Căutarea noastră modernă și științifică a inteligenței extraterestre, cunoscută sub numele de SETI, își poate găsi originile într-un experiment excentric care a avut loc cu aproape exact 100 de ani în urmă. Această căutare a implicat și un semnal radio ciudat.
Omul din spatele experimentului a fost astronomul american David Todd, care, în august 1924, s-a străduit să asculte semnale radio de pe planeta Marte.
După cum explică The New York Times, mania marțiană era încă în plin avânt pe atunci, astfel încât cel mai bun, sau cel puțin cel mai incitant, candidat pentru extratereștri inteligenți era considerat a fi Planeta Roșie.
Și acel an a oferit o oportunitate unică: Marte urma să fie în opoziție, ceea ce înseamnă că, pentru o scurtă perioadă, ar fi fost la cel mai apropiat punct de Pământ, ajungând la o distanță de doar 54 de milioane de kilometri de planeta noastră. Pentru a profita de această aliniere a planetelor, Todd avea nevoie de ajutor… și de ceva liniște.
El a recrutat un inventator pe nume Charles Francis Jenkins, care a contribuit la dezvoltarea primelor televizoare, pentru a-l ajuta în acest demers. Dintr-un laborator, Jenkins trebuia să opereze un radio care transmitea datele de la orice semnale interceptate într-o invenție de-ale sale care tipărea undele radio pe hârtie.
Todd a avut și o cerere îndrăzneață: dorea ca posturile de radio din întreaga lume să tacă, astfel încât antena sa aeriană, amplasată pe un dirijabil, să poată capta clar semnalele marțiene, conform The Washington Post.
Deși nu a reușit să își îndeplinească ambițiile globale, a reușit cumva să convingă marina SUA să impună perioade intermitente de liniște radio în toată țara. Tot ce a cerut Todd a fost ca undele radio să fie libere timp de cinci minute la începutul fiecărei ore, timp de trei zile, între 21 și 24 august, relatează Futurism.
Și efortul său a dat roade. Pe măsură ce o perioadă de liniște radio cuprindea națiunea, Todd și Jenkins au captat un semnal radio ciudat. Tipărite pe hârtie, undele radio semănau cu un „chip desenat grosolan”, stârnind o furtună mediatică, potrivit NYT, care a alimentat imaginația publicului cu viziuni despre omuleți verzi, la fel de intens ca în orice altă perioadă din era mitologizării marțiene.
Cu toate acestea, nimeni nu a putut spune ce anume era sursa semnalului. „Este un fenomen bizar pe care nu-l putem explica”, a spus atunci Jenkins.
A fost un marțian? Au fost mai mulți marțieni? Nimeni nu știa, iar în cele din urmă, Jenkins, temându-se să nu fie considerat un ciudat, a concluzionat că nu avea „nicio legătură cu Marte”. Oricât de misterios ar fi fost, ambiguitatea semnalului a însemnat că nu era dovada clară a unei prezențe extraterestre la care sperau.
Rezultatul poate că a fost dezamăgitor, dar experimentul a fost, fără îndoială, semnificativ, chiar dacă Todd și Jenkins nu și-au dat seama de acest lucru. După cum notează NYT, domeniul radioastronomiei nici măcar nu fusese conceput încă și urma să apară abia peste un deceniu. Și iată-ne aici, un secol mai târziu, continuând să căutăm în ceruri un semn de viață.
Teoriile lui Sigmund Freud, greșit interpretate. Ce arată noi analize?
Astronomii spun că o stea din Calea Lactee este mai veche decât însuși Universul
Detectare misterioasă de antimaterie pe Stația Spațială Internațională
Marea Pată Roșie de pe Jupiter se micșorează, iar astronomii au aflat de ce