De ce căscăm? Potrivit unor cercetători foarte atenți, oamenii tind să caște de aproximativ opt ori pe zi.
Acest număr este probabil mai mare dacă ziua este petrecută în compania altor persoane care cască sau, de exemplu, citind un articol despre căscat. Vizualizarea unei persoane care cască sau chiar simpla gândire la acest act provoacă adesea imitarea involuntară.
Oamenii cască cel mai frecvent atunci când tocmai s-au trezit sau când sunt obosiți, dar alteori un căscat scapă fără un motiv evident. Așadar, de ce căscăm și de ce pare să fie contagios căscatul?
Un studiu din 2007 realizat de profesorul de psihologie Andrew Gallup a concluzionat că căscatul servește probabil la reglarea temperaturii corpului și a creierului. Când deschidem gura pentru a căsca, maxilarul se întinde aproape până la poziția sa cea mai joasă, sporind fluxul de sânge în acea zonă, care este apoi răcită de inhalarea rapidă a aerului.
Cercetările lui Gallup au arătat că atunci când participanții la studiu erau încălziți, rata de căscat creștea atunci când erau expuși la imagini ale actului. Însă când participanții se aflau într-un mediu mai răcoros sau își puneau pachete de gheață pe frunte, rata de căscat era vizibil mai mică. La sfârșitul unei zile lungi și obositoare de activitate cerebrală intensă, căscatul funcționează ca un agent de răcire pentru „creierul obosit”.
Natura contagioasă a căscatului se crede că provine din empatie sau dintr-o recunoaștere instinctivă că dacă altcineva are nevoie de o răcire a creierului, s-ar putea să ai și tu nevoie. Există și teorii conform cărora căscatul acționează ca un mecanism de alertă, arătând că un individ din grup este posibil în pericol sau cel puțin obosit, conform Britannica.
Un căscat poate fi pur și simplu modul corpului de a-i alerta pe ceilalți că mediul actual nu este potrivit, din motive de plictiseală.
Consumul de canabis, asociat cu apariția cancerului din sfera ORL
Somnul resetează neuronii pentru noi amintiri
Secretul egoismului: cât de eliberați suntem atunci când spunem „Nu”
Dieta prin care 1 din 3 oameni din Anglia a scăpat de diabetul de tip 2