Marea Pată Roșie de pe Jupiter se micșorează, iar astronomii au aflat de ce
Omenirea observă de secole Marea Pată Roșie de pe Jupiter, un anticiclon colosal, în prezent un pic mai mare decât Pământul, cu vânturi care urlă în sens invers acelor de ceasornic cu până la 680 de kilometri pe oră.
Oricât de puternică ar fi, Marea Pată Roșie s-a diminuat semnificativ de la primele înregistrări clare ale existenței sale, în 1831. Furtuna a fost odată mult mai mare; în timp, s-a micșorat și continuă să se micșoreze.
Oamenii de știință cred acum că înțeleg de ce: Marea Pată Roșie se hrănește din alte furtuni mai mici care fuzionează în ea. Dacă nu există aceste furtuni mai mici pe care să le devoreze și să le asimileze, aceasta nu își va putea menține dimensiunile.
„Mulți oameni s-au uitat la Marea Pată Roșie în ultimii 200 de ani și au fost fascinați de ea”, spune doctorul în astronomie Caleb Keaveney de la Universitatea Yale. „Am descoperit prin simulări numerice că, alimentând Marea Pată Roșie cu furtuni mai mici, așa cum se știe că se întâmplă pe Jupiter, îi putem modula dimensiunea.”
Cândva, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Marea Pată Roșie se întindea pe 39.000 de kilometri. Acum, are o lățime de 14.000 de kilometri, puțin peste o treime din aceasta.
Omenirea observă de secole Marea Pată Roșie de pe Jupiter
Oamenii de știință au investigat acest fenomen ciudat, dar este o enigmă. Jupiter este foarte diferit de Pământ, iar vremea sa este mult mai sălbatică. Totuși, în ciuda acestor diferențe, fluidele – cum ar fi gazele atmosferice – se comportă în anumite moduri care pot fi explorate cu ajutorul matematicii dinamicii fluidelor.
Și, deși nu putem extrapola 1:1 comportamentul vremii de pe Pământ pe Jupiter, putem folosi înțelegerea noastră a proceselor atmosferice de pe Pământ pentru a încerca să ne dăm seama ce se întâmplă pe Jupiter. Aceasta este ceea ce au făcut Keaveney și colegii săi.
Știm, din cercetările publicate în 2021, că Marea Pată Roșie a lui Jupiter „mănâncă” efectiv furtunile mai mici pe care le întâlnește, devenind mai mare în acest proces. Așadar, cercetătorii au folosit un fenomen similar observat aici pe Pământ pentru a-și informa modelele atmosferei lui Jupiter, scrie ScienceAlert.
În jet stream-urile care circulă prin atmosfera terestră se pot forma sisteme de înaltă presiune cu durată lungă de viață, numite domuri de căldură sau blocuri, în care jet stream-ul încetinește până la oprire. Aceste blocuri pot juca un rol semnificativ în valurile de căldură și în secetă, deoarece rețin sub ele temperaturi ridicate pentru perioade lungi de timp.
Marea Pată Roșie s-a diminuat semnificativ de la primele înregistrări
Longevitatea acestor blocuri a fost legată de anticicloni și de alte fenomene meteorologice mai mici. Dotați cu aceste informații, cercetătorii au creat un model pentru atmosfera lui Jupiter și Marea Pată Roșie, simulând interacțiunile dintre furtuni.
Ei au constatat că, atunci când o furtună mai mică întâlnește Marea Pată Roșie, prima furtună își menține dimensiunea sau crește, comparativ cu simulările fără aceste interacțiuni. Iar gradul de susținere a petei era mai mare dacă existau mai multe interacțiuni. În cele din urmă, puterea furtunii mai mici a jucat, de asemenea, un rol. O furtună mai puternică a dat Marelui Punct Roșu un impuls mai mare.
Nu putem face nimic cu adevărat în legătură cu Marea Pată Roșie. Dar învățarea despre atmosfera sa uimitoare ne poate ajuta să înțelegem mai bine modul în care funcționează vremea pe planeta noastră, ceea ce este destul de interesant.
Cercetarea a fost publicată în Icarus.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Marea Pată Roșie de pe Jupiter s-ar fi format mai recent decât Statele Unite ale Americii
NASA a surprins „o mișcare” în stratul de gheață de pe unul dintre sateliții lui Jupiter