Câți sateliți naturali există în Sistemul Solar?

Sistemul Solar are mult mai multe luni decât cele pe care le putem vedea pe cer. Dar câte dintre ele cunoaștem de fapt? Și câte altele așteaptă să fie descoperite?

Dacă vă uitați în sus într-o noapte senină, cel mai strălucitor și mai mare obiect de pe cer va fi probabil luna. Ca urmare, majoritatea oamenilor au o percepție deformată asupra a ceea ce este o lună și a cât de comuni sunt de fapt acești sateliți naturali.

• Megastructurile din spațiu detectate de un telescop NASA ar putea fi cu totul altceva
• NASA nu renunță și vrea să introducă un fus orar pe Lună

În realitate, există sute, dacă nu mii, de sateliți naturali în vecinătatea noastră cosmică, variind de la roci spațiale neregulate de mărimea unui oraș la corpuri masive rotunjite care sunt suficient de mari pentru a fi considerate planete de sine stătătoare.

Uniunea Astronomică Internațională (UAI) recunoaște oficial 288 de sateliți planetari care orbitează în jurul celor opt lumi ale Sistemului Solar, potrivit NASA. Dar există, de asemenea, alți 473 de „sateliți ai corpurilor mici” – sateliții asteroizilor și ai planetelor pitice – listați de Jet Propulsion Laboratory al NASA. Dacă numărăm ambele tipuri, așa cum ar face majoritatea astronomilor, numărul total de sateliți naturali ai Sistemului Solar ajunge la 761.

Dar probabil că acesta este doar „vârful aisbergului”, a declarat Edward Ashton, astronom la Academia Sinica Institute of Astronomy and Astrophysics din Taiwan, într-un e-mail pentru Live Science.

„Astronomii au descoperit zeci de noi luni planetare și sateliți cu corpuri mici numai în ultimii ani, iar progresele tehnologice vor accelera probabil ritmul în care vor putea descoperi mai multe în anii următori”, a adăugat el.

Ce este o lună?

„Cea mai simplă definiție a unei luni ar fi un obiect care se află pe o orbită în jurul unui obiect mai mare, non-stelar”, a declarat Ashton pentru Live Science. „Dar acesta nu este chiar răspunsul complet”.

De exemplu, există în prezent mii de sateliți artificiali pe orbită în jurul Pământului care îndeplinesc definiția de mai sus, dar care nu sunt considerați luni deoarece nu sunt naturali. Aceste nave spațiale au, de asemenea, o durată de viață limitată înainte de a se întoarce pe Pământ și de a arde în atmosfera noastră.

Există, de asemenea, o problemă de dimensiune, a declarat Brett Gladman, astronom la Universitatea British Columbia din Canada. De exemplu, particulele inelare – micile fragmente de rocă care alcătuiesc inelele planetelor precum Saturn și Uranus – orbitează individual în jurul planetei gazdă, dar nu sunt considerate luni, a spus Gladman.

Dintre sateliții obișnuiți, aproximativ 20 sunt considerați și sateliți majori – ceea ce înseamnă că sunt suficient de mari pentru a avea o formă rotunjită cauzată de gravitația lor, potrivit The Planetary Society.

Pornind cel mai aproape de Soare, cele mai apropiate vecine ale stelei noastre, Mercur și Venus, nu au sateliți adevărați din cauza apropierii lor de uriașa minge de gaz, care ar fi smuls cu mult timp în urmă orice sateliți potențiali de pe planete. Venus are o cvasi-lună cunoscută, Zoozve, dar aceasta nu se pune la socoteală deoarece orbitează în jurul Soarelui, nu al lui Venus.

Sistemul Solar are mult mai multe luni decât cele pe care le putem vedea

Trecând mai departe, ajungem la Pământ. Planeta noastră natală are o singură lună majoră. Cu toate acestea, are, de asemenea, cel puțin șapte cvasi-luni și, ocazional, mai câștigă câte o lună suplimentară pentru aproximativ un an la un moment dat. Nici acești impostori lunari nu se pun la socoteală. Totuși, unii oameni de știință cred că am putea folosi aceste roci spațiale ca baze temporare pentru a ne ajuta să devenim o specie interplanetară.

Marte are două luni adevărate: Phobos și Deimos. Ambele au doar câțiva kilometri lățime și orbitează foarte aproape de Planeta Roșie. Phobos se îndreaptă încet spre Marte și se preconizează că se va prăbuși pe suprafața planetei într-o bună zi – dacă nu va fi sfâșiat mai întâi.

Primul gigant gazos, Jupiter, are 95 de sateliți, inclusiv patru sateliți majori – Callisto, Europa, Io și Ganymede, cel mai mare satelit din Sistemul Solar. Dar Saturn are și mai multe: Există cel puțin 146 de sateliți saturnieni, inclusiv șase sateliți majori, precum Titan, Mimas și Enceladus.

Giganții de gheață Uranus și Neptun au 28 și, respectiv, 16 sateliți și șapte sateliți majori între ei.

Numărul lunilor planetare ar putea crește și dacă vom găsi mai multe planete în Sistemul Solar. O astfel de lume este evaziva Planetă Nouă – o planetă gigant ipotetică care s-ar putea ascunde în zonele îndepărtate ale Sistemului Solar. Dacă această planetă există, cercetătorii au emis deja ipoteza că ar putea fi înconjurată de mai mulți sateliți.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Am putea lansa resurse de pe Lună folosind tunuri electromagnetice?

Oamenii se întorc pe Lună. Și, pentru prima data în istorie, nu va mai fi vorba despre un american

Când ar putea fi construită prima cale ferată pe Lună?

Oamenii de știință vor să construiască „Zidul Morții” pe Lună