Centenarii, considerați cândva rari, reprezintă acum grupul demografic cu cea mai rapidă creștere a populației mondiale, numărul lor dublându-se aproximativ la fiecare zece ani începând cu anii 1970.
Cât de mult pot trăi oamenii și ce determină o viață lungă și sănătoasă prezintă interes de când se știe. Platon și Aristotel au discutat și au scris despre procesul de îmbătrânire cu peste 2.300 de ani în urmă.
Căutarea înțelegerii secretelor din spatele longevității excepționale nu este însă ușoară. Implică deslușirea interacțiunii complexe dintre predispoziția genetică și factorii legați de stilul de viață și modul în care aceștia interacționează de-a lungul vieții unei persoane.
Acum, studiul nostru recent, publicat în GeroScience, a scos la iveală unii biomarkeri comuni, inclusiv nivelurile de colesterol și glucoză, la persoanele care trăiesc peste 90 de ani.
Nonagenarii și centenarii prezintă de mult timp un interes intens pentru oamenii de știință, deoarece ne pot ajuta să înțelegem cum să trăim mai mult timp și, poate, și cum să îmbătrânim sănătos. Până în prezent, studiile privind centenarii au fost adesea la scară mică și s-au concentrat pe un grup selectat, de exemplu, excluzând centenarii care trăiesc în centre de îngrijire.
Studiul nostru este cel mai amplu studiu care compară profilurile biomarkerilor măsurați pe tot parcursul vieții în rândul persoanelor cu o longevitate excepțională și al colegilor lor cu o durată de viață mai scurtă de până acum. Am comparat profilurile biomarkerilor persoanelor care au depășit vârsta de 100 de ani și ale celor care au trăit mai puțin și am analizat legătura dintre aceste profiluri și șansa de a deveni centenar.
Cercetarea noastră a inclus date de la 44.000 de suedezi care au fost supuși unor evaluări ale stării de sănătate la vârste cuprinse între 64 și 99 de ani – aceștia au reprezentat un eșantion din așa-numita cohortă Amoris.
Acești participanți au fost apoi urmăriți prin intermediul datelor din registrele suedeze timp de până la 35 de ani. Dintre aceste persoane, 1.224, sau 2,7%, au trăit până la vârsta de 100 de ani. Marea majoritate (85%) a centenarilor au fost femei.
Au fost incluși 12 biomarkeri pe bază de sânge legați de inflamație, metabolism, funcția hepatică și renală, precum și de o eventuală malnutriție și anemie. Toți aceștia au fost asociați cu îmbătrânirea sau mortalitatea în studii anterioare.
Biomarkerul legat de inflamație a fost acidul uric – un produs rezidual din organism cauzat de digestia anumitor alimente.
Cercetătorii au constatat că, în general, cei care au ajuns la centenar au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric începând cu vârsta de șaizeci de ani. Deși valorile mediane nu au fost semnificativ diferite între centenari și necentenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au prezentat rareori valori extrem de ridicate sau scăzute.
Pentru mulți dintre biomarkeri, atât centenarii, cât și non-centenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice. Acest lucru se datorează probabil faptului că aceste ghiduri sunt stabilite pe baza unei populații mai tinere și mai sănătoase.
Atunci când am explorat ce biomarkeri erau legați de probabilitatea de a ajunge la 100 de ani, am constatat că toți cei 12 biomarkeri, cu excepția a doi, au arătat o legătură cu probabilitatea de a ajunge la 100 de ani. Acest lucru s-a întâmplat chiar și după luarea în considerare a vârstei, a sexului și a poverii bolii.
În termeni absoluți, diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai substanțiale, scrie ScienceAlert.
Chiar dacă diferențele pe care le-am descoperit au fost în general destul de mici, ele sugerează o legătură potențială între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională.
Transplantarea unei gene comune la centenari ar putea „întineri” inima
Copiii născuţi toamna au mai multe şanse de a ajunge centenari
Mai mult de un sfert dintre copiii britanici de azi vor ajunge centenari
Vrei să trăiești până la 116 ani? „Secretele” longevității, mai simple decât credem