De ce sunt oamenii diferiți de cimpanzei deși împărtășim 98,8% din ADN?

Împreună cu bonobo, cimpanzeii sunt rudele cele mai apropiate ale omului, având un genom care este izbitor de similar cu al nostru. Totuși, cimpanzeii nu conduc mașini, nu vorbesc limbi străine și nu cântă la instrumente, așa că, dacă suntem atât de asemănători genetic, de ce sunt oamenii diferiți de cimpanzei?

Se crede că oamenii și cimpanzeii s-au despărțit de un strămoș comun acum aproximativ șase milioane de ani, ceea ce este destul de recent în termeni evolutivi. La mijlocul anilor 2000, oamenii de știință au reușit să secvențieze genomul unui cimpanzeu numit Clint, dezvăluind că, în termeni absoluți, codul genetic al speciei este 96% identic cu al nostru.

Și atunci, de ce sunt oamenii diferiți de cimpanzei? O mare parte din această diferență i se datorează duplicării, prin care secțiuni ale genomului sunt pur și simplu repetate la una dintre specii, dar nu și la cealaltă. În termeni de gene propriu-zise, însă, suntem 98,8% asemănători, ceea ce înseamnă că doar 1,2% din codul nostru genetic nu se regăsește la cimpanzei.

De ce sunt oamenii diferiți de cimpanzei?

Acest procentaj poate părea mic, dar când considerăm că genomul uman constă din aproximativ trei miliarde de perechi de baze (fragmente de informație genetică) acest mic procentaj duce la aproximativ 35 de milioane de discrepanțe între cele două specii, scrie IFL Science.

Multe dintre diferențele dintre genomurile umane și cele ale cimpanzeilor se găsesc în regiunile care contează pentru factorii de transcripție, care acționează ca niște întrerupătoare genetice ce le spun diferitelor gene când să devină active și când să rămână inactive. Cu alte cuvinte, multe dintre trăsăturile noastre umane nu au legătură cu genele specifice speciei noastre, ci li se datorează faptului că genele pe care le împărtășim cu cimpanzeii sunt exprimate într-un mod unic.

De exemplu, genele care codifică neuronii din fiecare regiune a creierului nostru sunt aproape la fel ca cele găsite la cimpanzei, dar modelul lor de activare se asigură că dezvoltăm mai multe dintre aceste celule și, prin urmare, creieri mai mari decât alte primate. Tot ce ne separă este o mică secțiune a genomului care controlează gradul de diviziune celulară din sistemul nervos, mai degrabă decât genele propriu-zise care codifică crearea diferiților neuroni.

În acest fel, genomurile care par aproape identice pot produce caracteristici fenotipice extrem de diferite. Genele pot fi aceleași, dar diferențele subtile din secțiunile genomului care controlează expresia genelor pot transforma complet produsul final.

„Magia” ADN-ului

Oamenii de știință încă analizează datele pentru a încerca să descifreze exact cum funcționează acest 1,2% din genomul nostru care este unic uman. Până acum, au reușit să identifice anumite secțiuni care par să codifice caracteristici specifice.

De exemplu, o genă numită ASPM este probabil legată de neurogeneza și dimensiunea creierului la oameni, în timp ce o altă genă numită FOXP2 poate fi asociată cu dezvoltarea vorbirii. Încă o altă genă, numită KRTHAP1, influențează modelul de exprimare a keratinei în foliculul de păr uman și poate, prin urmare, să explice diferențele dintre părul nostru și cel al rudelor noastre mai păroase.

Multe dintre genele pe care nu le împărtășim cu cimpanzeii sunt legate de funcția imunitară și duc la diferențe semnificative în susceptibilitatea la boli. De exemplu, cimpanzeii sunt rezistenți la malarie și anumite virusuri gripale cu care noi, oamenii, ne confruntăm, deși suntem mai buni în a-i face față tuberculozei.

Privind imaginea de ansamblu, diferențele minore dintre genomurile umane și cele ale cimpanzeilor sunt o demonstrație perfectă a economiei minunate a ADN-ului: în loc să fie nevoie de o rescriere completă a codului pentru a crea o nouă specie, tot ce este necesar sunt câteva ajustări minore.

Vă recomandăm să citiți și:

Alergătorii de elită trăiesc mai mult, au descoperit oamenii de știință

Speranța de viață globală ar putea crește cu pâna la 5 ani până în 2050

CRISPR ar putea trata orbirea moștenită, arată datele preliminare

Iată ce se întâmplă în creierul tău dacă îți place să citești ficțiune