Un nou studiu indică faptul că o călătorie dus-întors pe Marte ar putea avea un impact semnificativ asupra rinichilor astronauților.
Spațiul este unul dintre cele mai inospitaliere medii pentru oameni. În ciuda acestui fapt, agențiile spațiale și companiile private, cum ar fi SpaceX, au planuri ambițioase de a trimite oamenii într-o călătorie atât de lungă precum cea spre Marte.
Această cercetare, condusă de experți de la diferite instituții, inclusiv University College London (UCL), dezvăluie însă informații îngrijorătoare.
„Dacă nu dezvoltăm noi modalități de a proteja rinichii, aș spune că, deși un astronaut ar putea ajunge pe Marte, ar putea avea nevoie de dializă la întoarcere. Știm că rinichii întârzie să dea semne de deteriorare cauzată de radiații; în momentul în care acest lucru devine evident, este probabil prea târziu pentru a preveni eșecul, ceea ce ar fi catastrofal pentru șansele de succes ale misiunii”, a declarat Dr. Keith Siew, primul autor al studiului de la London Tubular Centre din cadrul UCL.
Locuitorii Pământului sunt protejați de radiațiile spațiale dăunătoare în fiecare secundă a zilei de câmpul magnetic al planetei. Cu toate acestea, corpul uman nu este conceput pentru a rezista la o expunere persistentă și fatală la radiațiile spațiale, cum ar fi vânturile solare și radiațiile cosmice galactice (GCR) din spațiul cosmic de la mare adâncime, scrie InterestingEngineering.
Potrivit noului studiu, radiațiile cosmice galactice pot modifica structura și funcția rinichilor. Această alterare a formei originale a organului poate crește riscul de apariție a pietrelor la rinichi și a altor complicații de sănătate. În unele cazuri, poate provoca „daune permanente” rinichilor astronauților în timpul misiunilor de lungă durată pe Marte.
Poate vă întrebați cum au ajuns cercetătorii la această concluzie surprinzătoare, având în vedere că nu a fost efectuată nicio misiune cu echipaj pe Planeta Roșie.
Echipa de cercetători a efectuat o serie de studii pentru a investiga efectele zborurilor spațiale de lungă durată asupra funcției renale. Experimentele au presupus analize biomoleculare, fiziologice și anatomice ale datelor și eșantioanelor din 20 de grupuri de studiu.
Probele au fost colectate din peste 40 de călătorii spațiale către Stația Spațială Internațională și din zboruri comerciale către orbita joasă a Pământului, la care au participat oameni și șoareci. În plus, au efectuat 11 simulări spațiale cu șoareci și șobolani.
Șapte simulări au supus șoarecii la doze de GCR comparabile cu misiunile de 1,5 și 2,5 ani pe Marte.
Cercetătorii subliniază că acesta este cel mai amplu studiu privind sănătatea rinichilor în timpul zborurilor spațiale. Concluziile studiului au demonstrat că setările spațiale au „remodelat” rinichii umani și animali.
După mai puțin de o lună de expunere la condițiile spațiale, unii tubuli renali au început să se micșoreze. Acești tubuli joacă un rol-cheie în echilibrul calciului și al sării. În acest studiu experimental, cercetătorii atribuie această contracție în primul rând microgravitației, mai degrabă decât GCR.
Cu toate acestea, studiul a constatat că zborul în spațiu afectează modul în care rinichii procesează sărurile, despre care se crede că este un factor-cheie în producerea de pietre la rinichi.
În mod alarmant, șoarecii au dezvoltat leziuni renale ireversibile și pierderi funcționale. Acest lucru arată că rinichii astronauților se pot confrunta cu pericole grave în timpul unei misiuni de trei ani pe Marte.
Deși provocările sunt descurajante, înțelegerea acestor riscuri biologice este primul pas către dezvoltarea de soluții.
Studiul a fost publicat în Nature Communications.
A fost găsită brumă pe Marte, într-un loc în care oamenii de știință au crezut că ar fi imposibil
Mai mulți asteroizi potențial periculoși amenință planeta Marte
Racheta care ar putea trimite astronauți pe Marte într-un timp record
Sonda europeană Mars Express a observat „păianjeni” pe planeta Marte