Oamenii de știință au descoperit pentru prima dată o peșteră pe Lună. Cu o adâncime de cel puțin 100 de metri, aceasta ar putea fi un loc ideal pentru construirea unei baze permanente pentru oameni.
Viitorii astronauți vor avea nevoie de protecție extinsă împotriva radiațiilor spațiale și a variațiilor nebănuite de temperatură de pe Lună, dacă vor să rămână mult timp. Astfel, este de preferat să existe formațiuni naturale care asigură acest lucru.
Lorenzo Bruzzone și Leonardo Carrer de la Universitatea din Trento din Italia au descoperit peștera folosind radarul pentru a pătrunde printr-o gaură într-o câmpie stâncoasă numită Mare Tranquillitatis.
„În 2010, ca parte a misiunii NASA Luna Reconnaissance Orbiter (LRO), instrumentul Miniature Radio-Frequency (Mini-RF) a obținut date care includeau o groapă în Mare Tranquilitatis”, a declarat profesorul
„Ani mai târziu, am reanalizat aceste date cu ajutorul unor tehnici complexe de procesare a semnalelor pe care le-am dezvoltat recent și am descoperit reflexii radar din zona gropii care se explică cel mai bine prin existența unui canal subteran. Această descoperire oferă prima dovadă directă a existenței unui tub de lavă accesibil sub suprafața Lunii.”
Groapa studiată de Bruzzone și colegii săi, cunoscută drept groapa Mare Tranquillitatis, este una dintre cele peste 200 care au fost observate. Unele sau toate acestea par a fi rezultatul prăbușirii plafonului unui tub de lavă. Cu toate acestea, doar pentru că există o astfel de groapă nu înseamnă că există o peșteră subterană suficient de mare pentru a fi utilă, scrie IFLScience.
Groapa Mare Tranquillitatis este cea mai adâncă cunoscută, așa că a părut un loc bun pentru a începe. Are un diametru de aproximativ 100 de metri și pereți atât de abrupți, încât pot fi chiar suprapuși.
Noul studiu relevă o pată luminoasă pe latura vestică a gropii. Simulările sugerează că este o conductă cu o lungime între 30 și 80 de metri și o lățime de aproximativ 45 de metri. Poate nu suficient de mare pentru a găzdui un oraș, dar o locație decentă pentru un sat lunar.
Se crede că podeaua peșterii este suficient de plată pentru a fi utilizabilă. Deși sunt mai mult de 100 de metri de la intrarea în peșteră până la suprafață, în condițiile gravitației lunare scăzute, acesta nu ar putea fi un impediment major.
Autorii au construit două modele ale dimensiunilor probabile ale gropii și peșterii, care diferă în primul rând în ceea ce privește înălțimea grămezii de roci produse atunci când plafonul gropii a căzut și, prin urmare, panta abruptă a podelei.
Zonei îi lipsește însă celălalt ingredient esențial pentru locuirea pe Lună: gheața. Apa înghețată există aproape sigur la polii lunari, în special la polul sud.
Gheața aflată oriunde în apropierea suprafeței planului ecuatorial plat care este Mare Tranquilitatis ar fi fiert de mult în zilele toride ale Lunii.
Cu toate acestea, lucrarea crește șansele ca astfel de tuburi de lavă să poată exista la poli și, poate mai important, că le putem găsi din spațiu cu o rezoluție modest crescută. „Aceste peșteri au fost teoretizate de peste 50 de ani, dar este pentru prima dată când am demonstrat existența lor”, a declarat Bruzzone.
Studiul este publicat în Nature Astronomy.
Cum apar misterioasele „vârtejuri” de pe Lună? Cercetătorii cred că au aflat cauza!
Astronauții au aflat cât de repede trece timpul pe Lună
Oamenii de știință au descoperit originile fierului metalic de pe Lună