Unde este centrul Universului?
În regiunea noastră locală a Universului, roiul Fecioarei este un fel de centru, masa sa distorsionând totul în jurul său, însă Universul ca întreg nu are un centru.
Într-un sens, Universul nu are centru, dar un alt mod de a-l privi este că peste tot este centru, mai ales dacă cineva din interior se uită în afară.
Omenirea poate fi o specie destul de narcisistă, așa că nu este surprinzător faptul că, în cea mai mare parte a existenței noastre, am crezut aparent că trăim în centrul a tot. O mulțime de oameni s-au uitat la lumea din jurul lor și au ajuns la concluzia că trăiesc în centrul unui Pământ plat și că Soarele, planetele și stelele se învârt în jurul lor.
Cu toate acestea, ideea că totul trebuie să aibă un centru și că noi, în mod evident, ne aflăm în centrul lucrurilor, a fost atât de înrădăcinată încât am continuat să credem că totul se învârte în jurul Pământului pentru câteva mii de ani.
Revoluția Copernicană, câștigată cu greu, a deplasat Pământul din centru, dar, pentru o vreme, Soarele a fost văzut ca inima Universului. Soarele a fost retrogradat la rangul de stea modestă din suburbiile galactice abia când s-a observat că Calea Lactee era mult mai densă în direcția Sagittarius decât oriunde altundeva.
În anii 1920, pe măsură ce astronomii și-au dat seama că Calea Lactee era doar o galaxie printre mai multe decât puteam număra, omenirea a trebuit să se obișnuiască cu recunoașterea faptului că locația noastră nu era deloc specială.
Locația noastră în galaxie nu este deloc specială
În acest moment, era încă firesc să se creadă că Universul are un centru, indiferent dacă exista sau nu vreo virtute în a fi aproape de el, doar că nu era nicăieri lângă noi. Această percepție a zguduit filosofia și a contribuit mult la subminarea credinței în religie.
Apoi, însă, Edwin Hubble, care contribuise anterior la dezvăluirea statutului Căii Lactee de galaxie obișnuită, a observat că, cu cât o galaxie este mai îndepărtată de noi, cu atât se îndepărtează mai repede.
Dacă totul se îndepărtează de noi în mod egal în toate direcțiile, poate că, până la urmă, noi eram centrul.
Oamenii de știință și-au dat seama că trebuie să ne gândim altfel la Univers. Descrierea acestuia ca un balon care se umflă, astfel încât totul se îndepărtează tot mai mult de orice altceva, poate fi utilă ca introducere, dar este și înșelătoare.
Universul nu are margini, precum pielea unui balon, ceea ce ar implica un centru. Nu este o analogie perfectă, dar a crede că trebuie să existe un centru al Universului este un pic ca și cum strămoșii noștri credeau că peticul lor de pământ era centrul Pământului. Pământul are încă un centru, desigur, dar nimeni nu locuiește acolo.
Trebuie să ne gândim altfel la Univers
Natura Universului este atât de diferită de obiectele de zi cu zi cu care ne confruntăm, încât ne lipsesc metafore mai bune cu care să îl comparăm. Cu toate acestea, cosmologii sunt convinși că Universul nu are corespondent în centrul Pământului. De asemenea, nu există un singur loc în care să fi avut loc Big Bang-ul, acesta s-a produs peste tot.
Pe de altă parte, o mare parte, probabil cea mai mare parte, a Universului este ascunsă de noi. Acest univers ascuns este atât de îndepărtat încât lumina nu a avut timp să ajungă la noi de la începutul universului, scrie IFLScience.
Ceea ce putem vedea se numește universul observabil, zona suficient de apropiată încât lumina a putut ajunge la noi în cele aproximativ 14 miliarde de ani de la Big Bang.
Ne-am putea aștepta ca universul observabil să fie o sferă cu o rază de 14 miliarde de ani-lumină, dar din cauza modului în care spațiul s-a extins în acest timp, raza este de fapt de aproximativ 45 de miliarde de ani.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Astronomii spun că o stea din Calea Lactee este mai veche decât însuși Universul
Oamenii de știință au descoperit razele gamma cu cea mai mare energie din Univers
Comportamentul neașteptat al stelelor pulsatoare ne-ar putea ajuta să măsurăm Universul
Oamenii de știință încearcă să afle care este forma Universului