gândesc la cum ar fi putut arăta Pământul cu un inel în jurul său”, a declarat Tomkins pentru ScienceAlert, „un aspect foarte diferit față de cel de astăzi”.

Este o remarcabilă muncă de detectiv și una care ar putea, cu ajutorul analizelor viitoare, să ajute la explicarea altor aspecte ale istoriei Pământului.

„De-a lungul a milioane de ani, materialul din acest inel a căzut treptat pe Pământ, creând vârful de impact al meteoriților observat în înregistrările geologice”, spune Tomkins. „De asemenea, observăm că straturile din rocile sedimentare din această perioadă conțin cantități extraordinare de resturi de meteoriți”.

Inelele sunt considerate a fi destul de comune în Sistemul Solar. Cele patru planete gigantice au inele și există dovezi că și Marte a avut unul. Astfel apare întrebarea: ar fi putut avea Pământul un inel, undeva în trecutul său turbulent?

Inelul ipotetic nu ar fi existat pentru mult timp

Este puțin probabil să găsim urme ale acestuia în spațiu, dacă a existat vreodată; dar, pentru o perioadă în timpul Ordovicianului, acum aproape jumătate de miliard de ani, impactul meteoriților a crescut brusc timp de aproximativ 40 de milioane de ani. Există o mulțime de cratere care au apărut în această perioadă, foarte aproape unul de altul.

Această distanțare strânsă nu este doar în timp, ci și în locație. Tomkins și echipa sa au analizat 21 de cratere care au apărut în timpul vârfului de impact și au constatat că toate se aflau la o latitudine mai mică de 30 de grade față de ecuator.

Acest lucru nu a fost imediat evident, deoarece în timpul Ordovicianului, toate continentele Pământului făceau parte dintr-un supercontinent numit Gondwana, care între timp s-a destrămat și s-a îndepărtat.

Gruparea craterelor poate părea curioasă, dar devine și mai ciudată. Bombardamentul pare să fi căzut doar pe 30% din masa de pământ expusă, toate în regiunea ecuatorială. Așadar, în timp ce meteoriții erau mult mai răspândiți decât vedem astăzi, aceste impacturi specifice au fost limitate la o secțiune mică a globului. Potrivit lui Tomkins și colegilor săi, este posibil ca exact acest lucru să se fi întâmplat, scrie ScienceAlert.

O amprentă de durată asupra înregistrării geologice a Pământului

Analiza lor arată că, în urmă cu aproximativ 466 de milioane de ani, un asteroid a intrat exact în gravitația Pământului. Nu a fost atât de aproape încât să cadă imediat – dar a fost suficient de aproape pentru a fi sfâșiat de forțele mareice, trecând o limită cunoscută sub numele de limita Roche.

Pentru un asteroid slab legat, limita Roche este o altitudine de aproximativ 15.800 de kilometri. Aceasta este o altitudine mai mică decât cea a unor sateliți – un interval de altitudine la care resturile asteroidului eviscerat ar putea rula în jurul Pământului pe o orbită relativ stabilă, degradându-se în timp.

Acest lucru este în concordanță cu ceea ce am observat în alte părți ale Sistemului Solar. Inelele lui Saturn sunt temporare, prăbușindu-se pe planetă într-un ritm destul de rapid. Am văzut cum cometa Shoemaker-Levy 9 s-a izbit de Jupiter în 1994 – dar nu înainte ca gravitația planetei să rupă cometa în bucăți, creând un câmp de resturi care a înconjurat planeta ani de zile. Așadar, pare extrem de plauzibil ca Pământul să fi sfâșiat, apoi să fi „mâncat” un asteroid, cred cercetătorii.

Materialul din acest inel a căzut treptat pe Pământ

Gruparea impacturilor este o dovadă. De asemenea, există o mulțime de material meteorit în sedimente care s-au acumulat în același timp și în aceeași perioadă. Ambele indicii ar putea fi legate de același asteroid.

Și ar mai putea exista un indiciu. Spre sfârșitul Ordovicianului, acum aproximativ 445 de milioane de ani, Pământul a intrat într-o epocă glaciară devastatoare; cea mai rece din ultima jumătate de miliard. Un inel în jurul Pământului ar fi putut exacerba această situație, aruncând o umbră asupra suprafeței.

Această modelare ar recrea dezintegrarea asteroidului și formarea inelului din resturile sale, urmată de evoluția inelului în timp. Acest lucru ar dezvălui structura și forma pe care ar fi putut să o aibă inelul și dacă acesta ar putea arunca o umbră mare. Aceste date ar trebui apoi furnizate climatologilor pentru a vedea care ar putea fi efectele.

Dar, dacă are într-adevăr un efect, implicațiile sunt destul de interesante nu doar pentru înțelegerea lumii noastre, ci și pentru intervențiile climatice.

Cercetarea a fost publicată în Earth and Planetary Science Letters.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un eveniment misterios a declanșat vibrații pe tot Pământul timp de 9 zile

Oamenii de știință au găsit forme de viață în troposfera superioară a Pământului

„O gogoașă misterioasă”, descoperită în nucleul Pământului

O navă spațială aflată la 8,7 miliarde de kilometri depărtare de Pământ a măsurat lumina Universului