Cercetătorii de la Universitatea Cornell au oferit o explicație simplă și cuprinzătoare, pentru reflexiile luminoase ale radarului, interpretate inițial ca fiind apă lichidă sub calota de gheață de la polul sud al planetei Marte.
Simulările lor arată că mici variații în straturile de gheață de apă – prea subtile pentru ca instrumentele radar de penetrare a solului să le poată rezolva – pot provoca interferențe constructive între undele radar.
O astfel de interferență poate produce reflexii a căror intensitate și variabilitate se potrivesc cu observațiile de până acum – nu numai în zona propusă a fi apă lichidă, ci în așa-numitele depozite stratificate de la polul sud.
„Nu pot spune că este imposibil să existe apă lichidă acolo, dar noi arătăm că există modalități mult mai simple de a obține aceeași observație fără a fi nevoie să ne întindem atât de mult, folosind mecanisme și materiale despre care știm deja că există acolo”, a declarat Daniel Lalich, cercetător asociat în cadrul Cornell Center for Astrophysics and Planetary Science.
Lalich este primul autor al articolului, publicat în Science Advances.
Exploratorii robotici au furnizat numeroase dovezi că pe suprafața lui Marte curgea apă în trecut, inclusiv într-o fostă deltă fluvială, care este acum investigată de roverul Perseverance al NASA. Bazându-se pe un instrument radar care poate sonda sub suprafață pentru a detecta gheața de apă și acvifere potențial ascunse, membrii echipei științifice a lui Mars Express, condus de Agenția Spațială Europeană, au anunțat în 2018 că au descoperit un lac îngropat sub calota polară sudică.
Implicațiile au fost enorme: acolo unde există apă lichidă, ar putea exista viață microbiană. Dar, în timp ce aceleași reflexii radar luminoase ar indica probabil un lac subglaciar pe Pământ, a spus Lalich, condițiile de temperatură și presiune de pe Marte sunt foarte diferite.
Folosind modele mai simple, Lalich a arătat anterior că semnalele radar luminoase ar putea fi create în absența apei lichide, dar a spus că ipotezele privind straturile de dioxid de carbon înghețat de sub calota de gheață au fost probabil incorecte.
Noua cercetare spune o poveste mai completă, a spus el, eliminând lacunele din ipoteza interferențelor radar cu o modelare mai realistă.
Miile de scenarii de stratificare generate în mod aleatoriu s-au bazat doar pe condițiile cunoscute la polii marțieni.
Aceste ajustări ușoare au produs uneori semnale luminoase de subsuprafață, în concordanță cu observațiile în fiecare dintre cele trei frecvențe utilizate de instrumentul radar MARSIS al orbitorului Mars Express, un parteneriat între NASA și Agenția Spațială Italiană.
Probabil dintr-un motiv simplu, susține Lalich: Undele radar care ricoșează în straturi prea apropiate pentru ca instrumentul să le poată rezolva pot fi combinate, amplificându-le vârfurile și depresiunile, scrie EurekAlert.
Deși nu exclude posibilitatea unei detecții viitoare cu ajutorul unor instrumente mai performante, Lalich a declarat că bănuiește că povestea apei lichide și a unei potențiale vieți pe Planeta Roșie s-a încheiat cu mult timp în urmă.
Cercetarea a fost susținută de NASA.
A fost găsită brumă pe Marte, într-un loc în care oamenii de știință au crezut că ar fi imposibil
Mai mulți asteroizi potențial periculoși amenință planeta Marte
Racheta care ar putea trimite astronauți pe Marte într-un timp record
O descoperire mult așteptată tocmai a fost făcută pe Marte! Este exact ce și-a dorit NASA