Noi simulări sugerează că Planeta 9 ar putea să nu fie deloc o planetă

În Sistemul Solar exterior, departe de lumina și căldura Soarelui, lucrurile pot deveni puțin… ciudate. Acolo, grupuri de roci orbitează în bucle pe care unii astronomi le-au atribuit prezenței unei planete mari, nevăzute, care pândește la marginea Sistemului Solar.

Până în prezent, căutările pentru ipotetica Planetă 9 nu au dus niciun rezultat. Există multe motive posibile pentru asta, dintre care unul puternic este că nu există Planeta 9 și nu a existat niciodată. Dar dacă acesta este cazul, cum explicăm orbitele? Ei bine, o nouă lucrare are o potențială soluție: o stea necunoscută.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Cândva, cu miliarde de ani în urmă, un obiect masiv ar fi putut trece suficient de aproape pentru a agita gravitațional orbitele obiectelor din Sistemul Solar exterior, provocând orbitele ciudate. Unele dintre aceste obiecte exterioare ar fi putut ajunge chiar mult mai aproape de Soare, fiind văzute acum ca sateliți ciudați capturați de planetele gigantice.

Aceasta este concluzia la care a ajuns o echipă de astrofizicieni condusă de Susanne Pfalzner de la Forschungszentrum Jülich din Germania, care a realizat simulări pe calculator pentru a observa efectele pe care stelele de diferite mase și distanțe le au asupra Sistemului Solar exterior în timp ce trec pe lângă ele, scrie ScienceAlert.

Sistemul Solar exterior este diferit

„Cea mai bună potrivire pentru Sistemul Solar exterior de astăzi pe care am găsit-o cu simulările noastre este o stea care era puțin mai ușoară decât Soarele nostru – aproximativ 0,8 mase solare”, explică astrofizicianul Amith Govind de la Forschungszentrum Jülich.

„Această stea a zburat pe lângă Soarele nostru la o distanță de aproximativ 16,5 miliarde de kilometri. Aceasta este de aproximativ 110 ori distanța dintre Pământ și Soare și de puțin mai puțin de patru ori distanța celei mai îndepărtate planete, Neptun.”

Majoritatea lucrurilor din interiorul Sistemului Solar orbitează într-o configurație de disc mai mult sau mai puțin plat. Este o relicvă a modului în care s-a format Sistemul Solar; atunci când Soarele era o mică stea care se învârtea în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani, materialul din norul din jurul său se învârtea în jurul său și îi alimenta creșterea. În timp, acest material în vârtej s-a aplatizat într-un disc.

Ceea ce Soarele nu a devorat s-a transformat apoi în Sistemul Solar, cu toate planetele, asteroizii și sateliții. Și, pentru că sistemul solar nu a suferit nicio perturbare majoră, în acel disc au rămas, mai mult sau mai puțin, toate acele planete, asteroizi și sateliți.

Căutările pentru Planeta 9 nu au dus la găsirea unei astfel de lumi

Dar Sistemul Solar exterior este diferit. Există roiuri de roci care orbitează în jurul Soarelui dincolo de orbita lui Neptun – obiectele transneptuniene, sau TNO – la unghiuri de înclinare remarcabile. Unele dintre aceste unghiuri sunt atât de înclinate încât obiectul aproape că orbitează polii Soarelui, în loc de ecuatorul său.

Potrivit unor oameni de știință, aceste orbite sunt compatibile cu influența gravitațională a unei planete cu o masă de până la cinci ori mai mare decât cea a Pământului. Dar spațiul este departe de a fi gol și, deși în prezent nu există stele foarte aproape de Soare, odinioară au existat probabil mai multe. Stelele se nasc de obicei în nori în care se nasc multe alte stele și își încep viața în medii destul de aglomerate.

Pfalzner și colegii săi au efectuat mai mult de 3.000 de simulări, modificând diferitele stele și cât de aproape trec de sistemul solar, observând rezultatele și comparându-le cu orbitele excentrice cunoscute ale roiurilor TNO. Aceștia au descoperit că o stea puțin mai mică decât Soarele, trecând pe lângă sistemul solar exterior, ar fi putut produce nebunia de astăzi.

Zborul ar fi putut produce chiar orbitele ciudate ale unor obiecte precum 2008 KV42 și 2011 KT19, care orbitează în direcția opusă planetelor, cu înclinații aproape perpendiculare. Și aceste obiecte au fost invocate anterior în studiile care căutau dovezi ale Planetei 9.

Conform simulărilor echipei, până la 7,2 % din populația inițială de TNO ar fi putut fi aruncată spre interior, spre Soare.

Vă recomandăm să mai citiți și:

WASP-76b, planeta infernală cu „vânturi de fier” și temperaturi de 2.000 de grade Celsius

Planeta Marte ar fi fost lovită de meteoroizi mai des decât se credea până acum

Planeta din Sistemul Solar care ar putea avea kilometri întregi de diamante sub suprafață

Test de cultură generală. De ce nu consideră cercetătorii că Pluto este planetă?