Oamenii de știință au creat organisme în „a treia stare”, dincolo de viață și moarte

În ultimii câțiva ani, oamenii de știință au demonstrat în mod repetat că celulele diferitelor organisme pot fi reconfigurate în roboți biologici, reprezentând progrese uimitoare în domeniul biologiei sintetice.

Unele tipuri de roboți, cum ar fi antroboții, au folosit celule umane care se puteau asambla singure în structuri mici, păroase, capabile să se miște singure. Altele, cum ar fi xenoboții, sunt un pic mai ciudate: oamenii de știință le-au creat din celulele unor broaște deja moarte, care par să fi înșelat moartea rămânând capabile să îndeplinească sarcini simple și chiar să se autoreplice.

• Ce s-a întâmplat cu dinții oamenilor atunci când fluorul a fost scos din apă?
• Ce a arătat un studiu pe mii de gemeni despre legătura dintre depresie și fructe

Acum, într-o nouă analiză publicată în revista Physiology, cercetătorii analizează implicațiile preluării celulelor – de la organisme moarte sau vii – și, în esență, transformarea lor în mașini cu funcții complet noi. Și anume, că acest lucru indică o „a treia stare” biologică – una care nu se încadrează în mod clar în categoriile de viață și moarte.

„A treia stare sfidează modul în care oamenii de știință înțeleg de obicei comportamentul celular”, au scris biologii Peter Noble și Alex Pozhitkov, coautori ai raportului, într-un eseu pentru The Conversation.

Celulele diferitelor organisme pot fi reconfigurate

Faptul că bioboții au dezvoltat funcții noi este ceea ce îi diferențiază cu adevărat, deoarece „există puține cazuri în care organismele se schimbă în moduri care nu sunt predeterminate”, scriu cercetătorii.

În timp ce alte transformări, cum ar fi metamorfoza omizilor în fluturi, sunt radicale, ele fac totuși parte dintr-o cale biologică predeterminată. Celulele canceroase sunt, de asemenea, excluse, deoarece nici ele nu prezintă funcții noi.

Deși antroboții, de exemplu, au fost obținuți din celule pulmonare umane, aceștia au fost cumva capabili să repare celulele neuronale deteriorate plasate în apropiere într-o casetă Petri, pe care au putut să le deplaseze singuri cu ajutorul unor proiecții contorsionate, asemănătoare părului, numite cili. Antroboții nu au fost proiectați sau programați să facă acest lucru – pur și simplu au făcut-o singuri.

„A treia stare” biologică

De asemenea, xenoboții au dezvoltat o mobilitate bazată pe cili, ceea ce este nou, deoarece, potrivit cercetătorilor, în celulele de broască din care provin, ciliile sunt utilizate pentru a deplasa mucusul, nu celulele în sine. De asemenea, xenoboții sunt capabili să se autoreplice fără să crească sau, în esență, să se repare singuri.

„Reunite, aceste constatări demonstrează plasticitatea inerentă a sistemelor celulare și contestă ideea că celulele și organismele pot evolua doar în moduri predeterminate”, au scris Noble și Pozhitkov. „A treia stare sugerează că moartea organismului poate juca un rol semnificativ în modul în care viața se transformă de-a lungul timpului”.

Ambele tipuri de bioboți nu durează mai mult de 60 de zile și se biodegradează în siguranță odată ce au murit. Dar nu este clar cum aceste celule refolosite sunt capabile să trăiască atât de mult după ce organismul lor moare, au spus cercetătorii. De asemenea, nu cunoaștem amploarea capacității lor de a dezvolta noi funcții postmortem, scrie Futurism.

Toate acestea sună foarte înfricoșător, dar posibilitățile medicale și terapeutice care ar putea fi deblocate prin explorarea acestor întrebări ar putea schimba regulile jocului. Antroboții creați din propriile celule ale unui pacient uman ar putea fi programați să repare celulele deteriorate, să administreze medicamente și să elimine creșterile canceroase.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Noi „straturi” uimitoare de celule sanguine ar putea permite transfuzii între specii

Cercetătorii au creat celule solare tandem din perovskit cu o eficiență record

Un studiu arată că celulele stem ar putea regenera inima după un atac de cord

„Celulele timpului” din creier ar putea fi mai cruciale decât am crezut vreodată