Ondulația misterioasă din galaxia Calea Lactee ar putea fi o coliziune străveche
Dacă te uiți cu atenție la ceața de gaz și lumină stelară care este galaxia noastră, vei găsi urme ale unei istorii violente. Cu toate acestea, cicatricile trecutului nostru nu sunt întotdeauna ușor de distins de valurile mai banale care avansează evoluția cosmică, ceea ce îi determină pe cercetători să speculeze care modele sunt dovada unor evenimente cataclismice și care sunt semne tipice de îmbătrânire.
Utilizând datele colectate cu ajutorul satelitului Gaia, o echipă internațională de cercetători a descoperit ceea ce ar putea fi detalii despre un praf ipotetic între Calea Lactee și un corp orbital de stele.
Începând cu anii 1960, o serie de studii au dezvăluit încet-încet o curbură distinctă în formă de „S” care poate fi observată în discul galaxiei noastre, despre care se speculează că ar fi produsul unei răfuieli repetate cu un vecin mai mic, cum ar fi Galaxia Pitică din Săgetătorul.
Conform unei analize recente, pozițiile și mișcările a zeci de mii de stele care se întind pe un sfert din galaxia noastră sugerează că îndoitura ar putea fi ea însăși sunetul liniștit al unei unde care se propagă prin deformarea la scară largă.
Un praf ipotetic între Calea Lactee și un corp orbital de stele
Condusă de astronomul Eloisa Poggio de la Institutul Național Italian de Astrofizică, echipa a comparat datele referitoare la aproximativ 16.000 de giganți tineri și la circa 3.400 de stele „marcatoare de distanță”, cunoscute drept cefeide, corelând statistic mișcările lor înainte și înapoi cu mișcarea lor în sus și în jos.
Rezultatul este o oscilație care seamănă în mod ciudat cu mișcarea de rostogolire a valurilor unui ocean care traversează masele de stele din centrul Căii Lactee, deasupra, dar distinctă de tsunami-ul care izbucnește dedesubt, scrie ScienceAlert.
În timp ce ondularea abia se ridică deasupra planului galaxiei, extinderea sa spațială este vastă, calculată să se întindă pe mai mult de un sfert din drumul spre marginile discului, stelele care se deplasează spre exterior deviind de la traiectoria lor cu aproximativ 10 până la 15 kilometri pe secundă.
Este discutabil dacă mișcările radiale și verticale sunt conectate sau dacă ondularea și deformarea de bază ar trebui să aibă o cauză comună.
Evenimente cataclismice sau semne tipice de îmbătrânire?
Doar prin eliminarea semnăturii curburii Căii Lactee în sine, variațiile rămase în pozițiile stelelor au sugerat că ar putea exista chiar un fel de anomalie.
„Urzeala și valul nu trebuie neapărat să fie cauzate de același eveniment”, a explicat Poggio pentru ScienceAlert. „Cu toate acestea, vom încerca să explorăm acest punct în viitor folosind simulări numerice”.
Galaxia noastră își ascunde bine „vânătăile”. Doar prin căutarea semnăturilor subtile ale stelelor așezate în afara locului sau care se mișcă într-o direcție curioasă am putea găsi un motiv să căutăm urmele din trecut.
„Lucrările viitoare care analizează alte seturi de date, precum și diferite modele de formare a galaxiilor, vor dezvălui detalii suplimentare privind formarea și evoluția caracteristicii observate, precum și o descriere dinamică mai detaliată a modului în care undele se propagă în discul Căii Lactee”, concluzionează cercetătorii în raportul lor.
Vă recomandăm să mai citiți și:
De ce fotografiile cu galaxia Calea Lactee nu sunt reale? Nu este nicio conspirație la mijloc
Veste proastă despre planetele din Calea Lactee
Cea mai rară gaură neagră din Calea Lactee, ascunsă după 7 stele care „nu ar trebui să fie acolo”